Люди

Victoria Lozovan: Am petrecut timpul minunat în acest lagăr de concentrare

Vara este perioada vacanţelor, a concediilor mult aşteptate, vara este o mică viaţă care trebuie trăită la maxim. Victoria Lozovan este tînăra care a ales să viziteze vara trecută Germania. La prima vedere această informaţie nu ar trebuie să stîrnească interes, însă Victoria a ales Germania pentru a cerceta fostul lagăr de concentrare "Dora-Mittelbau/Nordhausen Concentration Camp". Despre unelte de tortură şi istorii cu implicări naziste, urmăriţi în interviul de mai jos.

Mulţi merg în Germania pentru a bea bere, tu însă ai ales să vezi această ţară din perspectiva istorică a celui de al II-lea război mondial. De ce?

A fost o aventură, o oportunitate pe care nu am vrut s-o ratez. Eu chiar îmi doream să văd cu ochii mei cum arată în realitate un lagăr de concentrare. În clasa a 9-a am făcut o lucrare ştiinţifică pe tema "Holocaust " şi cunoşteam ce înseamnă un  lagăr de concentrare şi ce se făcea acolo. Şi uite că după 2 ani am avut ocazia să ajung pe locurile unde cîndva verbul "a executa" era cel mai folosit cuvînt. Nu o să regret niciodată că am ales să petrec o parte din vacanță anume în apropierea acestor locuri. E una să citeşti cărţi şi să faci lucrări ştiinţifice, şi e cu totul altceva să vezi cu ochii tăi obiecte de tortură şi să calci pe urmele victimelor celui de al II-lea război mondial.

Lucrurile pe care le-ai aflat despre istoria nazismului se deosebesc de cele care au fost învăţate în cadrul lecţiilor de istorie universală?

La istorie  am învăţat despre acest subiect la general, dar stînd acolo am înţeles multe amănunte şi am aflat lucruri despre care nici nu bănuiam. De exemplu că "Dora-Mittelbau/Nordhausen Concentration Camp", care a activat din 1943 pînă în 1945, pe care l-am şi văzut, avea şi cinematograf, lucru destul de straniu, dar adevărat. Un alt detaliu este ritualul de ucidere a prizonierilor: cînd soldaţilor li se ordona uciderea deţinuţilor, aceştia îi luau cîte unu (dar nu în toate cazurile), îi duceau într-o cameră specială şi li se punea o bucată de lemn în gura pentru a nu face prea mult zgomot (în aşa mod ei păstrau liniştea). După împuşcătură, trupul deţinutului era ars în crematoriu şi ce rămînea se arunca de pe un deal. Am văzut rămăşiţele muncii prizonierilor ce lucrau în tuneluri asupra armamentului german. Vizionasem şi un film despre asta: cînd veniseră americanii să-i  elibereze, ei nici habar nu aveau ce sunt tot felul de unelte pe care le foloseau prizonierii la confecţionarea armelor  şi ce ar putea face cu ele.


Pe tot parcursul activităţii tale ai locuit în apropierea unui lagăr de concentrare. Cum a fost?

Pot zice că a fost ciudat, dar foarte interesant. Pe tot parcursul călătoriei am stat într-un fel de campus, unde de obicei elevii se odihnesc vara. Practic zilnic vizitam muzeul "Mittelbau –Dora",  care se află pe teritoriul unuia dintre cele mai mari lagăre de concentrare. Dimineaţa mergeam la muzeu, iar spre seară veneam înapoi în campus pentru a studia  şi a discuta despre cele văzute. Avînd acces la toată biblioteca lor, am reuşit să răsfoiesc multe documente din arhivă şi cărţi în care se explică detaliat tacticile de război şi tot felul de informaţii legate de acest eveniment. A fost superb, am avut parte de  momente unice, copleşitoare, o experienţă de neuitat. Am trăit parcă o particică  din istorie.


Nu îţi pare rău că ai petrecut timpul într-un lagăr de concentrare sau ai vrea să repeţi experienţa poate într-un alt lagăr?

Nu–mi pare deloc rău, ba chiar aş repeta cu siguranţă  experienţa. De aş mai avea ocazia să plec, fie şi în alt lagar, aş face-o fără ezitare. Această experienţă m-a schimbat într-un oarecare fel şi cred că mai mult  spre bine, am devenit mai altfel. Mi-am făcut prieteni buni din mai multe ţări, nu doar Germania, dar şi Rusia, Polonia, Austria. De asemenea, am avut posibilitatea de a-mi antrena abilităţile de comunicare în engleză şi în germană. A fost un schimb nu doar de experienţă, ci şi de cunoştinţe.

Cum ai aflat despre acest proiect şi cum alţii se pot înscrie pentru participare?

O prietenă mi-a vorbit într-o zi despre experienţa ei minunată în Germania în cadrul unui asemenea proiect. Eu, fiind curioasă din fire, am întrebat-o cum aş putea şi eu aplica la participare. După consultaţia primită m-am aprins şi mai tare şi am hotărît să acţionez. Datorită pritenei mele totul a fost mult mai simplu, pentru că ea m-a ajutat cu colectarea actelor necesare şi nu doar, lucru pentru care îi sunt recunoscătoare.

Cu părere de rău acest proiect nu se desfăşoară anual şi se pot afla informaţii prin foştii participanţi, prin anunţuri postate pe net şi urmărind site-ul lor pe care îl puteţi găsi aici>> sau aici>>. Doritorii se înscriu printr-o scrisoare de motivare, după care coordonatoarea proiectului face selecţia.

Nu pot zice că experienţa trăită de tine a fost una ordinară. Ce ai avut de învăţat în urma călătoriei?

Da, sunt de acord că experienţa mea nu a fost una ordinară, ci chiar originală aş numi-o eu. Am aflat detalii uluitoare despre istoria Germaniei. Am văzut, am simţit, am trăit pe porţiunea de pămînt unde cu aproape 70 de ani în urmă se făceau lucruri inumane. Peste tot ai senzaţia că se menţine acel spirit al războiului.
Cu toate astea, am fost primiţi minunat, băştinaşii au fost atît de calzi cu mine şi cu Maria,  cealaltă moldoveancă, zic aşa pentru că din Republica Moldova au fost doar doi reprezentanţi. Această călătorie a spart multe din steriotipurile despre nemţi. Fetele din Polonia m-au învăţat fraze de agăţat în poloneză, iar eu, la rîndul meu, în română. Această călătorie nu a fost una destinată doar lecturilor şi cercetărilor, au fost multe momente vesele, îmi aduc aminte cu mare drag. Chiar şi eu am învăţat să fiu mai simplă şi să văd ceea ce poate nu observam mai devreme.

Povesteşte-ne un fapt divers, o curiozitate pe care ai aflat-o despre nazism, Hitler, o informaţie care ai auzit-o pentru prima oară.

Cînd îi întrebi pe germani de Hitler, de perioada nazistă, se strecoară o linişte dureroasă de care ei încearcă să uite. Am simţit această durere şi poate, pe alocuri, ruşine cînd i-am întrebat pe cîţiva localnici "Ce părere au despre Hitler şi despre comportamentul acestuia, despre regimul lui?". Răspunsul pe care l-am primit nu a fost unul demn de un interviu complex, am auzit doar linişte, după care o rugăminte de a nu mai adresa aşa întrebări.

Din spusele nemţilor, am înţeles că la ei este o lege prin care se interzice tatuarea oricărei părţi a corpului cu simboluri naziste sau  propagarea ideilor susţinute de către acest regim. De asemenea se interzice abordarea unui asemenea subiect în public sau chiar între prieteni, toate astea fiind  pedepsite cu ani buni de privaţiune a libertăţii, dacă nu greşesc, termenul este de 8 ani.

Din cîte am înţeles, aceste măsuri sunt luate pentru a evita existenţa unui nou "Hitler", adică a unei persoane care cu ardoare i-ar împărtăşi viziunile.

Anastasia Deleanu

allfun

Еще Люди