Люди

Istoria unui emigrant ilegal sau "Mai bine rămâneam acasă"

Îl cheamă Victor şi atunci cînd avea doar 17 ani a încercat să emigreze ilegal în Irlanda. Ideea genială a fost a fratelui mai mare, care deja era stabilit acolo. Era în clasa XI-a şi nu vedea vreo perspectivă în scumpa noastră Moldovă. Aşa a început aventura sa de emigrant ilegal.

Era anul 2007, timpul comuniştilor, şi mai era la modă să pleci peste hotare cu paşaport românesc fals. Făceai rost de el prin intermediul anumitor persoane, care ştiau, la rîndul lor, alte persoane. El m-a costat vreo 200 euro. Majoritatea plecau spre Marea Britanie, Irlanda, Italia. Am auzit multe istorii despre cum oamenii, odată ajunți în vamă, se ascundeau printre bagajele din autocar. Sau coborau lângă vamă şi traversau frontiera prin pădurici, tufişuri şi ocolişuri. Am auzit chiar că cineva ar fi călătorit pe şasiul unui avion. Dar, nu prea cred în așa ceva.

Cînd am plecat în Irlanda -  aveam un anumit plan. În circa cinci ani puteai primi cetăţenie. În acest timp mi-aş fi făcut studiile şi m-aş fi decis ce profesie să practic. Nimic ieşit din comun. Anumite pregătiri mi le-am făcut de acasă. Mi-am luat multe haine noi, cât mai variate. Am vrut să-mi creez un aspect accentuat de teenager rebel. Am tăiat pantalonii, ca să fie cu găuri, pe care sincer le urăsc. Acum asta chiar pare absurd. Poza pentru paşaport era şi ea haioasă. Mi-am făcut-o după o noapte de nesomn. Aveam faţă "boţită", păr ciufulit şi un aspect de criminal în serie. Of, Doamne.

Eram însoţit de o rudă mai în vîrstă. Am făcut două procuri: una pentru Federaţia Rusă şi alta pentru frontiera estonă. Traseul era astfel: din Moldova în Rusia cu trenul, unde prezentai paşaportul albastru, apoi spre Estonia, unde îl schimbai cu cel românesc. Din Sankt-Petersburg ne-am luat bilete dus-întors la trenul spre Tallinn, pentru a confirma intenţia de a reveni. Fiindcă nu plăteşti preţ dublu pentru a rămâne acolo, nu-i aşa? În general, am pus la punct toate detaliile. Ştiam ce să spunem în cazul de ne întreabă despre destinaţiile turistice, pe care vrem să le vizităm în Tallinn. Aveam şi rezervaţie la hotel. Din păcate, n-am luat în calcul suspiciunea cu care erau tratați din start toți moldovenii de către vameşi.

Ne-au prins la vama estoniană. Controlul simplu al documentelor ne-a dat de gol. Dacă vedeau paşapoarte româneşti în pereche cu buletine moldoveneşti, le controlau super-atent. Ne-au scos din tren şi a început "procedura". Deşi cunoşteam rusa, în comunicare cu ei insistam că ştiam doar engleza. Fapt destul de amuzant, fiindcă au fost nevoiţi să-mi aducă un avocat,  cunoscător de engleză. Însă era sâmbăta, unde aveai să găseşti unul? Din acest motiv traducerile erau făcute de către însoţitorul meu. Am vrut să le dăm şi mită. Însă chiar nu demult le măriseră salariile şi au refuzat.

Pentru a ne demonstra că situația nu e chiar simplă, mi-au pus şi cătuşe. Aşa, frumoase, metalice, chiar şi acum le ţin minte. Ne speriau cu faptul că riscăm 7 ani de închisoare. Într-un final, ne-am ales doar cu o amendă de 100 euro, pentru fiecare. În timp ce-mi interogau ruda, m-au ţinut într-o cameră vreo 3 ore. Comparativ cu ceea ce este în locurile similare de la noi din țară, acolo era lux. Era un fel de suport de scânduri, ca să stai pe el, pe care l-am acoperit cu tot felul de mesaje și poezii, cu ajutorul unui pix, ce-l aveam la mine.  După asta,  m-am apucat de cap şi mă întrebam cum naiba am ajuns în halul ăsta.

Deoarece era o zi de odihnă, nu am putut plăti amenda la bancă. Astfel, am stat de sâmbătă seara până luni în izolator. Acolo deja erau doi băieţi, gardianul le-a spus că în scurt timp li se va alătura un «англичанин». Ei erau prieteni, unul rus, iar altul apatrid, de 16 şi 19 ani. Tinerii aşteptau de 30 de zile judecata, fiindcă s-au îmbătat şi au furat o maşină, cu care au dat prin toate gardurile şi au distrus-o complet. Unul dintre ei s-a dovedit a fi  atît de  prietenos,  încât a împărţit cu mine salteaua. Erau băieţi de treabă, scriau şi ei poezii. Cred că omul, odată ajuns la închisoare, îşi descoperă inspiraţia şi lirismul. Ţin minte că mi-au luat şireturile şi mă simţeam oribil. În primul rând, îmi cădea din picioare încălţămintea, iar atunci cînd mi le-au întors - mi le-am legat la loc foarte urât. Nu ştiu din ce motiv, dar această situație îmi crea un disconfort deosebit. Apropo, n-as putea spune că mîncarea era rea. Era funcțional și sistemul cu «добавка», pentru cei care se purtau frumos. Ca o ironie, în prima zi ne-au dat griş, pe care îl urăsc din copilărie. Şi ghici cine a primit încă o porție de terci? Însoţitorul meu a fost închis într-o celulă cu oameni mai în vârstă. Acolo se spuneau bancuri toată ziua. Perverse de tot, cu cele mai murdare cuvinte. Din acest motiv, îl durea mereu abdomenul de atâta râs.

Când ne duceau înapoi spre Rusia, am trecut peste un pod, ce se afla pe un teritoriu neutru dintre Narva şi Ivangorod. De ambele părţi erau stânci şi cetăţi, peisaj extraordinar de frumos şi pitoresc. Ruşii s-au arătat foarte interesaţi de ceea ce ni s-a întâmplat nouă acolo, erau curioși să afle cît mai multe amănunte. Credeau că estonienii au greşit ceva, mă rog, ţară din UE. Într-un final am ajuns la Sankt-Petersburg, dar trenul spre Chişinău nu era decît  peste o zi. A trebuit să aşteptăm încă o noapte pînă ca să mergem acasă. După o zi de hoinăreală prin oraş, unde chiar am reușit să ne rătăcim, seara am dat peste un bar de la gară. Acolo am şi petrecut noaptea, meditând la faptul cât de ieftin am scăpat.

Totuşi, era o şansă că am fi reuşit. Principala greşeală pe care am făcut-o era că după vama rusă  am arătat ambele pașapoarte: și cel românesc, și cel moldovenesc. Trebuia să uităm de cel moldovenesc. După această istorie nu m-am încumetat să călătoresc în spaţiul UE vreo cinci ani. Însă, anul trecut, pentru prima dată am vizitat Bucureştiul.

Nu cred că acum situaţia mea ar fi fost mai bună, dacă aş fi reuşit să emigrez în Irlanda. Aici am avut o studenţie extraordinară, am beneficiat de tot soiul de oportunităţi, m-am format ca personalitate. S-au întâmplat foarte multe lucruri bune în viaţa mea din Moldova, care nu cred că ar fi fost posibile  în alte circumstanţe. Apropo, la câteva săptămâni după ce m-am întors, am văzut la ştiri că a fost prins tipul ce mi-a făcut rost de documente false."

Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди