Люди

Igor Vrabie: Atunci cînd ardea autobuzul, primul gînd mi-a fost la aparatul de fotografiat

Igor Vrabie: Atunci cînd ardea autobuzul, primul gînd mi-a fost la aparatul de fotografiat

Mulţi vor să imortalizeze toate momentele din viaţă, uitînd că cele mai importante amintiri se depozitează în cap. Cu toate astea, memoria nu este elastică şi uite aici pozele sunt de mare folos. Igor Vrabie este persoana care cu ajutorul aparatului de fotografiat opreşte clipele în loc. Pentru asta a intrat în top 10 jurnalişti ai anului 2013, luînd mărul de cristal. Despre fotojurnalism şi atitudini vorbim în interviul de mai jos.


Cum te-ai simţit după ce ai fost desemnat drept unul dintre cei mai buni jurnalişti ai anului 2013?

Desigur că am fost onorat să primesc un astfel de titlu. Ca să înţelegeţi, eu nu mergeam spre acest premiu, totul a ieşit spontan, de la sine. Am fost  nominalizat de către şeful redacţiei Dumitru Ciorici, el m-a anunţat despre intenţia lui, eu însă nu am acordat prea multă atenţie. În ziua X eram la serviciu şi după aflarea rezultatelor am început să primesc multiple sunete şi mesaje de felicitare. În acel moment eram pe cît de bucuros, pe atît de nedumerit de cele întîmplate. Cu toate astea chiar mă simt onorat şi plăcut suprins de o asemenea distincţie. Dacă au fost apreciate la aşa nivel lucrările mele, atunci gîndesc eu că totuşi sunt bun (zîmbeşte).


În calitate de fotojurnalist, ce obstacole ai întîlnit în timp ce făceai poze?

Cel mai stresant este lucrul cu poliţia şi serviciul de securitatea. Noi ne dorim să redăm evenimentele din mai multe puncte de vedere, asta însă deseori devine imposibil din motiv că nu putem trece de o barieră sau de o linie roşie.Uneori însă, există şi obstacole temporale, nu totul depinde de noi. Sunt ambuteiaje, conexiuni slabe de internet sau probleme cu transportul, însă mă strădui să trec peste toate aceste bariere. Există termeni limită la care trebuie prezentate materialele şi, de asemenea, informaţia dintr-un punc în alt punct trebuie să ajungă la viteză maximă.


Profesia de jurnalist îţi oferă posibilitatea de a ajunge acolo unde multora le este interzis. Unde ai reuşit să intri datorită statutului de jurnalist?

În unele clădiri poţi intra datorită acreditărilor, în altele nu poţi intra deloc. Am încercat să intru la unele întreprinderi şi am înţeles că unii oameni de la noi sunt foarte agresivi şi dau întrebări de prisos  atunci cînd văd un jurnalist, gen "De a cui eşti?" sau "De unde vii?". Am înţeles că în mare parte trebuie să fii agresiv pentru a putea pătrunde unde ai nevoie şi pentru a lua cadrul necesar. Eu însă sunt extrem de zîmbăreţ şi îmi vine mai greu să mă transform într-un nene agresiv. De asemenea, trebuie să ai nişte relaţii cu oameni potriviţi care într-un moment te-ar putea ajuta să ajungi în acel loc în care pentru unii ar fi interzis.


Unde ai vrea să ajungi profitînd de statut?

Cred că aş vrea să ajung pe multe acoperişuri interzise de la noi în timpul nopţii. De exemplu, pe acoperişul guvernului sau a preşedenţiei. Asta însă este foarte complicat din punct de vedere al securităţii. În orice caz, acesta este răspunsul la rugămintea de a fotografia oraşul.


Ce conflicte interioare ai avut atunci cînd trebuia să fotografiezi o situaţie sau alta?

Eu mereu am conflicte cu mine însumi atunci cînd ies în stradă să fotografiez. Îmi displac cerşetorii, nu pot zice că nu îmi este milă de ei, însă am un sentiment de repulsie faţă de acest fenomen - cerşitul. Nu pot zice că la noi s-ar putea întîmpla  situaţii în care fotograful ar avea prea mari conflicte interioare. Ramin Mazur are multe poze făcute cu copii cu dizabilităţi sau poze ce ilustrează  unele calamităţi naturale, poate el şi ar avea anumite conflicte interioare, eu însă nu am simţit într-un mod acut acest sentiment.


Ai avut ocazia să faci poze în urma unor tragedii, accidente? Cum a fost?

Da, am avut. Mă întrorceam odată din Bucureşti şi în drum am depistat că autobusul a început să ardă. Evident prima reacţie a fost: "Unde îmi este aparatul, eu trebuie să surprind acest moment!". Atunci am înţeles că sunt la locul potrivit şi în momentul potrivit, anume în aşa cazuri şi ies poze demne de premii şi titluri în tot felul de concursuri. Eu am hotărît că trebuie neapărat să mă folosesc de acest "noroc". După, deja au venit pompierii şi eu mi-am amintit că trebuie să ii fotografiez şi pe ei pentru arhivă, am reuşit să fac de toate. Bine că nimeni nu a avut de suferit.


Cum crezi că te-ai comporta dacă ai avea de făcut poze din punctele fierbinţi?

Cred că să te afli acolo este destul de straşnic, însă să retrăieşte acele momente, să priveşti în trecut este şi mai straşnic. Războiul este cel mai stresant şi cel mai neaşteptat lucru ce se poate întîmpla: tot răul şi tot binele este concentrat în acest eveniment. Știindu-mă pe mine, eu m-aş implica şi aş participa la multe acţiuni militare pentru a face poze.  Cred că aş dori să prind cele mai bune momente fără a ţine cont de propria viaţă.


Cît de mult a ajutat tehnologia modernă?

În lumea contemporană se apreciază mult rapiditatea. Ca să vă dau un mic exemplu: atunci cînd a fost prima zăpadă, eu eram în oraş şi m-am gîndit că dacă eu voi fi primul care va posta fotografia cu Chişinăul în zăpadă, împînzit cu luminiţe, atunci eu voi avea sute de like-uri şi preluări. Aşa a şi fost. Poza mea a fost preluată de mai multe site-uri şi grupuri. Deci vizualizările au fost la nivel ridicat. Bine, altcineva poate face o poză mult mai bună ca a mea, însă ea nu are şanse să ajungă observată din simplu motiv că nu a fost prima. Rapiditatea şi conexiunea sunt extrem de importante. Tehnologia ajută să fii primul, ajută să povesteşti oamenilor cele întîmplate într-o scurtă perioadă de timp sau o poţi face exact de la faţa locului. Progresul este un lucru indispensabil!


În ce măsură poţi retuşa o poză de la un eveniment?

Evenimentul redă momentul, aici nu poţi face retuşări, aici poţi face doar lucruri mici legate de editare: lumină, cadrarea, culoare, fapt care adaugă la calitatea pozei şi nici de cum nu schimbă esenţa ei. Pînă la urmă, retuşarea unor asemenea poze din cadrul unor evenimente nu este etic, atunci se pierde senzaţia prezenţei jurnalistului. De altfel fiecare, stînd acasă, ar putea creea poze de la şedinţe, asta nu ar fi corect. Retuşarea este mai mult caracteristică pozelor de studiou.


În ce măsură fotojurnalistul reflectă realitatea, ţinînd cont de faptul că fotografia, în mare parte, este o părere subiectivă a celui care o face?

Desigur, fotograful poate face poza "mai frumoasă" decît realitatea. Pînă la urmă, fotografia este o minciună, însă sunt diferite tipuri de poze. Cum rămîne cu pozele ducumentare, care prezintă în mare parte realitatea? Pînă la urmă, unele momente ţin şi de politica editorială a redacţiei. De la un miting de amploare cineva poate face poze şi arăta lumii întregi oameni care zîmbesc, astfel vorbind despre un protest paşnic. Iar altcineva poate face o poză în care este implicată şi securitatea. Într-adevăr evenimentul devine o părere subiectiv a fotografului, însă totul capăta un dublu sens pînă la urmă. Eu nu pot fi peste tot, repspectiv, în cadrul unui miting a fost bătut un copil şi eu nu am prins momentul şi am fotografiat altceva, dar asta nu înseamnă că eu nu redau adevărul, eu pur şi simplu nu am fost acolo, nu am capacitatea de a mă afla în mai multe locuri concomitent.


Ce părere ai despre folosirea pozelor simbol? Cît sunt de relevante acestea?

Nu am nimic împotrivă atunci cînd sunt folosite pozele simbol, uneori ele sunt absolut necesare atunci cînd nu obţii cadrele corespunzătoare. Vorbind despre cazul portalului de ştiri la care lucrez, timpul este cel mai valoros şi eu nu văd rostul de a-l irosi pentru a face o poză specială pentru un material de cîteva semne. Nu aş fi de acord cu folosirea pozelor simbol în cazul unor materiale serioase cum ar fi investigaţiile, aici astfel de lucruri nu sunt binevenite, cred eu. Chiar dacă la universitate ni se spun multe lucruri utile despre folosirea pozelor sau a părerilor, din păcate viaţa reală bate cărţile. Deseori se întîmplă să joci împotriva regulilor pentru a obţine un rezultat.

Anastasia Deleanu

allfun

Еще Люди