Люди

Cristina Besliu: Vacanta de vara în America

Păşind pe meleagurile SUA, NY, abia atunci am conştientizat că 9 ore petrecute în avion, nu au fost doar un vis, ci pornesc să devină realitate. Eram atît de emoţionată de faptul că am ajuns în locul în care s-au filmat filme renumite, au avut loc evenimente de ordin economic, politic, financiar, social, cultural etc. şi desigur din motiv că şi prietenii mei mi-au povestit că au trăit cele mai tari momente acolo. Mă simţeam pierdută, nu-mi venea să cred ca uite, mă aflu la mii de km de patria mea.


Pentru început, barierele de comunicare s-au resimţit pe teritoriul american, deoarece limba engleză, studiată în Republica Moldova, e total diferită de cea pe care am auzit-o acolo. Dificultatea s-a evidenţiat în modul lor de a pronunţa cuvintele foarte repede şi la sigur, legenda că nu finisează cuvintele cînd vorbesc, mi s-a adeverit.


Din cauza că trebuia să luăm trenul chiar din centrul Manhattanu-lui, şi din păcate anume în acea zi atît de deosebită pentru mine a avut loc un accident în acea staţie, nu am rămas deloc plictisite. Isteria şi frica de a rămîne pe noapte "nuştiu unde" ne-au mobilizat instantaneu de a găsi ieşirea. Am ales alt drum, care nici prin cap nu mi-a trecut cînd eram acasă. Desigur, timpul nu a ţinut cu noi, deoarece călătoria pînă în oraşul ţintă ne-a luat cîteva ore şi deja din necesitate am fost nevoite să ne cazăm într-un hotel din apropiere. Dimineaţa bineînţeles am păşit şi pămîntul pe care urma să stăm întreaga vară.


Marea noastră misiune în SUA a fost să lucrăm ca vînzători (eu şi prietena mea moldoveancă, Olga) într-un "Pretzel Store". Respectiv definiţia cuvîntului pretzel este: colaci de dimensiune mică, care sunt produşi anume pe teritoriul lor şi de care ei sunt total înnebuniţi. Munca noastră s-a dovedit a nu fi atît de complicată, însă faptul că trebuia să fii 10 ore din 12 ore în legătură cu cumpărătorii, să le povesteşti cît de frumoasă este ţara noastră, dar înainte de toate să le explici pe hartă unde se află, totuşi ne consuma. Însă anume acest "link" de comunicare ne ajuta să cîştigăm cît mai multe tips-uri, pe care desigur îi puneam la "ciorap".

Am avut ocazia să muncim cot la cot cu oameni cu diferite naţionalităţi: americani, serbieni, ruşi, ucranieni, filipinezi etc. moment ce nu îl poţi avea acasă, în Moldova. Chiar dacă apăreau careva conflicte de interese, discutam şi le rezolvam.

Pe lîngă faptul că am lucrat cu aceşti oameni minunaţi, am avut noroc şi să colaborez cu o fetiţă de 9 ani, care, după criteriile mele de analiză a oamenilor, s-a dovedit a fi foarte deşteaptă, înţeleaptă, comunicabilă şi hazlie.

Datorită faptului că am avut experienţa de a gusta din calitatea de a lucra ca chelneriţă, mi s-a oferit posibilitatea de a pleca pe 3 zile în suburbia Detroit-ului, Michigan. Acolo am deservit o petrecere de absolvire a fiului acestui angajator unde în sfîrşit am văzut case din piatră, dar nu din lemn, care după o furtună mai puternică, rămîi doar cu uşa.

Dacă m-aţi întreba daca oamenii de acolo se deosebesc de ai noştri, aş zice că enorm. Pozitivitatea e mereu la îndemîna lor, chiar dacă după o faţă zîmbăreaţă, se ascunde durere şi nevoe. Sunt foarte deschişi, prietenoşi chiar dacă pe alocuri te întreabă " How are you doing" şi uită să asculte răspunsul, dar nu asta contează, ci faptul că crează frumosul şi buna dispoziţie acolo unde se duc. La noi însă, agresivitatea e la dinsa acasă, sigur nu peste tot. Însă cred că aici şi oamenii o duc mai rău, de aceea se crează diferenţa.

Şi încă un puct destul de important, habar nu au de geografie. Trăiesc doar cu ţara lor, foarte puţini se simt interesaţi de ceea ce este peste ocean, în special în regiunea nordica a Michiganului unde am stat.

Aş vrea să le mulţumesc persoanelor care lucrează în cadrul companiei NYC, că m-au mobilizat, m-au ajutat să i-au această decizie importantă, deoarece iniţial părinţii mei erau 100% împotrivă, însă datorita lor am reuţit sa-i conving fără a-i dezamăgi. Facebook-ul, Skype-ul ne erau călăuzitori şi cînd apăreau întrebări, coflicte, neclarităţi, nicodată nu au îndrăznit să ma ignore, fie şi oricare sărbatoare.

Viitorilor studenţi care au decis sau care sunt în curs de a decide dacă merită să accepte această provocare în viaţa lor, aş striga tare că: DA! De ce? Deoarece frica de a încerca altă lume, de a gusta altă cultură ne va urmări toată viaţa. Însă, decît să îi învinovăţim pe alţii de insuccese şi de imposibilitatea de a pleca în SUA, şi nu doar, mai bine să de pregătim valiza de acum şi în mai să ne luăm zborul în mai. Desigur, orice victorie îşi are ciorchilele sale, fie ca pe undeva norocul nu ne zîmbeşte, fie ca nu s-au împlinit aşteptările noastre de acasă, fie că nu l-am întîlnit pe Jason Statham, totuşi se merită de încercat. Unde în altă parte decît în SUA vei putea striga în gura fără ca măcar cineva să-ţi facă observaţie, să îţi cîştigi banii, fără a cere de la părinţi, să îţi arunci toate hainele luate de acasă şi să-ţi cumperi o rochie de la Armani, fără să plăteşti 25 de preţuri, să vorbeşti cu oamenii, fără a ţine cont de bariere, să pierzi trenul, fără să te gîndeşti că nu vei avea planul B, să ai plăcinta mamei în aeroport şi să o arunci că ai uitat să o manînci, dar apoi cînd nu ai ce mînca, ai vise dulci alături de ea, să vizitezi New York-ul de cîteva ori, să te miri cît de copilăroasă eşti doar datorită faptului că ai vizitat Aquarium-ul din Chicago, şi ai văzut pentru prima data Teatrul Delfinilor şi primul desene animate în 4-D. Iar apoi, ai urcat în avion spre casă, şi cînd ai văzut ochii mamei şi ochii tatei, îţi dai seama că mai mare fericire pe aceasă lume nu există!

New Youth Center (NYC)
facebook.com/nyc.summer.usa
newyouthcenter.md
+373 22 999-525, 60 88 73 73
Moldova, Chisinau, Sciusev, 88/4 A

Еще Люди