Люди

Lidia Sanduleac: Sîntem cîţiva zeci de moldoveni care ne facem studiile în China

Lidia Sanduleac: Sîntem cîţiva zeci de moldoveni care ne facem studiile în China

Lidia Sanduleac de 2 ani a schimbat ia şi catrinţa moldovenească pe costumul tradiţional chinez. După ce a obţinut o bursă pe o perioadă de 5 ani în China, tînăra învaţă limba chineză şi studiază ştiinţele politice internaţionale la Universitatea Huazhong Shifan (Central China University), ce se află în oraşul Wuhan din provincia Hubei. Lidia ne-a povestit despre experinţele neobişnuite, călătorii şi societatea chineză, în următorul interviu.

Care au fost circumstanţele care te-au determinat să-ţi continui studiile în China?

Am aflat despre existenţa unei asemenea burse de pe site-ul Ministerului Educaţiei. Aplicasem la mai multe universităţi de peste hotare. Am fost acceptată în Franţa, China, aveam şanse să plec la studii în Norvegia sau să mă reîntorc în SUA, unde am făcut un an de liceu. Dar, fiind curioasă de felul meu şi mereu în căutare de inedit m-am hotărît să plec în China. Concursul a constat în a înainta un dosar care includea performanţele academice, încadrarea în diferite activităţi extracurriculare, scrisoare de motivare, scrisoare de recomandare etc. În anul în care am fost admisă la studii, studenţilor moldoveni li s-au oferit 3 burse la ciclul licenţă. Anul acesta s-a oferit doar una.

Cît de uşor ai acceptat provocarea de a învăţa limba chineză?

Primul an am făcut chineza, pentru ca în al doilea an să încep studiile propriu-zise, predate în limba chineză. Chineza are un vocabular imens. Mi-a trebuit un curaj enorm şi o forţă interioară deosebită ca să deschid cu drag manualele de profil. Chineza care am facut-o în primul an nu a fost suficientă pentru a începe studiile în domeniu, chiar dacă am reuşit să susţin 5 nivele din 6 la testul de chineză. Mandarina (chineza mandarină sau putonghua) vorbită nu e atit de dificilă, ea conţine un anumit număr de silabe care pot însemna un cuvînt sau parte din cuvînt. Uneori cele 4 tonuri îţi pot da bătaie de cap. Chineza scrisă e mai anevoioasă. Silaba poate fi redată prin intermediul a mai mult de 100 caractere. Vocabularul chinez formează circa 80 mii ieroglife. Doar că multe dintre ele nu se utilizează. Un chinez cunoaşte în jur de 10 mii ieroglife. Acelaşi număr de ieroglife trebuie sa îl cunosc şi eu pentru a comunica fluent şi a putea profesa în domeniul ales. Fiecare provincie, uneori fiecare oraş,  are dialectul său. Şi chiar dacă vorbesc mandarina e foarte dificil sa îi înţelegi. E un întreg sistem lingvistic complicat.

Îţi este uşor să te integrezi printre străini?

Nu m-am regăsit în niciun mediu străin. Acasă mă simt cel mai bine.  Din punct de vedere academic, China este perfectă pentru mine. Doar că ritmul este exagerat de activ, dinamica oportunităţilor ce mă înconjoară şi care merită atenţie necesita un regim robotizat şi surse de energie inepuizabile, ceea ce nu cred ca îmi vor sta la dispoziţie vreodată. Mă simt extraordinar de bine la momentul dat în mediul chinez. Nu pot spune nimic despre viitor, pentru ca sînt o pasăre călătoare şi sînt sigură că în viitor îmi voi construi“cuiburi” vremelnice şi în alte ţări.

Cîţi ani dureaza studiile în China şi cum poti caracteriza sistemul de învăţămînt chinez?

Depinde de facultate. Eu voi face ştiinţe politice internaţionale, ciclul licenţa în 4 ani. Sistemul de învăţământ este unul care pune preţ pe disciplină, respect enorm pentru profesori (facem uşoare plecăciuni ca formă de salut),  elevii sînt foarte sîrguincioşi şi învaţă necondiţionat. Programul de studiu este cam tensionat,  dar foarte captivitant pentru mine.

Spuneai că oamenii duc o viaţă foarte activă, cum mai poti caracteriza societatea din regiunea în care locuieşti?

Dezvoltarea foarte rapidă socio-economică a ţării nu le permite chinezilor să se gândească la altceva decît munca asiduă. Sînt foarte muncitori, prietenoşi, sociabili, interesaţi de noi, străinii. Cultura şi civilizaţia chineză nu poate să nu prezinte interes deosebit pentru noi, cei din occident pentru că totul e diferit. Am impresia uneori ca sînt pe o alta planetă.

Am găsit acelaşi cult al prieteniei, sociabilitate ca la moldoveni. Am fost impresionată de  hărnicia şi rapiditatea în tot ceea ce fac. Sînt foarte dinamici, plini de energie şi te surprind mereu. Uneori nu ţin cont de o agendă sau un plan bine întocmit.

În relaţiile cu străinii sînt foarte modeşti, sinceri şi mereu gata să ajute. Ne simpatizează atît de mult şi ne privesc ca ceva exotic. Le lipseşte aroganţa, trufia şi mîndria în exces, chiar dacă ar avea cu ce.

Te-ai obişnuit usor cu gastronomia poporului chinez?

Ca şi orice consumator-debutant al bucătăriei chineze, entuziasmul faţă de ceea ce mănâncă ei te copleşeşte. Bucătăria este atât de vastă, fiecare provincie are bucatele ei specifice. Lipsa lactatelor este simţită considerabil de noi cei din Europa, întrucât  doar 2% din întreaga populaţie cresc vite. Pentru chinezi mâncarea este deosebit de importantă, sacră chiar pot spune. Când te întâlneşti cu cineva, în loc de “Ce faci?” te întreabă “Ai mâncat?”. Venind însă dintr-un mediu diferit, bucătăria căruia este cu totul alta, manifest o prudenţă deosebită în ceea ce priveşte alimentele. Noi, fetele, trebuie să facem  faţă şi  altei probleme: mâncarea chinezească este bogată în calorii, se foloseşte mult ulei la gătit. Mă strădui să prepar singură, chiar dacă preţul unei mase copioase este destul de convenabil pentru a o servi la un restaurant. Cu toatea acestea, pot spune că am un regim alimentar mai sănătos în China decât acasă. Uşor mă includ în grupul vegetarienilor.

Unde ai reusit sa călătoresti pînă acum şi prin ce te-au impresionat monumentele istorice, cultura, oamenii din diferite regiuni?

Calătoria este acel moment de respiro ce mă revigorează mereu dupa perioade extreme de dinamice petrecute în Wuhan. Drumeţiile la munte sînt cele mai dese evadări. De fapt, am o listă cu locuri turistice must-see,  din care am reuşit să vizitez orasele: Beijing, Shanghai, Xian, Guangzhou, Chengdu, Suzhou, Hangzhou, Qingdao, Yichang, Nanjing şi alte mici orăşele cu atracţii turistice. De obicei, nu mă impresionează metropolele cu ale lor zgîrîie-nori şi tendinţele inovatoare ale secolului. Am fost fascinată de orasul Xian, unde am vizitat Mauzoleul Împăratului Qin Shi Huang cu Armata din teracotă. În China sînt 55 de minorităţi. Han reprezintă majoritatea. Fiecare minoritate are tradiţii deosebite.

Am avut şansa să fac parte din juriul unei emisiuni-concurs,  unde fiecare grup etnic îşi prezenta dansurile tradiţionale. Am fost impresionată de distinctul ce accentuează ineditul în fiecare minoritate. În timpul unei călătorii am vizitat o regiune mică a minoritatii You. Reprezentantele acestui grup etnic îşi tund podoaba capilară doar o data în viaţă, la împlinirea majoratului.

Cum poti caracteriza relaţiile familiare din China?

Relatiile din familiile chineze tradiţionale sînt influenţate de filosofia confucianismului. Cu toate acestea, în prezent, curentele postmoderniste au contribuit la schimbări esenţiale în familiile chineze. Un fenomen mai special, mai controversat, este lozinca “O familie – un copil”, lansată ca rezultat al creşterii demografice rapide. În acest context, copiii dispun de maximă atenţie din partea   părinţilor şi de o stabilire a unor principii democratice,  atunci cînd se discută anumite decizii privind viitorul copilului. În grupurile de minorităti entice,  precum şi în unele familii din regiunile rurale,  această politică face exceptie.

Am avut posibilitatea sa fiu prezentă la celebrarea unui mariaj a unui cuplu de tineri chinezi. Mare mi-a fost mirarea cînd am asistat la aceleaşi tradiţii fundamentale,  prezente şi  în occident, şi la o cina festivă cu peste 300 de invitaţi, care durează doar 3 ore.

Tine-ti legătura între voi, moldovenii de acolo?

Sîntem cîţiva zeci de moldoveni care ne facem studiile în China. Ambasada Moldovei se află la Beijing. Cu toate acestea, nu avem stabilită o relaţie între noi, nu avem careva pîrghii de contact. Diaspora este ceea ce îmi lipseste cel mai mult. Am clipe cînd dorul de a vorbi limba română sau de a simţi energia ce se încinge într-un grup de moldoveni îmi lipseste enorm. Intenţionez să vin cu o propunere de a ne întruni semestrial, aşa cum o fac majoritatea diasporelor. Crearea asociaţilor în diferite metropole este imposibilă, pentru ca sîntem foarte puţini şi dispersaţi în diferite zone geografice.

Ţi-ai făcut prieteni acolo? Cum petreceţi timpul liber împreună?

Fenomenul globalizării îl simt în propriul cerc de cunostinţe pe care îl am. Încadrarea în activităţi extracurriculare, job-urile care le am acolo, în special multitudinea chinezilor -  îmi expansionează orizontul relaţiilor de amiciţie peste limite. De obicei, pe lînga întîlnirile profesionale pe care le avem, ne delectăm la karaoke, cinema, săli sportive.

Maria Eşanu

allfun

Еще Люди