Columns

sergheev

Natalia Sergheev

O piesă de teatru în 10 minute

Săptămâna trecută la Teatrul "Spălătorie" a avut loc premiera performance-ului "Москва слезам не верит", de Dumitru Stegărescu. Impresiile după primul impact pe care l-am avut cu ceea ce înseamnă artă contemporană le găsiți mai jos.

10 minute durează pregătirile de dimineață ale unui băiat. Cu 10 minute e acceptabil să întârzii la o întâlnire. 10 minute durează un act sexual, câteodată. 10 minute i-au trebuit lui Dumitru Stegărescu ca să mă convingă că a avut ceva de spus cu performance-ul "Москва слезам не верит" de la Teatrul "Spălătorie".


O sală mică și neagră. Cele vreo 50 de locuri ocupate de oameni pe care de obicei îi vezi la "Spălătorie". Teatrul și-a cultivat propriul public, după cum spunea Nicoleta Esinencu, regizoare și creatoare a spațiului experimental în dramaturgie. Pe scenă stă o grămadă de cărămidă albă. În scurt timp, apare Dumitru, cu cască de constructor pe cap. În liniște, el începe să miște cărămizile după un algoritm numai de el știut. Îți dai seama de legătura dintre titlu și ce se întâmplă pe scenă. Stereotipul existent apare în plină acțiune: moldovenii sînt identificați cu tot ce înseamnă construcție la  Moscova..

Publicul îl urmărește cuminte pe Dumitru, care mută cărămizile dintr-o grămadă în alta. Calm și concentrat, sugerînd ideea că știe ce face. Dacă acțiunea s-ar fi întîmplat în alt teatru, s-ar fi găsit deja persoane care ar fi regretat imboldul de a  "a atinge" cultura moldovenească. Lângă mine stă Patricia, o colegă care și-a făcut studiile de actorie la București. Ea îmi spune că oamenii sînt atenți, deoarece Dumitru e conștient de ceea ce face, nu pune pietrele la nimereală. Mi se spune că e nevoie de multe repetiții pentru a ajunge la această performanță. Eu o cred, cum să nu crezi pe cineva cu studii superioare în actorie?

Scena continuă cu aceleași acțiuni. Calme și concentrate. Oamenii ghicesc ce se întâmplă, iar pe fețele unora începe să se citească plictisul. Însă totul s-a limpezit, când Dumitru a finisat "instalația artistică". Astfel, mormanul de piatră s-a transformat într-o metaforă a realității cotidiene și într-un simbol al copilăriei irosite. Așa am făcut cunoștință cu istoria lui Dumitru Stegărescu de 22 de ani.

Deși piesa durează doar circa 10 minute, mesajul era clar, transmis subtil, iar efectul final este paralizant. Frumusețea cu care a fost îmbrăcată una dintre cele mai banale și dureroase probleme din Moldova te surprinde plăcut. Nimeni nu a încercat să te înduioșeze, pentru a te convingă că situația e gravă, chiar dacă pentru mulți dintre noi a devenit o normalitate. Situația a fost prezentată într-un timp scurt, cu multă sinceritate și curaj.

Еще Columns