Columns

Il Separatio

Il Separatio

Dreptul la replică

Există oameni care parcă se alimentează şi ştiu foarte bine să manipuleze cu sentimentul de vinovăţie, bun simţ şi responsabilitate excesivă a partenerilor pentru anumite fapte, săvârşite anterior

- Iubitule, dar ce-ar fi să mergem iarna aceasta la munte cu Ana şi Ion. Ei au închiriat o cabană uriaşă, de vis şi ne invită cu ei.
- Nu vreau să merg cu nebuna ta de prietenă şi bărbat’su nicăieri. Mai ales, că deja avem o înţelegere cu Mihai şi Petre că să repetăm aventura din anul trecut. Mai ţi-i minte ce vesel a fost?
- Da, sigur, te îmbătai cu ei de dimineaţă şi tot aşa o ţineai pînă diminineaţa următoare. Pe cînd eu stăteam ca proasta singură în camera de hotel. Alteori, ceea ce era şi mai grav, trebuia să ascult aberaţiile soţiei lui Mihai despre viaţă lor conjugală. Vreau să mergem cu Ana şi Ion  şi nu mă mai interesează nimic.
- Auzi, tu?! Nu ţi se pare că pierzi malurile? Dacă tare vrei cu Ana şi Ion, ţi-ai luat mama şi copilul şi Drum Bun! Ai înţeles?! Sau poate ai uitat unde erai înainte ca să te iau?
- Da, iartă-mă, nu se va mai repeta.Am un cuplu cunoscut, care recent s-a despărţit, spre marea mirare a tuturor. Ea a plecat fără să dea prea multe explicaţii.  A plecat ostentativ, cu toate că aparent el era foarte atent şi grijuliu cu ea.

Zilele acestea am întîlnit-o întâmplător în supermarket şi, fără să vreau, am aflat anumite nuanţe ale acestei despărţiri. Am înţeles motivul plecării ei.

- Mă sufocam deja! Nu mai aveam nici un drept la replică!,tot repeta ea, căutând înţelegere în ochii mei.

Făcuse o mare greşeală, într-o situaţie destul de comună pentru multă lume, care sper să nu o repetaţi şi voi vreodată. Vă descriu în două cuvinte situaţia: după o relaţie de cca 4 ani cei doi s-au despărţit şi fiecare intrase într-o relaţie provizorie (el mai multe). La un moment dat s-au regăsit. Însă, ea în ochii lui era deja o "curvă",  pentru ca s-a culcat cu altul între timp, iar el era eroul în armuri lucitoare -  pentru că o acceptase după un asemenea păcat.

Există oameni care parcă se alimentează şi ştiu foarte bine să manipuleze cu sentimentul de vinovăţie, bun simţ şi responsabilitate excesivă a partenerilor pentru anumite fapte,  săvârşite anterior.  Şi nu vor ezita niciodată să "scoată ochii" cu o remarcă în acest sens.
Mulţi se conformează statutului de jertfă şi tolerează orice formă de umilinţă. Ba mai mult, ajung la perversiunea de a considera normală starea prin care trec, pentru a-şi justifica statutul.

Cel mai frecvent prin aceste stări trec frumoasele  măritate din interes, dispuse să îndure orice pentru un trai mai bun, sau femeile, care au deja câţiva copii dintr-o relaţie anterioară şi sunt psihic extenuate pentru a-i creşte în continuare singure.

Cred că sunt mega comune pentru toţi frazele:

"Ai uitat unde erai?!"; " Dar cine mai are nevoie de tine?!"; "Dacă nu eram eu - mureai singură, cu pisicile tale!" ş.m.a., toate menite de a transforma partenera(ul) de viaţă într-un sclav(ă). Se întâmplă la tot pasul şi pare a fi deja o normă a societăţii.

În fine, să ne întoarcem la cuplul menţionat mai sus – cu ce oare a greşit ea?! Marea greşeală a multor fete, care revin într-o relaţie, este de-a face acest lucru sub formă de capitulare. Bărbatul, dacă nu este nevoit să cucerească femeia cu care vrea o relaţie, niciodată nu o va respecta.

Ea acceptase să revină la el fără nici un fel de ezitare şi cochetare. Era jertfa  ideală, care-şi recunoaşte greşeala. Unii "bărbaţi" consideră aceste situaţii perfecte,  pentru a-şi etala "bărbăţia" pe tot parcursul relaţiei.

Se întâmplă şi invers, doar că bărbaţii stau mult mai prost la capitolul vină şi toleranţă a acuzării.

Aşa că,  niciodată nu intraţi într-o relaţie de pe poziţii inferioare. Iar dacă consideraţi că principalul avantaj pentru o asemenea atitudine sunt banii, atunci îmi pare rău pentru voi, jertfelor. 

Еще Columns