Люди

Maxim Jechiu: Hip-hop-ul moldovenesc e viu

Maxim Jechiu: Hip-hop-ul moldovenesc e viu

La capitolul muzicii contemporane în Moldova întotdeauna au existat dispute. Cel mai "judecat" a fost hip-hop-ul. Existenţa lui în acest spaţiu mioritic a fost pusă la îndoială aproape la fel de des, ca cea a unor politicieni cinstiţi. Am decis să dezbatem tema dată cu un tânăr reprezentant al muzicii hip-hop, Maxim Jechiu, care e devenit următoarea noastră descoperire a anului 2013. Pe parcurs, l-am întrebat despre piesele sale şi planurile de viitor.

Maxim, care sunt rădăcinile talentului tău?

La început am descoperit talentul poetic, o chestie deosebită în versurile pe care le scriam. Apoi am încercat să cânt. Mi-a ieşit prost de tot. Oricărui om normal i-ar curge sânge din urechi. După asta am aflat de hip-hop. Tot ascultând în continuare Biggie Small, Fu-Schnickens şi inspirându-mă din flow-ul unor americani buni, am reuşit să mă afirm anume în această muzică.

Poţi spune că te-a influenţat stilul lor?

Da, însă nu l-am copiat. Influenţa s-a format din toate manierele de interpretare, pe care le-am auzit tot acest timp, însă inspiraţia oricum vine din interior. Cu siguranţă, nu ascult un cântec şi decid să fac ceva asemănător.

Tu cânţi hip-hop, el este viu în Moldova?

De hip-hop nu se aude în Moldova, dar el există cu siguranţă. Atâta timp cât se fac jam-uri, cât vezi graffiti pe străzi şi copii în pantaloni largi şi chipiuri ieftine cu inscripţii "Rap" – totul e viu. Vorbind despre fani, de obicei, ei fac parte din cei care, la fel, încearcă să facă hip-hop. Din acest motiv, feedback-ul, în mare parte, este negativ. Nimeni nu se susţine unul pe altul, ci doar dau dislike-uri pe YouTube de pe account-uri false. Dar sunt şi părţi pozitive. În Moldova te promovezi doar prin hateri. În comentarii ei spun că nu le place, dar, de fapt, ascultă şi lăcrimează.

Deci, într-un fel, să asculţi hip-hop moldovenesc e de ruşine?

Doar dacă vorbim despre avalanşa de muzică necalitativă, făcută de amatori. Ei habar n-au cum asta se face, sunt la nivelul descărcării instrumentalului de pe net.

De ce sunt atât de puţine cântece pe canalul tău YouTube?

Ştiu cum e feedback-ul şi am hotărât să postez doar două piese. Am transmis cântecele mele la câteva site-uri româneşti de hip-hop, mai cunoscute în cercul ăsta şi toate au fost acceptate. Însă piesele au strâns câteva mii de like-uri şi la asta s-a oprit. Am un album realizat, însă acum nu sunt gata să îl prezint publicului.

Cândva ai fost sub pseudonimul G.K. Ce s-a schimbat de ai revenit la numele real?

Am aflat că în Rusia şi Anglia sunt muzicanţi cu un nume scenic asemănător. M-am gândit că nu contează numele pe care îl porţi, ci mesajul pieselor, aşa că nu am stat mult pe gânduri şi am revenit la numele real. Fii măcar şi fără nume, nu are importanţă cine spune, contează ce spune.

Cât de autocritic eşti?

Eu întotdeauna spun că muzica mea... nu e bună. În general, nu fac muzică pentru lume. Ştiu ce îi place publicului, însă asta nu mă ghidează. Şi cred că aşa e corect, nu trebuie să te conformezi trend-urilor.

Ai făcut un cântec despre Gabi Stati în campania lui electorală. De ce?

Eu sunt interesat de politica moldovenească, urmăresc ştirile în fiecare zi. În ziua aia am aflat că Gabi Stati tot pretinde, iar eu îl admir mult pentru ceea ce face şi cine e, şi nu vorbesc despre bani. Când am făcut această piesă, nu prea am  fost cunoscut de public. După aia m-a contactat un reprezentant al lui Stati şi mi-a propus să cânt în clubul "Faraon". Acolo am dat mâna cu el, mi-a mulţumit şi mi-a spus că i-a plăcut piesa.

Crezi că e corect să amesteci politica şi muzica?

Consider că e normal. Chiar şi în America mulţi hip-hop-eri sunt implicaţi în politică. Acelaşi Busta Rhymes care îl susţine activ pe Barack Obama. În cazul meu, a fost mai mult o promovare de sine, însă dacă aş avea un public al meu, nu aş încerca să le influenţez convingerile politice. Pur şi simplu, nu aş risca să-l pierd.

La ce lucrezi acum?

În fiecare zi lucrez la ceva nou şi nu finalizez nimic. Instrumentalul îl fac ziua, fiindcă am un vecin foarte enervant, care mă ameninţă cu poliţia de fiecare dată când cânt seara. Eu samplez din muzică veche, cum făceau şi mulţi înaintea mea: funk, soul, jazz, pun tobele mele. După beat deja fac şi versurile.

Cum ţi-ai caracteriza stilul?

Încerc să fiu cât mai liric, să bag în cap nişte gânduri, care altfel nu ar fi apărut acolo. Mă stărui să am o abordare nouă, mai ales în temele pe care le ating. Acum fac cântece light, cum ar fi ăla despre Chişinău. Publicului îi plac aşa piese, ele se ascultă uşor la petreceri sau în căşti, mergând pe drum. Însă pe viitor va fi ceva mai greu.

Crezi că schimbarea stilului unui muzician e o evoluţie sau o "trădare"?

Cred că nu e nici una, nici alta. El ştie deja dacă toată viaţa va fi underground sau va face muzică comercială. În subconştient,  îţi alegi drumul din start şi îl urmezi. Nu cred că vreodată voi alege să cânt cu "Руки вверх" sau ca invitat la nunţi. Wu-Tang Clan m-ar tăia pentru asta.

În hip-hop-ul de azi se vorbeşte despre bani, femei şi putere. Ce crezi despre aceste valori?

Ăsta nu e hip-hop autentic. Vorbeşti acum despre Lil Wayne. Însă Lil Wayne pentru rap, e ca avionul pentru turnurile gemene din New York pe 11 septembrie. Oricum, judecând după vizualizări, hip-hop-ul de căcat e mai popular, decât cel old-school. Asta nu înţeleg la lume. A spus cineva foarte bine: dacă Biggie Small era viu, Lil Wayne lucra la McDonald’s. Cred că în hip-hop-ul autentic, întotdeauna a contat şi va conta mesajul, asta trebuie să încerci să faci.

Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди