Люди

Veronica Guranda-Baczyński, despre aventura studiilor din Marea Britanie

Descoperim în continuare tineri de ai noştri care studiază în afara graniţelor Republicii Moldova, tineri deosebiţi şi activi, care nu doar  învaţă bine, dar şi se mai implică în diverse proiecte din afara orelor de curs. Veronica Guranda- Baczyński este o tânără din Moldova care a făcut un "pact" cu învăţământul din Marea Britanie. Studentă la una din cele mai vechi universităţi din Anglia, Durham University, Veronica a fost de acord să ne povestească despre viaţa din campusul britanic şi nu doar!


Cu Marea Britanie, pot să zic, am avut o lungă poveste, plină de aventuri. La moment studiez la Durham University, a treia cea mai veche universitate din Anglia, BA English Literature, French and Spanish (Combined Honours in Arts with Perspectives on Human Nature).

De ce Marea Britanie? Bună întrebare, la care eu chiar am stat pe gânduri după ce am colindat Anglia de la Sud la Nord timp de patru ani jumate. Totul a încept cu proiectul HMC  la care mama mea m-a încurajat să aplic, deoarece mă vedea entuziasmată de tot ce ţine de educaţia în afara ţării şi explorarea limbilor şi literaturilor străine. Astfel, oportunitatea de a învăţa la o şcoală privată din Marea Britanie, Seaford College, a servit la prelungirea şederii mele în Anglia,  pentru a urma această facultate. După un an de studii la liceu, mă speria gândul de a mă întoarce la sistemul vechi de educaţie. În acea perioadă orice destinaţie şi instituţie de acolo, din Marea Britanie, mi se părea mai bună decât reîntoarcerea la tezele de informatică şi ore în şir de studiu a unei materii, ce nu-ţi va fi de folos niciodată în viaţă şi care nici nu prezintă mare interes pentru tine. Dar nu am plecat la studii în Anglia din principiu, sau din cauza că la noi, în Moldova, nu-mi place sau nu se merita. Am rămas pentru că BA-ul pe care îl fac la Durham este un amalgam de materii pe care nu-l întâlneşti prea des la universităţi (doar trei universităţi oferă această posibiltate). Am rămas pentru că dacă urmam aceeaşi facultate în Moldova, simţeam că avea să regresez. Dacă îmi schimbam domeniul şi mă duceam la o facultate de Drept sau Relaţii Internaţionale, atunci eram sigură că aş fi progresat în cunoştinţe. Iată de ce Marea Britanie, nu din moft  sau că ar fi prestigios, iar universitatea ar avea un prestigiu, doar din cauza determinării mele de a studia anume acest BA.


Studenţii cred că au parte de stereotipurile lor studenţeşti peste tot. Nu ştiu cum e să fii student. Eu mereu mă simt o persoană integră şi independentă de catalogări. Deci nu pot să zic că ar fi fost o experienţă diferită dacă aş fi fost studentă în orice altă ţară de pe glob. Presupun că e puţin terifiant să fii un student străin, care nu este familiar cu binge-drinking, relaţii sexuale casuale, care are mari aşteptări. Trebuie să accepţi, să te adaptezi la convenţiile sociale impuse şi să iei ca normă ceea ce se întâmplă împrejurul tău. Eu mereu am încercat să mă opun acestui trend de a urma o direcţie, fără a te întreba încotro te îndrepţi şi de ce procedezi astfel. Dar să fii student în Marea Britanie din punct de vedere academic e minunat! Ai libertatea de a alege, de a studia independent ceea ce te inspiră şi te ţine entuziasmat continuu, deoarece sistemul lor de învăţământ nu încearcă să ucidă creativitatea din tine în totalitate. Da, uneori birocraţia te împiedică, dar în mare parte eşti lăsat în pace să îţi alegi propriul drum, să faci ceea ce-ţi place fără a te gândi constant dacă vei putea pune în practică ceea ce ai învăţat sau dacă vei putea să-ţi câştigi pâinea pentru ziua de mâine.


Am avut întâmplări multe, pentru că mereu îmi pare că trăim o aventură, nimic nu e lipsit de sens. Nişte situaţii mai amuzante au fost când am venit la liceu. Un profesor care avea grijă de noi, mereu făcea glume pe seama celor nou-veniţi, iar cînd se referea la mine, spunea: "fata aia din Moldova, care mereu pe partea greşită a trotuarului, încercând să schimbe cursul firesc al traficului în Anglia". Da, recunosc, nici până acum nu m-am obişnuit să merg pe partea stângă. Noi mergem pe partea dreaptă a străzii, un lucru aprarent simplu şi banal, dar imposibil pentru mine. Din acest motiv frustrez oamenii de acolo, mergînd pe partea din mijloc. Altă situaţie amuzantă s-a întâmplat când o prietenă de la liceu m-a întrebat de unde sunt. După ce a aflat de unde, a spus: " Am înţeles, vorbeşti engleza aşa bine, pentru că Moldova a fost colonie engleză". Şi o situaţie recentă, o domnişoară m-a întrebat de unde sunt, i-am răspuns, ea mi-a zâmbit politicos. Eu, crezând (în urma stereotipurilor formate în creierul meu din experienţele trăite) că ea nu ştie unde e Moldova şi se jenează să mă întrebe, am început să-i explic. La care ea, după câteva minute, mi-a zis căteva fraze în română pe care le învăţase vara trecută, fiind voluntar în Moldova pe parcursul a două luni. M-am simţit incomod pentru că domnişoara era bine informată. I-am zâmbit şi m-am aşezat să-i ascult aventurile made in Moldova. Să zicem NU generalizărilor şi stereotipurilor, deci.


În afara orelor de facultate am o mulţime de timp liber care nu este chiar timp liber, când ai de pus în practică tot ce ai învăţat şi să faci research pentru fiecare modul şi carte pe care le studiezi. Dar, totuşi, timp destul rămâne pentru a te dezvolta multilateral. În timpul meu liber scriu recenzii la piese de teatru şi operă pentru ziarul nostru studenţesc "Palatinate", frecventez diverse cercuri, cum ar fi cel de poezie, filosofie, interschimb de abilităţi, artă. Sunt co-organizatoare de evenimente pentru Arts and Humanities Cafe (Cafe Boheme) pentru colegiul meu St. Aidan's şi particip la dezbateri şi la compeţii de dezbateri. Recent am devenit ambasadoare pentru UA (undergraduate awards) pentru a încuraja pe cei care au lucrări scrise în engleză şi a-i încuraja pe cei care au primit o notă buna să aplice, să-şi reprezinte universitatea şi să câştige oportunitatea de a pleca în Irlanda, la conferinţa şi ceremonia de premiere. Particip la concursuri şi conferinţe naţionale şi internaţionale. Recent am inaugurat aici prima ediţie de Durham MUN. Fac voluntariat în Moldova şi fiind parte din ONG-ul OTEA, lucram la proiecte pentru a oferi ceva în schimb comunităţii. Eu cred că Moldova are un potenţial enorm şi dovadă sunt tinerii pro-activi, care se mobilizează şi încearcă să îmbunătăţească situaţia curentă cu ce pot ei mai bine. În rest, stăm prin cafenele, discutând subiecte actuale, ne distrăm, dansăm, mergem să vizităm monumente istorice. Deci, încercăm să fim cât mai productivi, dar şi să primim plăcere din ceea ce facem chiar şi în timpul liber aici.


Mulţi spun că e greu să te adaptezi la un nou regim de viaţă, alţii încearcă şi dau vina pe factori externi, ceilalţi nici măcar nu încearcă. Pentru mine, nu pot să afirm că a fost greu, că am plâns nopţile pentru că îmi era dor de casă, etc. Mereu am încercat să mă bucur de ceva curent. Dacă sunt în Moldova, încerc să petrec timpul cu prietenii de acolo cât mai mult posibil, când sunt aici în Marea Britanie - fac la fel cu amicii de aici. Cred că e o pierdere de timp să stai cu gândul la altceva/altcineva atât timp cât eşti într-un loc minunat şi înconjurat de oameni inspiraţi. Da, mâncarea de aici tot nu am ajuns să o iubesc deocamdată. Câteodată e greu să-i înţelegi pe englezi pentru că ei sunt produsul unei alte societăţi, dar observi, asculţi şi înveţi. Presupun că unul din cele  mai frustrante lucruri este că ei nu înţeleg glumele noastre, iar mi-e nu mi se par glumele lor amuzante. Câteodată ţi-e dor să întâlneşti pe cineva din fostul spaţiu sovietic sau un veci, pentru că ei te vor înţelege.


Îmi place să joc şah cu viaţa, să planific şi să încerc să deduc ce cale ar fi să urmez, dar toate astea le fac doar pentru a fi surprinsă plăcut de viaţă care cu siguranţă nu se va pleca în faţa planurilor mele. Unii mă întreabă dacă nu m-au "furat" cei dintr-o instituţie EU (aş vrea eu să mă "fure" ei) , alţii mă întreabă dacă mă întorc în Moldova, mulţi nici nu întreabă pentru că sunt siguri că voi rămâne în Marea Britanie. Însă, eu nu vreau să rămân în Marea Britanie, poate doar la masterat, dacă voi avea parte de o astfel de oportunitate. Nu vreau să mă întorc în Moldova definitiv, deoarece cred că doar fiind în afara ţării, în afara sitemului voi putea avea o oarecare influeţă asupra lui. Astfel, voi putea ajuta Moldova să-şi realizeze potenţialul prin proiecte, cu ajutorul colaborării noii generaţii şi nu a politicii. Îmi place să cred că sunt un cosmopolit. Nu pot trăi într-o ţară mai mult de două- trei luni fără a călători spre alte destinaţii. Urăsc rutina şi ador pasiunea şi spontanietatea în oamenii care au un "joie de vivre" constant. Iubesc oamenii care inspiră şi se lasă inspiraţi, care iubesc viaţa şi sunt spirite libere ce traversează lumea fără temeri sau regrete. Sper că asta urmează după studiile mele.


Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди