Люди

Natalia Ermicioi: Experienţa plecărilor m-a fãcut doar să realizez că fiecare se regăseşte undeva

Natalia Ermicioi: Experienţa plecărilor m-a fãcut doar să realizez că fiecare se regăseşte undeva

Tinerii noştri au dat dovadă de multe reuşite fiind plecaţi peste hotare, fie că sunt la studii, fie că au alte scopuri. Sunt multe exemple pozitive care demonstrează că ei au ajuns de succes, prin implicarea în diferite proiecte sau chiar iniţierea lor. Natalia Ermicioi este o reprezentantă a generaţiei tinere din Republica Moldova, care a reuşit să fie studentă la Cluj, să deschidă un ONG acolo, ca mai apoi să îşi continuie studiile în Italia. Dar planurile ei, nu se opresc aici. De unde îi vine energia pentru a descoperi noi lucruri şi de a călători, ne spune chiar ea!

La Chişinău am fost mereu într-o căutare de sine şi am fãcut lucruri extrem de diferite, comparativ cu ceea ce fac eu acum, dar toate au avut impactul şi rolul lor important în viaţa mea de atunci şi de acum. Am început prin a fi corespondent în cadrul revistei liceului "Dante Alighieri", fapt ce mi-a adâncit dragostea pentru jurnalism, astfel încât începând cu clasa a 10- a am devenit iniţial prezentatoare în cadrul Radio Moldova, după care producător, redactor şi prezentator în cadrul Radio Moldova Muzical şi Radio Moldova Tineret. În paralel eram şi prezentatoare unui show televizat pentru copii, dar practicam şi actorie în cadrul unui teatru privat. În ceea ce priveşte educaţia non-formală, am început de la 12 ani, ca şi voluntar în cadrul organizaţiei "Clipa Siderală", apoi am intrat în familia "Tineri pentru dreptul la viaţă" şi în final, m-am dăruit "Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova", unde şi în prezent deţin funcţia de Cenzor.

Şi chiar dacă aparent, toate drumurile duceau spre jurnalism, m-am trezit studentă în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova. Am început să studiez acolo, până am fost acceptată în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România. Şi din acel moment, viaţa mea a luat o direcţie diferită, departe de Republica Moldova.


A fost greu, ca toate începuturile. 14 ore depărtare de casă, unde am lăsat familia, iubirea, prietenii, camera mea şi doar a mea, împărţind o cameră de cămin 2x3 m cu alte 4 fete. Am învăţat să-mi fac de mâncare singură şi să car pachete venite de acasă cu ciocolate "Bucuria", "Zgushionka" şi alte minunăţii trimise de mama, scenariu cunoscut de toţi studenţii basarabeni din România. Îmi lipsea tot ce însemna "acasă", sufeream că numele meu nu mai însemna nimic pentru mulţi, tocmai asta m-a fãcut să vreau ca numele meu să valoreze ceva mai mult decât un nume scris în dreptul unui număr  din matricolă şi acela "personalizat" - pentru moldoveni. Trebuie să recunosc că şi materialul de studiu era destul de greu la început, făcând Afaceri Internaţionale, a trebuit să muncesc mult mai mult decât în Moldova, în ceea ce priveşte educaţia formală. Mai ales când foloseam ca şi exemplu scurta experienţă în cadrul ASEM, mi s-a părut mult mai complicat ceea ce studiam la Cluj.


Chiar din prima lună, m-am înscris în cadrul câtorva organizaţii studenţeşti, dorind să mă afirm şi în mediul non-formal, la fel ca şi la Chişinău. Spre marea mea uimire, mediul ONG în care am început să mă implic, era mult sub aşteptările mele şi era cu totul diferit de ceea ce fãcusem acasă. Şi ce fac tinerii noştri când nu le plac regulile de joc ale altora? Îşi construiesc propriul "teren de joc". Chiar în primul semestru al anului I de studiu am fondat Asociaţia Business Ladies Club Cluj (BLC) şi în paralel m-am implicat în multe proiecte la nivel naţional (România), dar şi internaţional, împărţindu-mi mereu timpul între călătorii, studenţie şi BLC.

Asociaţia Business Ladies Club Cluj (BLC) a fost fondată în anul 2011, dar are statut de ONG din data de 08.03.2013 (sugestivă zi), oferit de către Judecătoria Cluj-Napoca. Scopul BLC este pregătirea viitoarelor femei în afaceri prin informare, dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale şi punerea în practică a abilităţilor dobândite. BLC creează un mediu propice dezvoltării personale şi profesionale a studentelor economiste, în vederea încadrării acestora în lumea afacerilor, întrucât misiunea BLC este de a familiariza studentele economiste cu mediul de afaceri, prin crearea unui cadru favorabil pentru acest lucru. Eu am fost preşedinte timp de 2 ani şi am condus 2 generaţii de BLC-iste, în primăvara anului 2013 mi-am dat demisia pentru că am fost acceptată să fac ultimul an de studii universitate peste hotare şi am hotărât că în acest an universitar mă voi dedica mai mult educaţiei formale şi tezei de licenţă, care se aştaptă scrisă. Mai multe informaţii găsiţi accesând site-ul clubului.


În Italia, în cadrul Universităţii din Verona, fac primul semestru al ultimului an de studii. Sunt studentă de schimb şi am un program complex de studii, urmând cursuri de drept şi economie în cadrul a 3 facultăţi diferite, experienţă excepţională pentru mine. Al 2- lea semestru îl voi face într-un alt capăt de lume, secret deocamdată, dar acolo îmi voi încheia studiile de licenţă şi îmi voi face şi teza. Evident, după 2 ani de independenţă la Cluj, experienţa de student în Italia e o adevărată plăcere. Acasă nu am fost de luni bune şi nu se preconizează prea curând. Acum o săptămână m-a vizitat familia aici şi mi-am luat sursa de energie pe o perioadă.


În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, am remarcat o deosebire foarte importantă: cu cât mai mult m-am mişcat spre Vest, cu atât mai liberal am simţit sistemul de învăţământ, adică studenţii nu sunt obligaţi să frecventeze cursurile şi nu sunt penalizaţi pentru absenţe, ca şi în Republica Moldova, cu toate astea calitatea studiilor este mai înaltă şi din universităţi ies studenţi puţini, dar experţi în ceea ce fac, pentru că frecventează conştiincios facultatea. Din Universităţi nu ies anual sute de studenţi licenţiaţi, dar abia reuşesc câteva zeci, unii pierdându-se pe drum, alţii reprofilându-se, alţii gâsindu-şi un job care să nu le ceară studii superioare şi totuşi să-i mulţumească. Prin urmare, rata şomajului în general, dar şi în rândul tinerilor calificaţi şi supra-calificaţi este mai mică decât spre Est şi este acoperită o arie mult mai vastă şi diferită de joburi, respectiv şi diferenţele sociale nu sunt atât de notabile. Mai mult decât atât, în Italia nici nu avem seminare sau laboratoare, examenele valoreazã 100%, prin urmare nimeni nu te obligă să vii la şcoală şi cu toate astea, sălile de clasã sunt mereu pline. Un lucru e foarte clar aici, facultatea nu e fãcută pentru toţi, dar pentru cei mai buni. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Republica Moldova ar adopta asemenea sistem? În altă ordine de idei, sunt curioasă să cunosc sistemul de învăţământ din cea de-a 4 universitate în care voi studia şi desigur un master sau o altă facultate, în altă ţară/ţări.


Cred că nici o carte nu mi-ar ajunge, dacă aş descrie fiecare experienţă cu care am rămas în urma fiecărei vizite. E adevărat, datorită proiectelor internaţionale în cadrul cărora am fost implicată, dar şi a pornirilor mele rebele, am vizitat nenumărate oraşe europene şi americane. Fiecare vizită, e ca o sete, din ce în ce mai profundã, pentru cunoaştere şi descoperire. Am fost criticată foarte mult pentru faptul că am lăsat ceea ce am construit acasă şi am plecat, lucru care s-a întâmplat 2 ani mai târziu şi la Cluj, însă experienţa plecărilor m-a fãcut doar să realizez că fiecare se regăseşte undeva, fie în Europa, Africa sau Republica Moldova. Unii au plecat şi au spus că le e mai bine acolo unde s-au refugiat, alţii au plecat, s-au întors şi au spus că acasă e cel mai bine. Asta nu înseamnă că Moldova sau oricare altă ţară e mai "bună sau mai rea" decât altă ţară, asta înseamnă doar că oamenii şi preferinţele lor sunt diferite şi nimeni nu are dreptul moral să-i critice pe ei sau preferinţele lor. Ceea ce pot spune despre mine este faptul că am conştientizat ceea ce mi-a spus unchiul meu acum 2 ani, când am păşit pentru prima oară în Europa de Vest: "Lumea asta e prea frumoasă, pentru a rămâne nedescoperită (de către mine)". Eu continui să o descopăr şi din când în când, mai "cobor ancora". Cred că asta voi face toată viaţa.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди