Люди

Inga Olari: Despre lucrurile simple învățate de la Coreeni

Inga poate vorbi ore neîntrerupte despre ţara în care locuieşte, studiază şi munceşte de ani buni. În viziunea ei, Coreea de Sud reprezintă un etalon pentru toate civilizaţiile.


Cum descrii Coreea de Sud şi locuitorii acestei ţări?

După războiul civil dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, ultima, la mijlocul anilor ’50 al secolului trecut, a fost înscrisă la Naţiunile Unite ca fiind una din cele mai sărace ţări, dar care a reușit timp de cîteva decenii să realizeze imposibilul ajungînd a douăsprezecea putere economică mondială.

Astăzi Coreea de Sud este o ţară pe cît de modernă, pe atît de tradiţională, avînd multe clădiri zgîrie–nori pe fundalul palatelor şi a templelor budiste care datează din timpuri străvechi, precum şi faptulcă are o infrastructură rutieră şi feroviară modernă, conectată la ultima tehnologie, dar are şi multe oraşele, edificii, străzi şi alei care amintesc de vremurile de altadată.

Coreenii, ca şi restul popoarelor asiatice sunt consideraţi a fi foarte harnici pentru că din copilărie sunt obişnuiţi să studieze, petrecînd mult timp la şcoală, facultate sau, ulterior, la serviciu. Însă aceasta nu-i face să renunţe la activităţile sportive pe care le desfăşoară cu multă ardoare încă din fragedă copilărie, ca de exmplu arte marţiale, alpinism, yoga, jogging şi multe altele, ceea ce-i face să fie sănătoi şi arătoşi.

Cît de mult te-a schimbat mediul în care trăieşti de ani buni?

În Coreea de Sud am venit pentru prima oară cînd aveam o vîrstă foarte fragedă şi nu ştiam prea multe lucruri despre mentalitatea populaţiei băștinașe, cultura, tradiţiile, datinile și, respectiv, limba acestei ţări, însă eram foarte curioasă să le cunosc pe toate. Astfel, totul a început cu studierea alfabetului limbii coreene, care a continuat cu obţinerea unui nivel corespunzător de proficienţă a acestei limbi, fapt care mi-a permis să învăţ a vorbi coreeană și să-mi fac mulţi prieteni printre coreeni, care m-au ajutat să mă integrez cu ușurinţă în societate.


Ce stereotipuri şi temeri nu mai sunt valabile pentru tine referitor la această ţară?

Locuind aici m-am ciocnit în fiecare an cu starea de pericol creată la hotarele ţării de ameninţările cu atacuri armate ale Coreii de Nord. Asta face ca comunitatea internaţională de aici să intre în panică, dar acest lucru nefiind valabil pentru populația băştinaşă şi presa autohtonă care, în astfel de situaţii, îşi menţine calmul şi nu dă atenţie prea mare conflictului respectiv, motivînd că prin această cale Coreea de Nord încearcă să atragă atenţia internaţională. În rest, pot spune că Coreea de Sud se consideră o ţară cu un nivel de securitate foarte înalt, ceea ce face ca cetăţenii şi rezidenţii acestei ţări să se simtă confortabil oriunde şi oricînd.

E adevărat că populaţia este împărţită în două categorii: cei bogaţi şi cei săraci? Cît de diferit este modul de viaţă a acestor două categorii, mai ales în rîndul generaţiei tinere?

La ora actuală Corea de Sud este o ţară cu un potenţial economic foarte înalt, iar aceasta a fost posibil datorită investiţiilor cu capital străin şi a muncii asidue depuse de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Astfel, o mare parte din cetăţeni au venituri mari, ceea ce le permite să aibă o viaţă bună, dar şi să fie sîrguincioşi lucrînd cîte douăsprezece ore pe zi.

Societatea coreeană are diferite categorii sociale, însă aceasta pare a fi omogenă, pentru că cea mai mare prioritate a coreenilor este să facă studii în școli prestigioase atît din Corea de Sud, cît şi din ţările anglofone, ţările Uniunii Europene etc. Și asta  presupune investiţii mari. Adevărul este că coreenii nu pun valoare pe obiecte de lux, ci dimpotrivă pun valoare pe lucruri simple şi indispensabile care le fac viaţa confortabilă


Ce apreciezi şi ce te impresionează la cultura poporului corean?

După cum am spus şi în alte interviuri, îmi fac studiile post-universitare într-o universitate foarte mare din Coreea de Sud care este faimoasă prin istoria, tradiţiile şi excelenţa sa ştiinţifică de aproximativ o sută de ani, dar mai ales prin facultatea de arte care de-a lungul anilor a dat naştere multor cîntăreţi, actori, regizori, muzicieni, dansatori remarcabili şi bine cunoscuţi atît în Coreea de Sud, cît şi peste hotarele acesteia.

Am avut ocazia să merg la diferite spectacole de teatru, dansuri tradiţionale coreene organizate în cadrul universităţii la care studiez, şi anume m-au impresionat dansul cu evantaiul care se numește "Buchae Chum", dansul tobelor "Mugo", dansul exorcismului "Salpuri" etc. care te fac cunoscut cu arta tradiţională coreeană şi îţi crează o stare sufletească deosebită.

Coreenii au un respect aparte faţă de cultura şi arta europeană, de aceea în complexul de artă din orașul Seul sunt puse în scenă foarte multe spectacole de operă compuse de compozitorii europeni, precum şi spectacole de balet cu participarea atît a dansatorilor naţionali, cît şi a celor internaţionali. Spectacolele au săli arhipline şi bilete vîndute cu mult timp înainte ca spectacolul proriu-zis să fie dat în scena teatrului, iar dacă un coreean pleacă într-o  călătorie, atunci acesta, cu siguranţă, în primul rînd v-a vizita muzeele, galeriile, teatrele acelei ţări, şi după care monumentele de importanţă istorică şi arhitecturală, pentru că coreenii sunt preţuitori de artă şi din fragedă copilărie merg la şcoala muzicală pentru a învăţa să cînte la pian, vioară, chitară, intrumente muzicale tradiţionale, sau merg la şcoala de arte frumoase pentru a învăţa să picteze, să sculpteze etc.

În casele coreenilor poţi vedea colecţii de obiecte de artă, tablouri, sculpturi, care te duc cu gîndul că coreenii sunt un popor care aspiră la perfecţiune deplină. La drept vorbind, mi-ar plăcea ca şi moldovenii să adopte o atitudine corespunzătoare faţă de artă, începînd sa meargă cît mai des la teatru, muzee, galerii naţionale, pentru că arta dezvoltă inteligenţa, bunătatea, delicateţea sufletească şi cu siguranţă ar contibui la dezvoltarea unei alte ierarhii de valori la generaţia tînără. 


Care locuri sunt cele mai impresionante?

Coreea de Sud este o ţară mică, însă foarte frumoasă şi pitorească unde sunt munţi, mare, ocean, insule şi, în special, una din comorile ţării este insula Jeju care mai poartă numele de “Micul Hawaii", unde  tinerii căsătoriţi îşi petrec luna de miere.

Există multe parcuri de distracţii, rezervaţii naturale, complexe de odihnă, palate medievale, temple budiste, plantaţii de ceai situate în partea de sud a ţării, precum şi zona demilitarizată dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord, care este o barieră de frontieră situată pe paralela 38. Aceasta a fost creată ca parte a acordului de armistiţiu coreean dintre Coreea de Nord, China şi Comandamentul Forţelor Naţiunilor Unite în 1953. Această fîşie de pămînt păstrează pînă astăzi atmosfera războiului civil dintre Nord şi Sud şi este una din cele mai râvnite locuri de stranieri, pentru că de acolo se vede cu ochiul liber hotarul Coreii de Nord şi, respectiv, pot fi văzute cătunele nord-coreene, aşezate în preajma acestei frontiere. În concluzie, fiecare alege pentru sine ce-ar fi interesant de vizitat şi cunoscut în Coreea de Sud.

Într-un interviu ai spus că Coreea de Sud oferă oportunităţi mari pentru educarea tinerei generaţii. Cum explici acest fapt şi care este atitudinea coreenilor faţă de carte/studii?

Sistemul educaţional sud – coreean este americanizat şi ajustat la standardele actuale de studii, fiind recunoscut la nivel internaţional. Există un proverb coreean care spune: “să nu încerci nici măcar să calci pe umbra profesorului" care, în opinia mea, reflectă atitudinea de înalt respect faţă de profesori, pentru că din timpuri străvechi, relaţia dintre student şi profesor s-a bazat pe stimă şi respect reciproc.

Este adevărat cînd se spune că în orientul îndepărtat tinerii petrec ore în şir la şcoală, iar după lecţii obişnuiesc să facă meditaţii la limbi străine, matematică, taekwondo, arte frumoase etc. pentru a fi în pas cu cerinţele societăţii în care trăiesc şi, respectiv, pentru a-şi atinge scopul vieţii.


Cît de uşor te-ai adaptat noului stil de viaţă?

Mai ţin minte şi acum senzaţia pe care mi-a lăsat-o prima mea vizită în Coreea de Sud. Eram la o oră şi jumătate de a decola pe aeroportul internaţional din Incheon şi din avion a apărut în zare un șirag de insule şi insuliţe ce înconjoară partea occidentală a peninsulei coreene şi impresionează prin coloritul deosebit al acestora, aerul umed cu aromă de mirodenii care se lăsa simţit chiar la ieşirea din aeroport, clădirile zgîrîie-nori înconjurate de munţi şi freamătul aglomeraţiei urbane, prevesteau că voi avea o viaţă foarte dinamică şi intensă pe care n-o mai trăisem niciodată în ţara natală.

La drept vorbind, totul îmi părea diferit şi aceasta a însemnat să trec printr-un proces de adaptare de lungă durată, care a început cu schimbarea anturajului şi alimentaţiei, cu asimilarea limbii şi a culturii coreene, fapt care m-a făcut să-mi lărgesc orizonturile şi să-mi schimb atitudinea faţă de multe lucruri. În privinţa bucătăriei coreene,   pot spune că n-am îndrăgit-o din prima oară şi mi-a trebuit mult timp să găsesc bucatele preferate care sunt: kimbap, kimchi, doenjang jjigae, japchae, bulgogi, dongkas etc.

Maria Eşanu

allfun

Еще Люди