Люди

Diana Guja: Femeia de succes este peste tot de succes

Avem multe bloguri, mulţi bloggeri and Co. Această lume virtuală a adoptat fii şi fiice în numele scrisului, a gândurilor împărtăşite şi a trăirilor. Diana Guja este o bloggeriţă care tratează pe pagina sa personală www.alobebe.md gânduri despre o altfel de maternitate, aşa cum şi este sloganul blogului său. "Meseria" de femeie, adoptată de urmaşele Evei, este tratată în mai toate postările bloggeriţei, care speră la o schimbare de atitudine ale acestora. Despre ce mai scrie Diana, aflaţi în interviul de mai jos.

Diana, blogul tău este unul mai familist, mai matern. Ce te-a determinat să abordezi anume această lume – cea de mamă, femeie, familie?

Blogul meu nu este nici familist, nici matern. Este un blog care abordează  tema maternităţii dintr-o altă perpspectivă decât cea pe care ne-am învăţat noi s-o vedem. Or, a fi mamă nu exclude şi celelalte ipostaze ale vieţii unui om de sex feminin.

Majoritatea postărilor  tale descriu viaţa fetiţei tale, Ilinca şi a diverselor momente din viaţa ei de elevă. Care sunt mesajele pe care le transmiţi prin intermediul acestor postări?

Nu majoritatea. Minoritatea, dacă e sa fiu precisă. Vorbesc din ce în ce mai puţin despre fiica mea.

Sistemul de învăţământ cu resturi sovietice încă mai bântuie în şcolile noastre. Tu ai avut momente când ai încercat să lupţi cu unele lacune. Care a fost rezultatul final şi ce comentarii ai avut pe blog, în urma publicării postărilor pe această temă?

Rezultatul este unul poztiv, dar nu şi de durată. Am luptat, am rezistat, m-am opus şi până la urmă am rămas pe poziţiile mele, fără ca fiica mea să aibă de suferit în urma încăpăţânării mamei sale de  a se supune unor reguli defecte, aşa cum am fost avertizată de multe ori de oameni "bine" intenţionaţi. Comentariile de pe blog au fost diverse. De la mesaje de susţinere şi încurajare până la cele în care am fost întrebată ce studii am, insinuându-se că sunt doar cu 9 clase, sau din cele in care copilul meu era făcut cu ou și cu oțet,  motivul fiind că un copil cuminte nu va fi lovit cu centura de un cadru didactic. Cele mai triste au fost, însă, cele care justifică sistemul nostru de învăţământ handicapat.

În multe materiale semnate de tine ai scris despre femeile din ţara noastră, despre durerile şi stereotipurile care se învârt în jurul lor. Vreau să ştiu dacă ai putea să faci o comparaţie între moldovence şi femeile din alte ţări, pe care le-ai vizitat?

Am scris şi scriu în continuare. Eu am vizitat, în calitate de turistă, puţine ţări. În schimb, am locuit în câteva, din cele spre care ne place să arătăm cu degetul. Diferenţa nu e atât de mare, cum ne-ar placea să credem, însă ea oricum există. Bine, nu pot vorbi acum despre ţările scandinave, deoarece acolo încă nu am fost. Cea mai mare deosebire, cel puţin cea care mi se pare evidentă, este faptul că ele ştiu şi pot spune "nu", pe când noi suntem încă la ani lumină de la această simplă deprindere de a refuza ceea ce nu ne avantajează sau ceea ce, pur şi simplu, nu ne dorim.

Ce însemnă în viziunea ta, femeie de succes în ţara noastră?

Femeia de succes este peste tot de succes, nu doar în ţara noastră. Deşi sintagma "de succes" în accepţiunea pe care ne-am obişnuit s-o utilizăm, îmi crează un lejer discomfort. Or, pentru mine succesul adevărat este atunci când trăieşti aşa cum simţi cu adevărat. Nu aşa cum te-au învăţat părinţii sau cum au visat ei şi nici aşa cum ni s-a băgat în cap de mass-media şi publicitate, ci cum simţi în adâncul fiinţei tale. Nu întotdeauna o carieră reuşită este ceea ce ţi-ai dorit cu adevărat.  Nici viaţa de familie exemplară poate să nu fie visul care îl porţi în tine. Deci, femeia de succes este acea femeie care a găsit în sine putere de a trăi aşa cum simte ea că trebuie să trăiască. Indiferent de ce ne pare nouă, celor din afară.

Ce părere ai despre blogosfera feminină din ţara noastră?

Bună.  Avem femei care scriu bine şi acest fapt bucură. Mie însă mi-ar plăcea mai puţin anonimat. Vreau să văd fete adevărate, nume adevărate, să se poată face trimitere la aceste autoare. Îmi doresc ca femeile nu doar să scrie, din motiv că sunt inspirate, ci să-şi creeze o voce care ar produce schimbarea. Iar o voce cu identitate este mai credibilă.

Iuliana Mamaliga

allfun

Еще Люди