Люди

Irina Madan- fata culorilor şi a oraşelor veneţiene

Irina Madan- fata culorilor şi a oraşelor veneţiene

Altfel decât mereu inspiratăşi plină de vise, Irina nu poate fi, iar "culoarea" îi poate deveni al doilea nume. Irina Madan este o fată de curând licenţiatăîn design vestimentar. A obţinut nota 10 pentru prima sa colecţie de haine , care a impresionat profesorii prin culoare şi pictură pe stofă

Îmi place să visez, pentru că prin vis poţi obţine ceva ce nu poţi în realitate. Ideea de a crea o astfel de colecţie de haine mi-a venit chiar înainte de a fi admisă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Nu a fost un vis pe care nu l-am putut palpa, deorece eram convinsă că îmi va reuşi să îl realizez. Academia m-a ajutat mult şi m-a învăţat esenţialul: să cos, să pictez şi să brodez. Pe parcursul acestor 4 ani am învăţat să fac de toate, ca la sfârşit să pot realiza colecţia proprie de vestimentaţie.

Este un mit că trebuie să poţi desena ca să fii admisă pentru studii la o facultate de design. Aceasta o spun cu o veridicitate maximă, din experienţă proprie. Deşi la început desenam stângaci, pe parcursul acelor 4 ani de studii am depăşit acest moment. Profesorii sunt foarte atenţi să ne înveţe toate detaliile. Dacă studentul are o experienţă în domeniu, e şi mai bine.

Nu contează circumstanţele, fiindcă totul depinde de om! Sunt fericită, deoarece am înţeles că fericirea e atunci când eşti susţinut în ceea ce faci. Nimeni nu mi-a spus că am ales o facultate fără viitor, ba chiar din contra, am fost încurajată. Mai este ceva la mijloc: dorinţa! Dacă îţi doreşti mult, nu doar poţi obţine, ci şi schimba spre bine! Mereu am zis că în orice trebuie să aducem câte o doză de bine din ce putem oferi.

Eu sunt o norocoasă! Părinţii mei au respectat decizia mea şi chiar m-au ajutat în momentele grele. E foarte important ca părinţii să nu-şi impună odrasla să meargă la stomatologie, limbi străine, drept sau economie, doar pentru că aduce profit.

Acum 3 luni am susţinut examenul de licenţă. Acesta constă în prezentarea unor colecţii vestimentare proprii. A fost extrem de greu, pentru că a fost prima mea experienţă. Şi pe cât de greu, pe atât de îndelungat e procesul pregătirilor. Am avut noroc de sfaturile profesorului, care a coordonat proiectul cu mine. Am început să lucrăm acum un an, iar roadele le-am putut ţine în braţe peste 10 luni.

Ingredientul principal de a prinde inspiraţia de aripi este libertatea. Arta fără libertate e ca şi ploaia fără picături. Studentul de la Arte nu poat fi limitat şi ne bucurăm că profesorii cunosc aceasta. Pentru că ei cunosc că muza foarte repede fuge.

Mă inspiră oraşele! Veneţia e oraşul meu de vis, iar recent l-am şi vizitat. Câteva minute din acele 6 ore petrecute la Veneţia le-am dedicat unei mici sesiuni foto. Am îmbrăcat o piesă vestimentară din colecţia de licenţă BURANO, care, pe toată suprafaţa din faţă avea pictată arhitectura veneţiană. Nu mi-au ajuns nici cele 6 ore, sau o săptămână sau o lună. Veneţia nu plictiseşte.

Burano reprezintă o insulă mică, situată la 7 km de Veneţia. Este ca şi un cartier cu căsuţe foarte colorate, binegândite ca într-o poveste. Numele acesteia mi-a plăcut şi m-a inspirat prin exoticul pe care-l deţine. Acolo găseşti strict gama coloristică din colecţia mea. La fel m-a inspirat un orăşel sărac, dar plin de artistism din India, Mykonos (presupusa mică Veneţie din Grecia), un oraş din Spania şi casele moldoveneşti.

A fost o muncă stresantă mai ales la capitolul - idei. Acum, ar fi păcat să ţin colecţia doar în dulap. La fel, am întâlnit dificultăţi ca să găsesc stofe calitative, dar am obţinut bumbacul alb şi tricotajul. Pentru personalizare am pictat stofa, utilizând culori speciale.

Culoarea mereu mă face să zâmbesc. Am fost atât de entuziasmată de acel mix de culori, încât am decis să adaug câte un mic accent de romantism (imprimeuri florale), etno(broderii manuale făcute personal), sport(sistemele de închidere) şi clasic (formele ţinutelor).

Stilul etno m-a motivat într-un mod aparte. Mi-am dorit să accentuez autenticitatea valorilor noastre. Am combinat acest stil cu alte elemente, astfel am creat o pereche de pantaloni - iţari şi un rucsac cu o pictură a unei case moldoveneşti.

Mi-aş dori o casă de modă, deşi sună acum foarte naiv. Vreau să pornesc totul de la zero. Eu cred în ceea ce îmi propun să fac. E un scop pe care-l păstram până acum în interior, dar prin anumiţi paşi, încep să îmi exteriorizez dorinţele. Nu vreau să fiu pesimistă şi nici prea optimistă, prefer să păstrez mijlocul de aur în această ordine de idei. O să-mi repet necontenit că pot să fac ceea ce îmi propun. Până la urmă, nu este important atât scopul, cât rezultatul.

Nu mai vreau să îmi implic părinţii în partea financiară, voi încerca să mă descurc cu desene sau croieli la comandă. Acum studiez jurnalismul, deci şi în acest domeniu sper să mă realizez. Perfect ar fi să pot combina arta cu jurnalismul.

Evtodii Cristina

allfun

Еще Люди