Люди

Sergiu Capiţa: Bucătar, care găteşte picturi

Sergiu Capiţa: Bucătar, care găteşte picturi

Aţi auzit vreodată de pirografie? Dacă nu - e normal. În Moldova sunt cam puţini pirografi. Spre exemplu,  eu ştiu doar unul. Îl cheamă Sergiu şi e bucătar la un restaurant. Şi ce are cuvîntul scris mai sus cu restaurantele -  o să mă întrebaţi? Merci mult – bună întrebare!

Sergiu, ce are gătitul cu pirografia?

Într-o zi un coleg de serviciu a intrat în bucătărie pentru a marca scîndurile de tăiat. În mîini ţinea aparatul de pirografiat, cu vîrful căruia poţi face semne pe lemn. Acesta mi-a atras atenţia. Am rugat colegul să mi-l dea să-l studiez, după care  l-am împrumutat pentru  cîteva zile. Noroc de casa părinţilor: am găsit o bucată de lemn de care nu avea nevoie nimeni! Pe ea am şi făcut primele experiențe pirografice.

Cît timp a trecut înainte ca pirografia să-ţi devină a doua profesie?

Nu vă pot spune cu exactitate. Deja de şase ani nu mă mai las de pictat. La începutul "carierei" lucram la o terasă: cît se coceau mititeii nu pierdeam timpul – punem aparatul în priză şi hai la pictat! Întrucît bucata de lemn de 1m pe 0.5m nu prea o poţi ascunde, clienţii erai curioși: oare ce găteşte ăsta acolo (vesel)?

Într-o zi s-a apropiat un domn şi cînd a văzut icoana aproape gata mi-a pus pe masă 1000 de lei gaj şi cartea sa de vizită, ca să-l pot telefona, cănd voi finisa tabloul. Aşa a început businessul.

Cum se calculeză costul unui tablou?

Mi-am propus un venit minim, pornind din socoteala că la serviciul de bază fac cam 200 de lei pe zi. Astfel,  nici aici nu trebuie să fie mai puţin. Însăşi aparatul nu consumă  mult curent electric. Cel mai mult costă lemnul şi timpul. Lemnul mă costă de la 50 pînă la 500 de lei bucata. Preţul variază în funcţie de mărimea si grosimea scîndurii.

Sunt şi anumite cerinţe pentru el?

Deobicei,  în pirografie se foloseşte lemn de tei. Căci e moale şi are o ţesătură mai deasă – deci pe el se pictează uşor, ca pe hîrtie. Deoarece o bucată tăiată dintr-un  întreg se îndoaie,  lemnarii preferă să unească mai multe bucăţi între ele. Aici este important ca aceste bucăţi să nu difere mult după culoare. Apropo, pirografii pictează și pe alte materiale: hîrtie presată, piele...

Hm. Varianta cu pielea ar fi binevenită pentru amatorii tatuajelor...

Dacă e să vorbim despre  pericolul pe care ar putea să-l prezinte aparatul de pirografie, am descrie două situaţii: cînd un pictor obosit adoarme în timp ce lucreză, lăsănd aparatul în priză şi atunci,  cînd un nebun încercă să deseneze pe propria piele (rîdem).

Apropo, unde pot să-mi procur şi eu un astfel de aparat?

Nu este ușor. Dar îl poţi găsi la așa numita "pticika" şi prin alte locuri, unde se vînd lucruri uzate. Ai să plăteşti vreo 200 de lei. Din păcate,  în Moldova nu sunt aparate noi.

Cum îţi reuşeşte să faci ca paleta de culori din tablou să varieze?

Într-adevăr,  culorile variază de la cafeniu la galben şi negru. Asta îţi permite să te joci cu lumina şi umbra. Un anumit rol îl are însăşi lemnul – diferenţa vizibilă a bucăţilor ce fac un întreg, e totuşi un plus. Dar contează şi presiunea cu care atingi cu vîrful aparatului suprafaţa lemnului: cu cît mai tare apeşi -  cu atît mai evidenţiată şi mai închisă va fi linia.

Şi dacă din neatenţie ai tras linia greşit – folosești lemnul la sobă?

Linia o poţi şterge cu hîrtie abrazivă, dar oricum va rămîne semn. Din acest motiv, este nevoie de multă atenție în pirografie. Eu fac pirogravură lineară. Mai există şi punctată. Mulţi pirografi contemporani folosesc lazerul, ceea ce permite să nu deteriorezi lemnul. Iar un pirograf din Rusia picteză "cu aer fierbinte",  suflînd printr-un furtun. Mi-am cumpărat şi eu un astfel de aparat. Dar cu el se pictează lucruri mari, iar mie îmi place să pun accent pe detalii.

Majoritatea lucrărilor tale sunt icoane – eşti religios?

Din copilărie îmi plăcea să pictez icoane. Odată la lecţia de artă plastică ni s-a propus să desenăm ceva pe temă liberă. Am desenat o iconiţă. Mă rog, a fost un desen cam naiv, ca pentru prima oară. Profesorul mi-a pus nota 10 şi m-a rugat să nu mai pictez icoane. Îi venea greu să puncteze o icoană. În ceea ce ţine de religie: am vrut să mă fac părinte,  dar  nu a fost să fie.

În afară de icoane ce te mai inspiră?

Recent am pictat un portret. Mi-au plăcut pozele unei domnişoare de pe Facebook. Poate o să vină timpul şi am să i-l fac cadou. În rest, prefer să caut tematici pe internet şi să mă opresc la cele, care îmi plac. Am, de exemplu, o pictură cu un  craniu pe masă. Cei care mă cunosc ca pe un  pictor de icoane se sperie cînd o văd. Dar nu este nimic demonic în aceasta, este o simplă inspiraţie din lumea piraţilor.

Cît timp îţi ia să faci un tablou?

Depinde de mărime. Un tablou de dimensiuni A4 îl pictez în două zile. Dar  practic toată ziua stau lîngă el. La început îmi lua mai mult timp - înainte pictam ideea pe hîrtie, după care o treceam pe lemn şi doar apoi începeam lucrul. Acum nu mai pierd timpul – printez tabloul direct din calculator. Trec liniile pe lemn, după care lucrez la detalii: umbra, lumina şi altele.

Cum trebuie savurată o pirogravură?

Ca şi orice tablou se recomandă să fie privită de la distanţă. Dealtfel, se vor observa toate detaliile, liniile nedrepte. Chiar şi pe foto tablourile se privesc mai avantajos – ca şi pictate în creion.

E vreo anumită metodă de păstrare a tablourilor pirografice?

Am observat că nu le place mult soare. Dealtfel, peste un an-doi îşi pierd puţin din contrast. E clar, că lemnul nu trebuie ţinut nici la umezelă. Pentru a le prelungi cît mai mult viața,  le acopăr cu un strat de lac. Cea mai bună variantă este ca din mîinile pictorului tablourile să ajungă direct pe perete şi să fie mutate cît mai rar.

Ce fel de perete li s-ar potrivi cel mai bine?

La sigur, unul monocromatic. În caz contrar,  putem alege o ramă, care s-ar potrivi cu tonul peretelui şi stilistica tabloului în acelaşi timp.

Ana Guţan

allfun

Еще Люди