Люди

Maria Puşcaş: 9 mituri despre Italia

Maria Puşcaş: 9 mituri despre Italia

În inimile moldovenilor, Italia are un loc aparte. Nu mai uimeşti pe nimeni cu faptul că ai rude acolo, nici prin cunoştinţe despre această ţară. Totuşi, sunt multe stereotipuri care încă îi mai însoţesc pe moldovenii plecaţi în căutarea unei vieţi mai frumoase. Maria Puşcaş, o tânără de 23 de ani, care a petrecut în Italia o bună parte din viaţa sa, va dezminţi cele mai frecvente mituri legate de Italia sau, dimpotrivă, le va confirma autenticitatea.

Despre mitul că "acolo te aşteaptă cu braţele deschise"

Nici pe departe nu este aşa, nicăieri nu e. Locuiesc în Padova de 8 ani, iar părinţii mei – de 10. Tatălui meu la început îi era destul de greu, nu făcuse studii în Italia şi a trecut ceva timp până a găsit un loc de muncă. Mama, la fel. Au lucrat foarte mult ca să ne aducă pe mine cu sora şi mama aici. Pentru mine, tata e un erou.

Despre învăţământ

Învăţământul în Italia e scump. Universitatea te costă câteva mii de euro pe an. Totuşi, fără studii, e greu să obţii ceva. Eu şi sora mea am avut noroc: am învăţat într-o şcoală privată, nu una de stat. Ne-au susţinut nişte surori de confesiune catolică, ne-au ajutat foarte mult. Cărţile erau gratuite, ne explicau totul pe înţelesul nostru şi intrau în pielea noastră, cât nu eram încă obişnuite cu italiana. Imediat după ce am absolvit, am găsit un loc de muncă, aşa că nu am înaintat documentele pentru universitate. În special din cauza crizei din Italia, studiile nu-ţi garantează că nu vei deveni din student - şomer. La serviciul meu veneau absolvenţi cu diplome de studii superioare, ceea ce n-a împiedicat să fie refuzaţi. Un specialist licenţiat e plătit mai mult, dar mai trebuie să investească şi timp. Pentru ei e mai convenabil să ţină un lucrător ca mine, fără diplomă, dar având cunoştinţele necesare. Acum, fac o şcoală serală pe specialitate, ca să am noi perspective.

Despre diasporă

Nu sunt sigură dacă acum se mai organizează, însă cândva, în fiecare sâmbătă, moldovenii se strângeau împreună şi dansau hora. Era foarte vesel şi toţi se simţeau bine. În general, datinile se păstrează, în familie până acum vorbim româna sau rusa şi facem mâncare tradiţională moldovenească. Însă unii, nu vor să admită că au venit din Moldova. Te adresezi în română, iar ei insistă să vorbească în italiană. Nu pot să-i înţeleg.

Despre temperament

Italienii din Nord şi cei din Sud au un temperament diferit. Cei de la Nord sunt mai reci, mai reţinuţi şi mai calmi. Au o atitudine mult mai respectuoasă şi serioasă faţă de ceilalţi, asta se manifestă şi în respectarea regulilor de circulaţie. Chiar dacă traversezi în mijlocul străzii, şoferul se va opri şi îţi va permite să treci, fără a-ţi pomeni mama. Însă la Sud, chiar de traversezi la trecerea de pietoni, există riscul de a fi lovit de o maşină, aşa că trebuie să fii foarte atent. Acolo oamenii sunt mai temperamentali, dar mai sociabili şi mai deschişi. Oricărui străin îi poţi spune: "Ciao!" şi poţi începe o discuţie cu el.

Despre atitudinea faţă de moldoveni

În Padova sunt deja mai mulţi moldoveni, decât italieni. Oraşul se află aproape de frontieră şi oferă condiţii destul de bune de viaţă, asta atrage cel mai mult. În general, în Italia sunt mulţi "stranieri": marocani, ucraineni etc. Localnicii se simt ameninţaţi. Nu pot spune că italienii au o atitudine "deosebită" anume faţă de moldoveni, ci faţă de imigranţi în general. Unii consideră că străinii ocupă locurile de muncă, şi din cauza asta ei rămân şomeri. Însă majoritatea imigranţilor fac lucrul, pe care nu l-ar accepta un italian: au grijă de bătrâni, fac ordine în case. Totuşi sunt foarte mulţi oameni care admiră cultura moldovenească, o consideră bogată şi extrem de frumoasă. A fost un caz când un tânăr a obţinut o atitudine mai bună din partea socrilor, după ce le-a făcut peşte prăjit cu mujdei şi mămăligă. Mulţi italieni îmbrăţişează cu drag tradiţiile noastre şi sunt foarte interesaţi de ce se întâmplă în Moldova. Dar sunt şi excepţii. Bunăoară, pe mine nu mă trădează nimic că aş fi din Moldova. N-am trăsături caracteristice ale feţei şi vorbesc italiana fără accent. Însă în şcoală, surorii mele îi venea mai greu să înveţe limba. Era un coleg, care în glumă, o punea să repete de câteva ori acelaşi cuvânt, fiindcă "nu înţelegea ce spune". Altfel decât discriminare nu ştiu cum să-i zic.

Despre modă şi călătorii

Cu adevărat, Italia este un centru al modei. Majoritatea localnicilor chiar au gust vestimentar şi e o plăcere să-i priveşti. Oricum, nu generalizez, femeile ar putea să fie mai atente la ceea ce poartă şi, mai ales, la cât mănâncă. Cred că cel mai mare avantaj e că te poţi îmbrăca foarte frumos şi elegant la preţuri accesibile. De asemenea, oamenii par indiferenţi la felul în care te îmbraci şi ce porţi. Poţi umbla iarna în fustă şi nimeni nu-ţi va spune nimic. Deşi, dacă aş merge la serviciu pe tocuri, colegii s-ar uita lung la mine. Lucrurile variază în funcţie regiune, dar în mare parte, italienii nu se complexează de modul în care arată. Se respectă principiul democratic, toţi sunt liberi să facă ce vor.

În Italia am vizitat Sicilia, Florenţa, Trieste, Veneţia etc. Peisajele pe care le-am văzut, pur şi simplu, mă lăsau fără cuvinte, perplexă. Nu voi uita niciodată marea siciliană. Italienii îşi redescoperă şi ei propria ţară, însă astfel de călătorii sunt costisitoare. Ruşii bogaţi vin pe aici tot mai des, astfel, multe servicii se tot scumpesc. Din cauza crizei, e mai ieftin să zbori în Grecia, decât să vizitezi Sardinia. E un paradox.

Despre comportamentul moldovencelor

Din cauza că mulţi italieni cred că fetele din Moldova sau Rusia vin să-şi caute un bărbat care să le întreţină, prima mişcare e să te abordeze cu bani şi cadouri, de parcă ai fi un obiect de vânzare. E greu să lupţi cu acest stereotip. Deşi, eu îi înţeleg, multe dintre fete doar se folosesc de ei, fiindcă pot fi drumul lor spre o viaţă mai bună. 

Despre bărbaţii italieni şi căsătorie

Cred că bărbaţii italieni sunt foarte frumoşi, deseori, mai frumoşi decât o femeie. Au mare grijă de ei: îşi fac manichiura, aleg haine frumoase, vizitează stilişti, au grijă de corpul lor. Însă au un comportament infantil. Până la 30 de ani, ei consideră că trebuie să se distreze şi nu se grăbesc deloc spre căsătorie. Eu am fost crescută altfel, nu caut relaţii de o săptămână. Din acest motiv, poate fi mai plăcut să vorbeşti cu un bărbat matur, cu picioarele pe pământ. În relaţii sunt foarte grijulii şi romantici, mai ales cei din Sud. Multe moldovence îşi găsesc fericirea în căsnicia cu ei, fiindcă italienii sunt dezinhibaţi şi pot primi plăcere de la viaţă. Sunt şi excepţii, inşi care îşi bat femeile sau le folosesc pe post de menajeră, însă oameni de treabă am întâlnit mai des. Cu moldovenii veniţi în Italia prefer să nu am de a face. Deseori, ei sunt de la sate şi comportamentul îi dă de gol. Îi vezi de la o poştă după ciorapii albi combinaţi cu pantofi eleganţi şi costumul sportiv. Unii au pe cineva acasă, în Moldova, dar îşi dau întâlniri şi cu vreo italiancă.

Despre mitul că "acolo e mai bine, decât aici"

Pentru mine – aşa e. Da, patria mea e Moldova, însă o mare parte din viaţa de adult am petrecut-o aici. Îmi vizitez rudele şi prietenii în fiecare vară, dar puţin câte puţin mă simt doar un oaspete. În Moldova s-au schimbat multe, chiar şi limba a devenit mai bogată. Câteodată citesc nişte termeni pe vreo etichetă şi nu-i pot înţelege, sau scap câte vreun cuvânt în italiană, când vorbesc cu prietenii din Chişinău. Aici am serviciu, amici noi, locuri preferate, amintiri. Eu iubesc Moldova, dar Italia e a doua mea casă.

Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди