Columns

Il Separatio

Il Separatio

Dragostea "ciclică"

Mai că am făcut pe mine de dimneaţă! Stătea deasupra mea şi mă privea tăcut, încruntată, cu ochii larg deschişi, căutând un mesaj în fiecare gest al meu. M-am uitat, fără ca să-i dau de bănuit, dacă nu cumva avea vreun cuţit de bucătărie în mână – nu, avea ciclu...

Mulţi băieţi s-ar putea să nu înţeleagă umorul acestui articol, însă vă asigur că marea majoritate ştiu că pe lângă ocaziile speciale ca: 8 martie, ziua de naștere, onomastică, data primului like pe facebook şi alte evenimente importante, mai există câteva zile în fiecare lună când trebuie să fim deosebit de atenţi cu iubitele noastre.

  • Iubire, de ce nu dormi?! E abia cinci dimineaţa!
  • Tu mă iubeşti???
  • Sigur că te iubesc, scumpete. Hai, vino la mine în braţe şi dormi, mi-am încercat eu norocul pe un ton calm şi somnoros, de parcă aş fi negociat cu un terorist cu detonatorul în mână.
  • Mi-e foame! A, nu, vreau să beau ceva! îmi încerca ea nervii.
  • Stai că-ţi aduc imediat un pahar cu apă.
  • Nu, nu apă. Vreau şampanie.
  • Păi, tu nu bei alcool, ce ţi-a venit? Mai ales că nu cred că mai avem vreo sticlă în casă.
  • Vreau tare! Hai, te rog, du-te şi-mi ia!

Cei care mă cunoasc ştiu deja că-s enervant de calm şi calculat. Am enumerat într-o secundă avantajele călătoriei până la magazin: n-am vazut-o niciodată beată; aveam ocazia să fiu puţin singur, departe de aberaţiile sindromului premenstrual; poate odată ce va bea va adormi mai repede; poate am parte şi de o remunerare inedită după.

  • Sigur că merg, draga mea!

Se uita la mine curioasă şi satisfăcută, cu un triumf în priviri, de parcă avusese o mare victorie asupra tuturor bărbaților. În acelaşi timp, încerca să mimeze recunoştinţa pe chipul ei, fiind perfect conştientă că şi în luna următoare îşi va încerca norocul.

Plimbarea până la magazin s-a dovedit a fi una plăcută. Era toamnă, 7 octombrie, şi aerul rece, matinal îmi încingea dorința să revin acasă, să mă cufund în aşternuturi şi să mă încolăcesc în jurul trupului ei fierbinte.

Stau chiar în centrul oraşului, de aceea am cam toate serviciile la dispoziție, la orice oră. Am revenit destul de repede. Şampania era rece, aşa că am scos două pahare cu picior înalt, am turnat şampania, am umplut şi un platou cu fructe, şi m-am apropiat de pat. Ea era în al nouălea cer. Mă privea așa cum o face un copil care-şi primeşte cadoul de Crăciun.

  • Pentru ce vom bea? m-a întrebat ea entuziasmată.
  • Pentru somn! am răspuns eu morocănos, dar zâmbind, ca să-i dau de înţeles că pricep eu bine toată vrăjeala asta.
  • Nu, nu! Să bem pentru noi doi!
  • Sigur că pentru noi doi, scumpa mea!

Într-un final, ea a băut două gâturi, iar eu restul sticlei, m-am prefăcut ameţit şi am adormit în braţele ei fericite.

  • Mi-e foame!
  • Hmm, ce zici de un meniu McFish şi niște creveţi de la McDonald’s?
  • Da! Da! A aprobat ea entuziasmată.  

Şi atunci i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru bunăvoința de care dau dovadă fetele când au poftă de ceva şi am adus din antreu punga cu solicitările de la McDonald’s şi florile, pe care le cumpărasem când am fost după şampanie.

Mă privea confuză, am ghicit că era puţin necăjită că i-am ghicit dorințele atât de uşor şi că n-a avut ocazia să mă mai tortureze puţin. Însă florile, un buchet uriaş de eustome, au făcut-o să uite de orice necaz. Iar eu m-am ales şi cu remunerarea inedită, şi cu un alibi, pentru toată luna înainte, atunci când fetele revin la "normal".  

Vă asigur că zilele acestea nu sunt atât de critice precum sunt descrise de unii, iar efortul nu e atât de mare, pe cât pare. În schimb, recunoştinţa de după e inestimabilă!

Еще Columns