Люди

Eduard Gherman: Acum sunt un puzzle împrăștiat prin lume

Eduard Gherman: Acum sunt un puzzle împrăștiat prin lume

Calătoria – femeia în care eroul de astăzi este îndrăgostit nebuneşte. El a cutreierat multe ţări şi la întrebarea: "Care e ţara perfectă pentru a trăi?", răspunsul e unul simplu: "Nu călătoresc pentru a găsi ţara perfectă, ci pentru a mă regăsi pe mine însumi". Eduard Gherman – este un adevărat călător, care trăieşte din plin viaţa tării vizitate.


2013 - e anul care mi-a dăruit noi momente pasionale alături de partenera mea iubită. Mulţi o ştiu deja, iar pentru cei care încă nu o cunosc, vreau să li-o prezint oficial: Călătoria - femeia în care sunt îndrăgostit nebuneşte! Acest an mi-a oferit şansa să mai adaug un vulcan de emoţii, de senzaţii, de clipe unice în albumul călătoriilor mele. A fost un an fantastic, unul care m-a lăsat cu un apetit şi mai mare de a călători pentru 2014.


Niciodată n-am calculat câte zile călătoresc într-un an. Nu contează cantitatea, ci doar calitatea fiecărei zile trăite în călătorie. Știu doar una: mereu mi se pare puţin. După un calcul rapid şi dacă nu am scăpat nimic, atunci rezultatul e – 63. Atâtea zile din 2013 m-am aflat în afara ţării. "Iubita" în acest an m-a contopit cu următoarele ţări: Kenya, Tanzania, Turcia, Germania, Belgia, Olanda, Luxembourg, Franţa, Ungaria, Austria, Slovenia, Italia, Malta şi, desigur, România, Ucraina – ţări în care încercăm, cu prietenii, să mergem mai des (măcar pentru 1-2 zile), pentru a schimba puţin atmosfera. Din păcate, puţine destinaţii exotice, dar promit să recuperez în 2014.


Fie asta Kenya sau oricare altă ţară din lume, eşti întâlnit foarte călduros atâta timp cât prezinţi o importantă sursă de venit pentru oamenii de acolo. Sunt gata să te ducă şi în braţe, doar să-şi poată obţine "dolarul" mult dorit. Mentalitate conform căreia, dacă eşti alb, automat eşti bogat, încă persistă în multe ţări din Africa. (Am noroc, nu sunt foarte alb, asa că scap mai uşor)

Cel mai haios e faptul când un localnic te priveşte nedumerit dorind să te intrebe: "Ce dracu cauţi aici?"


Mulţi sunt nedumeriţi de ce alegem să le vizităm ţara. Lăsăm "viaţa perfectă" (aşa cum le pare lor) din Europa şi plecăm acolo, la ei, unde nu există igienă, lux şi unde mereu te afli în pericolul de a căpăta vreo maladie, infecţie. Însa răspunsul meu la întrebare mereu e simplu: Pentru ei Paradisul e aici, pentru mine – acolo!


Un călător adevărat trebuie să fie flamând. Flămând spiritual şi emoţional, flămând de senzaţii şi experienţe noi. E însetat mereu de adrenalină şi pentru el, călătoria devine anume aceea sursă vitală de alimentare sufletească.


A face check-in într-un hotel dintr-o ţară nu e suficient ca să poţi purta cu mândrie titlul de "călător adevărat". O călătorie presupune mult mai multe decât Aeroport-Hotel-Aeroport, ori Cameră– Piscină – Cameră. (Din păcate asta înseamnă "a călatori" pentru majoritatea oamenilor). O călătorie adevărată presupune mult mai multe. O destinaţie trebuie stoarsă la maxim pentru a putea obţine un fresh de impresii şi emoţii. De vizitat cât mai multe locuri posibile, de gustat cât mai multe bucate din bucătăria locală (chiar dacă arată ori miroase straniu), de interacţionat cât mai mult cu localnicii - sunt doar câteva din lucrurile MUST DO într-o ţară. Doar aşa poţi pătrunde cu adevărat în filosofia vieţii de acolo. Când începi să simţi pulsul acelei ţări, când începi să respiri în acelaşi ritm, atunci poţi spune c-ai cunoscut cu adevărat acea ţară.


Orice călător adevarat o să confirme că, nu luxul este componentul de bază al unei călătorii de succes. Foarte des privim călătoria doar prin prisma luxului şi aceasta e o greşeală enormă. Pofta de lux ne orbeşte, ne aruncă de pe frecvenţa unei călătorii memorabile. Nu hotelul de 5*, nu limuzina, nu all inclusive-ul definesc o călătorie, chiar dimpotrivă, în majoritatea cazurilor îi distrug farmecul.


În Kenya am acceptat să stăm într-un campus unde aveam energie doar 2-3 ore pe zi – timp suficient doar pentru a ne încărca dispozitivele electronice. Nici nu vă daţi seama cât de tare am început să valorez fiecare minut de curent electric. Și nu am acceptat toate aceste condiţii pentru că e mai ieftin, nu despre preţ vorbesc aici, ci despre impresiile incomparabile obţinute în urma unei astfel de experienţe.


Îmi doresc mereu sa fiu uimit! Ador această senzaţie. Anume de asta nu-mi fac niciodată aşteptări de la o anumită călătorie. Doar îmi deschid sufletul şi mă las cucerit. Orice loc din lume are acel "ceva" cu care te poate uimi, doar trebuie să-i permiţi asta.


Dezămăgiri mereu există, sunt parte din viaţă, dar niciodată nu m-au făcut, măcar pentru o secundă, să regret că am ales anume acea destinaţie. Dacă e să dau un exemplu concret, atunci Parisul e prima dezămăgire care-mi vine în cap. (Îmi dau seama că risc sa fiu omorât de vreo femeie dupa această declaraţie, dar asta e, am promis să fiu sincer). Vorbind la general, ceea ce mă poate dezămagi sunt locurile, care, din cauza turiştilor, îşi pierd din autenticitate, din specificul local.


După ce criterii mă conduc când aleg o destinaţie? Unde femeile sunt mai frumoase – acolo şi merg! =) Sunt mai multe lucruri de care trebuie să ţii cont când începi a schiţa o călăorie. Înainte de a alege o destinaţie îmi pun întrebarea: "Ce vreau de la această călătorie?" Fiecare ţară are specificul său şi e foarte important să întelegi anume de ce fel de emoţii are nevoie lumea ta interioară. Dupa ce-mi răspund la întrebare, trec la următoarele criterii, cum ar fi: timpul disponibil, perioada de timp în care planific să călătoresc, dacă plec singur ori împreuna cu prietenii, etc.


E preamatur să numesc care e ţara ori continentul perfect. Cred că perfectă nu trebuie să fie ţara, ci lumea din ea. Mie nu-mi trebuie perfecţiune, eu mă îndrăgostesc în neajunsuri! Și am încă atât de multe ţări pe listă, încât nici nu mă apuc să analizez care anume mi-a pătruns cel mai adânc în suflet. După prima mea călatorie exotică, mi-am promis un lucru: să nu mă întorc în ţara vizitată până nu le vizitez pe toate celelalte. Vreau să mă ţin de cuvânt! Credeţi-mă, m-aş întoarce în fiecare din ele, dar sunt multe altele care asteaptă să fie descoperite. E suficient să deschid harta lumii ca să simt cum toate ţările încep să flirteze cu mine. Sunt slab în faţa acestei tentaţii!


Creaţi-vă în creier o mapă destinată special călătoriilor. În ea se vor păstra toate emoţiile "fotografiate" din călătorii. Când călătoriţi, încercati să  fotografiaţi cu sufletul senzaţiile trăite şi ele automat vor fi salvate anume în acea mapă specială. Peisajele pot fi fotografiate cu camera foto, însă nu şi emoţiile.


Vreau să închei cu citatul meu preferat: "Lumea e o carte, iar cei ce nu călătoresc, îi citesc doar prima pagină". Doresc tuturor ca în 2014 să citească cât mai multe pagini din ea, pentru că, într-adevar, lumea e cea mai captivantă şi provocatoare carte! 

Eu iubesc!

Maria Savina

allfun

Еще Люди