Люди

Ion Donica: În film nimic nu se petrece întîmplător

Ion Donica: În film nimic nu se petrece întîmplător

Atîta timp cît nu vei merge în întîmpinarea visului tău, nici el nu va veni în întîmpinarea ta. Astfel gîndeşte tînărul regizor Ion Donică. Are multe victorii în cadrul concursurilor cinematografice, dar şi fotografice. Printre ele se numără şi victoria obţinută la festivalul "Cronograf". De ceva timp a început lucrul asupra noului documentar "Moments of silence". Despre cinematografia autohtonă şi aspiraţiile tinerilor cineaşti aflaţi mai multe în interviul de mai jos.

Filmul documentar stă într-o oarecare măsură la baza cinematografiei. "Documentar" vine de la cuvîntul "document". De regulă, sunt mai multe tipuri de documentare: televizate, comerciale, jurnalistice  ş.a. Totul depinde de regizor şi cum vede el imaginea. Pînă la urmă el decide cum va arăta filmul într-un final. Eu nu pot afirma că am un stil al meu, dar pot spune că lucrez asupra anumitor detalii, ce mi se par extrem de importante în realizarea unui film.

Prin lucrările mele încerc să redau în primul rînd un element estetic. Felul în care filmezi, cum faci montajul sau cum foloseşti muzica ţine de estetică, aşa văd şi încerc să prezint lucrurile. Filmul este o artă şi, evident, în redarea anumitor emoţii sau stări,  trebuie să fie mai multe detalii fireşti, ce ar completa întregul tablou.

Cronograful a fost o altă etapă în viaţa mea. A fost un festival ca şi multe altele la care am participat. Atunci cînd am făcut filmul "La marginea pădurii" nu mă gîndeam la concursuri, ci la altceva. De fapt, filmul  urma să fie lucrarea mea de diplomă. Paralel am hotărît să-mi depun candidatura pentru a participa la mai multe festivaluri, unul dintre ele fiind "Cronograf".  Nici nu mă gîndeam la victorie, totul a ieşit de la sine. Pînă la urmă, nu faci un film pentru un anumit eveniment, îl faci pentru satisfacţia ta morală şi pentru alţii, care de asemenea ar putea viziona producţia.

Chiar dacă nu ai reuşit să obţii victorie la vreun festival sau concurs, nu este o problemă. Este deja un succes faptul că ai fost ales. Din miile de aplicaţii au fost selectate sute. Respectiv, ai fost observat şi apreciat de oamenii din  domeniu. Acest lucru îţi dă un impuls de a lucra mai departe şi de a trece peste multe obstacole, cum ar fi şi cel financiar. Obţii o speranţă, o dorinţă de a face film.


Oamenii din poze au feţe chinuite, dar totuşi emană bucurie. Sunt fotografii documentare, portrete, cu oameni din anturajul rural. Într-adevăr, multă lume trăieşte la limita sărăciei, avînd multiple probleme. Însă, pe lîngă toate necazurile există speranţa şi credinţa în vremurile mai bune. Eu cred că anume asta este motivul bucuriei şi seninului de pe feţele lor.

Fotografia este şi ea o parte a cinematografiei. Înainte de a începe lucrul asupra filmelor documentare, eu făceam fotografie. Dragostea asta a apărut încă de la Academia de Arte. Acest lucru a influienţat foarte mult procesul de realizare a filmelor. Chiar şi faptul  că mergeam prin sate, fotografiam, discutam cu oameni: asta m-a inspirat. De fapt primul documentar a fost un experiment, ce s-a dovedit a fi unul reuşit. De atunci am decis să nu renunţ la film.


"Moments of silence" este al doilea film documentar, pe care doresc sa-l realizez. Toată viaţa încerci şi cauţi ceva mai bun. Dacă doreşti ceva cu adevărat - nu e cazul să stai în casă şi să visezi. Mai productiv ar fi sa ieşi afară şi să începi să faci notiţe, să mergi în întîmpinarea visului. Asta am şi făcut. Am ajuns în sate necunoscute, însă am reuşit să mă împrietenesc cu multe familii. Oamenii sunt atît de simpli şi deschişi. Desigur că nu toţi, dar fără de excepţii nici n-ar fi interesant. Mulţi din cei cu care am făcut cunoştinţă au acceptat să devină protagoniştii filmului. Este minunat faptul că atunci cand începi să munceşti asupra unei lucrări, trebuie sa crezi şi să simţi că tot universul contribuie la realizarea ei.


Cît de bună nu ar fi ideea, fără un buget, din păcate, ea este irealizabilă. Sunt lucruri elementare, fără de care nu ar exista  filmul. Partea financiară este una din componentele unui film de succes. Nu vorbesc acum despre filmele comerciale, în care se investesc milioane, ci de nişte producţii mai modeste, care de asemenea au dreptul la viaţă. Exact cum un pictor are nevoie de lucruri elementare, cum ar fi pensule sau pînze, aşa e şi în cazul cineastului. Necesităţile primare ar fi chiria unei tehnici bune, cheltuielile pentru postproducţie, achitarea drumului şi a onorariilor actorilor. Deci, nişte implicaţii financiare de ordin primar sunt absolut necesare. Acum sunt în cautarea unor investitori pentru cea dea doua producţie "Moments of silece". Sper, într-un sfîrşit, să reuşesc. Este nevoie de o finanţare pentru a face un produs calitativ,care ulterior va fi prezentat publicului larg.


La noi nu se prea investeşte în cinematografie. Este foarte greu în Moldova să obţii finanţare pentru realizarea unui film. De asemenea tinerii cineaşti nu au o susţinere şi din partea statului. Din acest motiv este foarte dificil sa ne realizăm lucrările noastre. O oportunitate este să mergi cu proiectul la diferite workshopuri internaţionale, unde ai avea şansa de a-ţi  prezenta proiectul anumitor producători. O altă modalitate ar fi aplicarea la diferite granturi. Într-un final, eu cred că oamenii care ar avea mai multe posibilităţi ar trebui să înţeleagă că noi venim să reprezentăm ţara la nivel cultural. Alţii vor reuşi să cunoască Moldova din mai multe perspective, vor ajunge să afle ceva mai mult despre ţara noastră. Informaţia nu se va limita doar la vin şi viţă de vie sau amplasare geografică.


Partea practică zice că trebuie să uiţi tot ce ai învăţat la faculcate. Eu însă cu asta nu aş fi de acord. Noi am fost foarte liberi la facultate, chiar am făcut ce ne-a venit prin cap. Am avut destule momente practice, dar şi teoretice. Totuşi este nevoie de o bază teoretică - asta fiind doar un plus, cunoştinţele de bază niciodată nu au fost de prisos.

Anastasia Deleanu

allfun

Еще Люди