Columns

Il Separatio

Il Separatio

Încă o zi cu ea

Am luat cina la restaurantul la care obişnuiam să mâncăm împreună şi am comandat ciuperci cu somon, fiindcă asta-i plăcea ei.

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Zilele trecute am hotărât să profit de vremea încă frumoasa şi am mers la o plimbare prin parc. Era destul de cald afară şi la intrarea în parc se vindea îngheţată. Nu sunt un mare devorator de îngheţată, dar picioarele m-au purtat direct spre chioşcul cu pricina. Aveau o sumedenie de arome, însă ştiam exact ce vreau - un cornet cu trei cupe de îngheţată: de vanilie, de fructe de padure şi căpşuni. Aşa îi plăcea ei să comande când ne plimbam împreună. Doamne, cât de bună putea fi îngheţata aceea! Cu fiecare gură simţeam gustul sărutului ei şi închideam ochii, aidoma unui puşti timid, speriat de noile senzaţii.

Traversam îngândurat strada şi dintr-odată privirea mi s-a oprit asupra coloanei de atomobile ce stătea la semafor. Era maşina ei! Cu siguranţă era maşina ei: aceiaşi culoare, aceleaşi jante şi geamurile uşor fumurii, ce nu-mi permiteau să văd cine e la volan. Inima îmi încremenise, de parcă ar striga de bucurie cu mâinile puse la gură. Imediat am resimţit toate momentele plăcute prin care am trecut în acea maşină, cum ne ghemuiam ca doi studenţi pe bancheta din spate, enervaţi că nu putem găsi o stradă neiluminată şi fără circulaţie. Am făcut câteva mişcări subtile către unghiul ce mi-ar fi permis să văd numărul de înmatriculare – nu era al ei. Am plecat mai departe, însă senzaţiile şi amintirile mergeau alături de mine, îmbrăţişându-mă cu drag.

Apoi am trecut pe lângă florăria de la parterul blocului unde stau şi am cumpărat un buchet cochet de trandafiri roz, cu o aromă superbă, aşa cum i-am mai dat şi ei. Mergeam mândru cu ei pe stradă, acompaniat de privirile admirative ale doamnelor şi domnişoarelor care-mi veneau în întâminare şi mă simţeam în relaţie, simţeam că acuşi am s-o revăd şi ea mă va îmbrăţişa. Dar ea nu apărea şi florile iarăşi ajungeau în vazonul de pe biroul meu.

Am luat cina la restaurantul la care obişnuiam să mâncăm împreună şi am comandat ciuperci şi somon, fiindcă asta-i plăcea ei. Şi de fiecare dată când dădeam să mai iau o gură - priveam în jur, oarecum mirat că nu vine ea să pretindă la ceea ce-i al ei. Şi nu mi-am putut refuza o bere de ghimbir, căci mi-a confirmat şi ea nu o singură dată că chiar e bună.

Mai pe seară m-am vazut cu un partener de lucru, un nene foarte elevat şi înstărit, cu care îmi place uneori să dezbat subiecte mai deosebite la o partidă de şah şi un pahar de XO whiskey. Dar de data aceasta am refuzat paharul cu licoarea magică, deoarece ştiam că ei nu i-ar fi plăcut, oricât de nesemnificativă nu ar fi cantitatea.

Noaptea am ieşit la balcon şi am ridicat ochii la cer. Era înnorat şi nu se vedeau decât câteva stele, care imediat m-au făcut să-mi amintesc cum mă privea ea uneori noaptea, stând deasupra mea, rezemată în cotul ei ascuţit.
Şi aşa am adormit "în braţele ei", după ce "ne-am petrecut" întreaga zi împreună.

"..Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de glasul cel dintâi.
N-ai ascultat de gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?"

Еще Columns