Люди

Andrei Sitari: Dacă nu ar exista desenele animate, umanitatea ar avea doar de pierdut

Chiar dacă animaţia nu este puctul nostru forte, totuşi avem tineri care încearcă să înveţe şi să iasă din tipare, alegînd o profesie deosebită. O profesie care va aduce zîmbete şi bucurii pe feţele tuturor. Ce înseamnă o animaţie şi cum ar arăta lumea fără desene animate vorbim cu Andrei Sitari, animator  şi character designer de profesie.


Din punctul meu de vedere, crearea desenelor animate este o profesie nobilă, de ce ai ales să faci lumea fericită?

Când am decis că mă voi ocupa de animaţie, stăteam la masă, desenam şi vizionam în paralel un interviu cu Glean Keane (un animator faimos de la Disney – n. aut.). El spunea că un animator este un actor, cu un creion în mînă. Aceste vorbe m-au inspirat, aşa că    m-am interesat unde pot studia animaţia. Gobelins L'École de L'Image a fost - este universitatea care îmi va putea oferi o bază puternică pentru a creşte în acest domeniu.Ca să închei, pot să spun că animaţia e un mediu extraordinar, ce-ţi oferă o sumedenie de posibilităţi de exprimare.


Unii afirmă că personajele desenelor moderne  arată cel puţin straniu şi consideră producţia din perioada sovietică una reuşită. Ce poţi spune despre asta?

Asta depinde de gustul fiecăruia. Unii preferă personajele de la Nickelodeon şi Cartoon Network, alţii de la Disney şi Dreamworks. Mie îmi plac personajele care nu sunt doar atrăgătoare vizual, ci diferite ca concept. Personajul nu poate fi judecat fără a vedea cum a fost animat, este necesar să vezi cum reacţionează în diferite situaţii.

Cel mai important este totuşi să te regăseşti în personaj şi să ai empatie faţă de el. La fel este şi în cazul cărţilor: o întîlneşti după copertă şi o petreci după conţinut.


Atunci cînd postezi pe reţelele de socializare noile tale personaje obişnuieşti să menţionezi ce te-a inspirat. Ce te face să observi anume aceste detalii? 

La începutul călătoriei spre profesionalism în industria animaţiei, primul tău scop e să-ţi dezvolţi capacităţile artistice. Să desenezi şi să pictezi cît mai bine e o prioritate. Cu timpul, însă, începi să faci nu doar desene frumoase, dar şi desene care te fac să gîndeşti. De la început, cînd ieşeam în oraş pentru a schiţa oameni, într-o oră desenam vreo zece pagini în sketchbook. Făceam toate acestea fără să gîndesc mult, era mai degrabă o reacţie a mîinii, un impuls muscular rezultat din ceea ce am văzut. Acum pierd mai mult timp doar uitîndu-mă la o singură persoană, analizându-i atitudinea, maniera ei  de a se mişca. Încep să apară anumite detalii subtile şi doar apoi, după ce simt că am cuprins cu vederea tot ce e necesar, transpun pe foaie impresia. De obicei, făcînd astfel de schiţe, observ chestii interesante în atitudini şi tipaje, iar daca simt că această schiţă poate deveni un personaj, atunci o fac.

Vorbeşte-mi, te rog, despre tehnica ta, ce te ajută să insufli viaţă în personajele tale?

Desen, desen şi iaraşi desen. Iar cînd simţi că ai desenat îndeajuns, mai desenezi un pic. Eu deocamdată nu am o tehnică bine determinată, mai experimentez, văd ce îmi place şi ce nu, încerc cît mai multe lucruri noi.

Sunt multe desene animate care pe parcursul anilor au reuşit să devină legendare, în creaţia ta ai vreun model ?

O producţie animată anume -nu, dar creatori - da. Preferaţii mei din industrie sunt Glen Keane, Dice Tsutsumi, Robert Kondo, Carter Goodrich, Hayao Miyazaki, Peter de Sève. Atunci cînd o să creez propriile mele animaţii, la sigur o să mă inspir de la Hayao Miyazaki, deoarece sunt nişte animaţii cu un buget mic, dar cu un rezultat formidabil. Îmi place la nebunie atmosfera din animaţiile lui şi, în special, mesajele care le transmit. Un exemplu ar fi  "Ходячий замок".


Care ar fi diferenţele dintre animaţia pentru maturi şi pentru copii?

Animaţiile pentru copii e acea lume magică, specială, unde totul e posibil. Pentru maturi e exact acelaşi lucru. În copil animaţia stârneşte curiozitate şi îl învaţă lucruri noi, iar un matur vede în animaţie un moment propice de a evada din realitate şi o posibilitate de a uita de responsabilităţile zilnice.

Ce părere ai despre desenele în stil minimalist?

Există mai multe medii în care poţi crea o animaţie, de exemplu, animaţia tradiţională 2D (animaţia desenată). Ea poate fi foarte elaborată, ca la Disney, unde se pune mult accent pe fluiditatea mişcărilor. Sau animaţia limitată, în care se economiseşte mult timp, resurse şi bani, folosită în special în astfel de tv show-uri ca "The Simpsons", "Futurama", "Pokemon", "Naruto". Mai aproape de public e animaţia stop-motion, cum ar fi "Paranorman", "Caroline",  "Pirates: a Band of Misfits", unde se folosesc păpuşi reale în spaţii şi decoruri reale. Cea mai recentă invenţie este animaţia 3D, adică orice producţie PIXAR ("Brave", "Toy Story", "Ratatouille"), BLUESKY ("Ice Age", "Rio, Epic"), Disney ("Tangled", "Frozen", "Wreck-it Ralph") şi Dreamworks ("Rise of the Guardians", "Croods", "Turbo"). În cazul dat într-adevăr se pune foarte mult accent pe detalii şi redarea cît mai realistică a mişcărilor şi a texturilor.

De ce ar trebui să existe desenele animate? Cum ar fi o lume fără desene animate?

Aş putea scri un eseu la această temă,  dar o să vă scutesc de viziunile mele şi o să fiu mai laconic. Încă de la începuturile sale animaţia a marcat umanitatea într-un fel sau altul. Orice copil îşi poate aduce aminte cu căldură în suflet de desenele animate pe care le viziona cu mult drag. Eu ţin minte cît de mult aşteptam să văd "Pokemon" cînd aveam şapte ani sau cît de mult savuram animaţiile de la Disney. Pot spune cu conştiinţa împăcată: dacă nu ar fi fost desenele animate pe această lume, ea ar fi  indubitabil un loc mai trist, iar umanitatea ar fi avut cu un mod mai puţin de exprimare.

Anastasia Deleanu

allfun

Еще Люди