Columns

Iuliana Mamaliga

Iuliana Mamaliga

Nuntă în Basarabia

Hai să trecem peste introducerea siropoasă despre nuntă. Corect, este un eveniment frumos, unic (dacă nu te căsătoreşti a opta oară), un eveniment pe care fetele îl visează în diferite feluri şi scenarii. E ceva firesc, nu le condamn, eu tot vreau să am o nuntă frumoasă, memorabilă. Când spun "memorabilă", prin hashtag, notaţi: dans, mult dans, veselie, zero tradiţii, libertate şi cât mai puţin stres.


Fiecare decide cum vrea să îi fie nunta, fiecare e fericit în felul său. Dacă manelele te aduc la extaz, iar nuntaşii nu te vor expedia metaforic cît mai departe, atunci, casă de piatră şi să cânte muzica. Totul e relativ şi subiectiv.

Nu mă apuc să dau exemple de scenarii perfecte. Nu, ele nu există. Fiecare îşi vede nunta într-un anumit mod şi, evident, vor fi comentarii după eveniment, dulci şi piperate, false sau reale.

Eu pur şi simplu încerc să înţeleg anumite chestii, tipice nunţilor noastre. Nu contează, că vii din nordul ţării sau sudul ei, peste tot domină careva tradiţii tipice tuturor zonelor.

1. Marşul. Deci, mă rupe rău la inimă. Trăim în secolul roboţilor, iar la nunțile noastre se  mai cântă încă  "marşul", cu iz sovietic. O melodie veche, cu praf de URSS, îmi roade timpanele. Nici măcar nu ne caracterizează cultura, obiceiurile. "Ap’ dacă la toate nunţile se cântă",  ar vocifera unii. Pe bune? De ce trebuie să mergem după conceptul turmei? Chiar atât de limitaţi suntem?

2. Situația când fiecare nuntaş în parte  anunţă la microfon suma de bani oferită mirilor. Oh! Cum să înţeleg? Fiecare vrea să arate cât e de bogat sau cum? E un motiv numai bun pentru comentarii, bârfe and Co. " Uite, socrii mari au pus mai puţin decât cei mici. Normal, dacă sunt mai înstăriţi". Darul mirilor nu pune ştampila de avut, nu îţi oferă statutul de mare bogătaş. Nu se poate cumva chestia asta să fie mai discretă? Noroc de unele nunţi,  unde banii se pun în plic şi merge nunta sănătoasă.

3. La final de nuntă, lumea deja doarme pe sub pereţi. Evident, trebuie să se găsească cineva care să spună: "X- lei la muzicanţi, să-mi cântaţi, "Radu Mamii" sau altă piesă. Pentru ce?

4. Dansurile populare sunt frumoase, vechi, din bătrâni. Un singur lucru nu îl înţeleg: de ce durează atît de mult?

5. Nu am înţeles niciodată lumea care vine la nuntă şi stă aşezată la masă pe parcursul  întregului eveniment. Nu am înţeles lipsa de punctualitate a unor nuntaşi. Îmi aduc aminte că părinţii mei, la câte nunţi au fost invitaţi, mereu au fost primii. Iar când au cununat, nu au aşteptat să vină toată lumea. Exact la ora stabilită s-a început sindrofia!

6. Cuvântul "discreţie" este eliminat cu cruzme. Toată lumea vrea să ştie următoarele: care este darul naşilor, ce şi-au oferit reciproc finii şi naşii la obiceiul numit "pusul colacilor", care este suma banilor obţinuţi de la tinerii invitați la nuntă, cine a cântat la nuntă, unde a avut loc nunta, din ce neamuri vin toţi: mire, mireasă, socrii, naşi, nuntaşi etc, cum a fost mâncarea, cam cât i-a costat marele eveniment?

7. Nu îmi plac miresele pasive sau mirii care numai stau şi beau. Am avut ocazia să văd puţine nunţi unde mirii au rupt podelele dansînd.

8. Reţineţi: nu e nunta ta şi a ei / a lui, e nunta socrilor, e nunta naşilor. Mi se pare un soi de business. 

9. Nu mă întrebaţi nimic de nunta mea. Cert este că voi dansa din străfundul rinichilor şi voi chiui. E doar nunta mea. Mirele, voia lui! :)

10. Casă de piatră!

Еще Columns