Люди

Doru Curoșu: Despre TEDx, inteligență emoțională și voluntariat

Doru Curoșu: Despre TEDx, inteligență emoțională și voluntariat

Schimbarea e în mâinile tinerilor. Asta o cred părinții noștri și la asta sperăm noi toți. Însă calea pe care aceasta trebuie înfăptuită nu o știu nici cei, care conduc această țară, darămite niște copii care încă nu s-au decis dacă e dăunător fumatul sau nu. Totuși, sunt câțiva, care nu se tem de responsabilități și abordează destinul cu dârzenia unui toreador. Doru Curoșu e trainer la European Youth Forum și Președintele Consiliului Național al Tineretului din Moldova (CNTM). El ne-a făcut o incursiune în lumea voluntariatului și ne-a explicat importanța muncii neremunerate.

Deși suntem generația "Me Me Me", tot mai mulți tineri se ocupă cu voluntariat. Cum crezi, de ce?   

O persoană spunea că voluntariatul e ultima etapă spre a crea o democrație perfectă. În mod normal, o dată în patru ani tu mergi la vot să-ți arăți poziția civică, însă fiind voluntar tu încerci să faci o schimbare în fiecare zi. Voluntariatul e mai mult democrație, decât însăși actul de vot. Pe mine asta cumva m-a pus pe gânduri, am înțeles că aș putea schimba lumea. Deși alții consideră că schimbarea începe de la sine, eu spun că schimbarea o începem cu lumea din jur. Voluntariatul l-am început la liceu, într-un proiect organizat de un ONG, trainerii proiectului m-au atras prin entuziasmul lor. Apoi, în primul an de universitate, am ajuns în AIESEC.

Mulți încep de acolo.

Ceea ce mi-a dat AIESEC a fost o platformă să mă redescopăr pe mine. Se spune că organizația asta dezvoltă lideri. Eu aș spune că dezvoltă manageri cu idei bune. Atunci când înțelegi cine ești și ce poți face cel mai bine, îți dai seama de care universitate ai nevoie, apoi cărui job ai putea să faci față. Eu am aflat la ce sunt bun după trei ani de AIESEC, și nu de studii superioare. Astfel, am renunțat la facultatea de Drept, pentru o perioadă, am studiat individual Resursele Umane, un domeniu foarte slab dezvoltat la noi în Moldova.

Voluntarii chiar sunt entuziaști și vor să schimbe lumea sau sunt doar niște optimiști naivi?

Este o vorbă: "Moldova e o țară frumoasă, păcat că-i populată". Noi avem și oamenii potriviți, și forțele necesare pentru a schimba ceva, întrebarea e "Cum îi unim pe toți?". Probabil, asta e misiunea voluntarilor, să adunăm oamenii la un loc ca să creeze parteneriate, proiecte, inițiative, și să arătăm că tinerilor le pasă de viitorul țării, în care locuiesc.

Când ai simțit că ai schimbat ceva?

Pe parcursul activității de voluntariat, m-am reprofilat în educație. De aia la moment lucrez ca trainer. Eu "schimb lumea" prin proiecte și trening-urile, pe care le livrez. Am început să găsesc anumite probleme în gândirea tinerilor, ca să le schimb prin lucrul asupra acestora. Totul depinde de atitudine. Mi-am dat seama că mulți tineri s-au implicat în voluntariat fiind inspirați de mine și colegii mei. Echipa cu care am lucrat o perioadă a avut un impact deosebit asupra multor tineri. Asta mă uimește cel mai mult și consider că e un mare plus, fiindcă partea cu schimbatul e molipsitoare.

Și pe cine ai "molipsit"? Ai vreo istorie a succesului?

Îmi pare că era în 2010, făceam un proiect pentru liceeni. Era un aplicant care nu a fost acceptat, deoarece era o concurență prea mare. El ne scria e-mail-uri, spunând că am făcut o greșeală și că nu am ales pe cine trebuie. I-am recomandat să facă proiecte proprii, iar noi îl vom ajuta. În scurt timp, el a deschis un ONG propriu în interiorul liceului, un mini-parlament pentru elevii de acolo, o structură de self-government, datorită căreia ei își rezolvă problemele din interior. Și asta era doar începutul. În scurt timp a reușit să-și lanseze și o afacere. Acum cred că toți au auzit cel puțin o dată despre acest tânăr. Îmi place să văd persoane, pe care refuzul i-a motivat să facă ceva mai mult.

De ce e importantă munca neremunerată?

Indiferent de job, fiecare și-a dat seama la un moment dat că lucrează, în mare parte, "pe degeaba". Nu contează salariul, oricum vei face ceva ce nu ține de responsabilitățile tale. Voluntariatul e acea experiență care te ajută să-ți dai seama ce îți place să faci. Asta e cea mai bună metodă de a te convinge cât de important e să ajuți oamenii. Banii, în general, nu sunt o chestie motivatoare, ci o recompensă pentru ceea ce faci zi de zi. Și voluntariatul te ajută să înțelegi că banii sunt un instrument, nu un scop în sine. Acum, companiile din Moldova apreciază tot mai mult tinerii care au făcut voluntariat, deoarece ei știu că în caz de criză, ei nu vor fugi de pe corabia ce se scufundă, ci din pasiune pentru lucrul său vor continua să lupte.

Ai o practică de trainer destul de bogată, inclusiv la European Youth Forum. Cum este acest mediu? 

Interacționând cu o serie de traineri am observat că o mare parte din ei au un minus comun – se bazează doar pe informația citită din cărți sau împrumutată de la alți traineri. Astfel, la traning-uri ei vorbesc în măsură de 90% despre ceea ce au găsit în cărți, de parcă ar răspunde în fața unui profesor la școală. Asta nu înseamnă traning. Eu mă axez pe partea de brainstorming a ideilor și creez un sistem care ar putea fi "vândut" ușor fiecărui om. Se spune că astfel de seminare sunt un instrument de a convinge oamenii în ceea ce ei deja singuri știu. Dar fără această persuadare ei nu pot valorifica cunoștințele sale.

Cu ce probleme te-ai confruntat?

Specializarea mea e leadership-ul personal și lucrul de echipă. Lucrând cu mai mulți directori de companie, am înțeles că oamenii au probleme cu munca în colectiv. Ei sunt foarte individualiști. Misiunea traning-ului este de a arăta colaboratorilor că ei unul fără altul nu pot exista. Astfel, propun ca oamenii să lucreze mai mult împreună, oficiile să fie mai mici, ca ei să stea mai aproape, chiar și managerii să stea printre lucrătorii de rând. Apropo, acest individualism apare și în ONG-uri, dar cred că problema e în faptul că deja pur și simplu sunt prea multe.

Cum a fost implicarea în TEDx?

Am fost prima oară la TEDxIași, apoi în București, la invitația unui fost AIESEC-er din România. Apoi am fost la toate edițiile TEDx Chișinău, priveam activ pe internet toate video-urile și speech-urile. Astfel, am văzut cât de genial e acest proiect, mai ales partea de a împărtăși idei noi și bune, ce au un singur scop – de a inspira. Timp de trei ani încercam să mă implic în organizare și eram pe post de voluntar. Apoi m-au invitat ca trainer, ca să motivez colectivul de lucru, iar în 2013 mi-au propus să fiu chiar în echipa de organizare. Pot spune că era o experiență unică. Noua echipă lucrează intens împreună cu alți voluntari și prieteni TEDx Chișinău, care se implică activ timp de 7-8 luni pentru un eveniment de o zi, ce reunește peste 400 de oameni și 15 speak-eri locali și de peste hotare. E o muncă titanică, dar cu un feedback fantastic, te simți parte din ceva mai mare ca tine și mult mai important. Cred că TEDx are două produse – speaker-ii și echipa de voluntari.

Simt că ai în spate și ceva experiențe internaționale.

Călătoriile îți formează personalitatea. Aceste experiențe pentru mine au fost extraordinare. Consider că oamenii trebuie neapărat să călătorească, și nu contează unde, măcar și în Nordul sau Sudul Moldovei. Aceste escapade te fac să vezi lucrurile diferit, să cunoști oameni, să afli idei noi, să îți aduci aminte cât e de frumoasă lumea. Când vin acasă, de obicei, am un zâmbet larg, deoarece străinii văd Moldova ca ceva foarte frumos, chiar dacă suntem o țară mică și puțin cunoscută.

Călătoriile te îmbogățesc nu doar intelectual, ci au un aport mare în dezvoltarea inteligenței emoționale (EI).

Într-adevăr, IQ e partea superioară a aisbergului, e primul nivel de interacțiune cu cei din jur. Însă EI e abilitatea de a creea și păstra relația cu oamenii. Nu e de-ajuns să fii deștept și să poți vorbi frumos, trebuie să știi să-ți controlezi emoțiile și să înțelegi ce stă în spatele acestora. Anume inteligența emoțională lipsește țării noastre. Frustrările, stereotipurile și fricile sunt, din păcate, un fundament al conștiinței naționale.

În ce măsură politicienii ascultă vocile tinerilor voluntari?

Politicienii le ascultă, deoarece nu mai au încotro. 4-5 ani în urmă ei puteau să-și mai permită să facă ce vor, dar acum sunt create prea multe structuri de care aceștia depind. Avem structura de co-management, în care este implicat jumătate la jumătate sectorul non-guvernamental și politicienii, iar toate deciziile ce țin de tineret sunt luate de comun acord. Și, desigur, aici intră proiecte despre educația non-formală. Aceasta nu înseamnă a fi frizer, instalator sau a finaliza o școală profesională. Însă, până ce, Guvernul nu e gata să accepte ideea că copiii au nevoie de ceva mai mult decât educația de școală, formală. Cred că prin CNTM, structura pe care o coordonez la moment, simt că voi putea ajunge și mai ușor la conștiința autorităților noastre.

Cum crezi, ce e mai puternic: cuvântul sau acțiunea?

Nu cred că un cuvânt, în general, are vreun aport major la procesul de schimbare. El e doar un mijloc prin care încurajezi oamenii la acțiune. Acțiunea este, de fapt, primul pas spre a modifica situația. Această idee e bine redată însăși de situația Moldovei: la noi politicienii sunt cu vorba, iar cetățenii – cu acțiunea. Ei sunt cei care vin cu proteste, cu opinii, cu proiecte de schimbări. În Guvern sunt oameni care știu ce trebuie să fie făcut, întreaga lor campanie electorală este despre schimbare, însă din păcate nu mai ajung la partea cu făcutul propriu-zis. În voluntariat e la fel, însă aici nimeni nu rezistă mult ca un ministru în scaunul său, dacă doar hrănește lumea cu promisiuni.

Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди