Люди

Ruxandra Ghimp, despre "geometria" desenelor doodle

Vă mai amintiţi când aţi fost elev sau student, iar la orele plictisitoare vă simţeaţi mare pictor, scrijelind diverse desene pe ultima pagină a caietului? Când aţi avut discuţii interminabile la telefon, iar agenda cu numere era terenul propice pentru plasarea diferitelor creaţii născute de un pix ori creion? Chiar şi aşa numitele mâzgăleli au o denumire, doodle. Mai exact, tehnica doodle este una mai artistică, mai expresivă. Ruxandra Ghimp este o tânără pasionată de asemenea desene. Fire creativă, nu în zădar studiază jurnalism la USM, Ruxandra face paşi mici dar îndrăzneţi pentru o artă mai puţin cunoscută nouă. De unde vine pasiunea pentru desenele doodle şi cum le-a descoperit, aflaţi în materialul de mai jos!

Sinceră să fiu, până nu demult nici nu cunoşteam denumirea acestei "metode". Mereu am fost atrasă de stilul aztec în imprimeuri şi de ornamentele triburilor Maori. Le consider foarte îndrăzneţe şi neobişnuite. Cred că s-a început totul de la un covor de-al bunicii mele, pe care l-am ţinut mulţi ani sub pat (pentru că unde să mai ţii covoare de care crezi că nu ai nevoie?). Odată am decis să-l scot şi să-mi redecorez camera. Am fost fascinată de acesta. Era (de fapt şi este) cu multe culori şi zigzaguri. Am înţeles că asta e ceea ce mi-ar reprezenta personalitatea, care e pe cât de colorată, pe atât de complicată în "ornamente".

Un doodle este ceea ce desenăm atunci când suntem inconştienţi de asta şi anume: la ore (fiecare student/elev are măcar un câmp sau ultima foaie din caiet desenată), la şedinţe şi mai ales când vorbim la telefon. Sunt multe alte situaţii când mâzgâlim, fără ca să ne dăm seama, că de fapt noi suntem artişti inconştienţi.

Eu am început să desenez în jurnalul meu, atunci când ascultam muzică sau eram într-o sală de aşteptări. Când încă nu-mi finisasem primul meu desen, surioara mea l-a observat. Deoarece îi plăcuse foarte mult, m-a rugat să-i desenez şi ei unul. Părerea ei a contat mult, copiii fiind cei mai sinceri dintre noi.

Să desenez aşa cum o fac alţi oameni talentaţi nu pot şi eu nu am acest dar, însă cred că astfel de desene fiecare le poate face, este nevoie doar de timp şi imaginaţie.

Chiar dacă doodle-ul este un desen "inconştient", eu consider că ai nevoie de unele trăiri, emoţii, atât pozitive cât şi negative pentru ca să creezi ceva neobişnuit. Astfel, desenul tău capătă acea emoţie pe care o simţeai când desenai. Aşa îi oferi unui desen plat o viziune 3D sufletească.

În această artă sunt un începător care şchiopătează, dar principalul e să primeşti plăcere din ceea ce faci. Prietenii mă încurajează să continui, spun că am reuşite la acest capitol. Totuşi, cred că de multe ori sunt supraapreciată.

Mă uimesc atunci cînd văd că pot desena şi altceva în afară de copaci, deoarece până nu demult credeam că  în materie de desen numai asta pot face.

După cum am menţionat, toate desenele sunt în jurnalul meu, unde îmi place cel mai mult să desenez datorită calităţii bune a foii. Pe viitor, însă, plănuiesc să le fac într-un album special de desen, cu foi mai groase, ca să par mai profesionistă.

Încă nu am dărut nimănui desene doodle.  Însă, odată ce-mi voi îmbunătăţi abilităţile în această artă, sper că voi reuşi să fac lucrări demne de atârnat pe un perete.

Iuliana Mamaliga

allfun

Еще Люди