Люди

Doina Strulea: Despre poezia ca refugiu

Doina Strulea – o tânără elevă de 17 ani, absorbită de lumea artelor. Pasionată de poezie, a cucerit nu doar publicul autohton, ci şi cel strain. A obţinut titlul de "Cel mai bun tânăr autor" la un concurs internaţional ce a avut loc în Italia. De ce a ales să scrie şi care sunt activităţile pe care le combină cu poezia, aflaţi în acest interviu.

Cum ai început să scrii poezii?

Distanţa şi timpul m-au făcut să scriu poezii. Mama mea a plecat la un sanatoriu, pentru o lună, şi îmi era foarte dor de ea. Atunci, la paisprezece ani, am scris prima mea poezie.

Cine a fost prima persoană care a apreciat lucrarea ta?

Mama a fost acea persoană. Cum numai am terminat de scris poezia, i-am expediat-o şi ea, cu lacrimi în ochi, m-a sunat şi m-a îndemnat să compun mai departe.

Poeziile îţi transmit stările şi trăile tale proprii ce doresc să se exteriorizeze?

Poeziile mele au un stil bacovian, dar nu transmit întodeauna stările mele personale de spirit. Abordez diverse teme, cum ar fi limba, mama, natura, oamenii. Câteodată versurile sunt îmbibate cu stări recente, alteori acestea sunt trezite de amintiri.

Am aflat că ai cucerit publicul străin la un concurs italian de poezie. Cum a decurs acesta?

Acesta a fost primul meu concurs internaţional. A avut loc în oraşul Truggio, fiind întitulat "Giovani e poesia" (tinerii şi poezia). Pentru a mă înscrie la acest concurs,  a fost nevoie să expediez trei lucrări, pe care le-am tradus în limba italiană cu ajutorul unui traducător literar. La concurs au participat autori din aproximativ 27 de state. Timp de patru luni am aşteptat răspunsul şi într-un final am aflat că am primit titlul de "Cel mai bun tânăr autor". Am plecat în Italia la decernarea premiului. Am trăit emoţii deosebite. Mă uitam în sala unde erau adunaţi foarte mulţi oameni şi vedeam în ei versuri.

Ce alte premii ai obţinut pentru meritele tale poetice?

Primul concurs la care am particpat a fost la Teleradio Moldova, unde am obţinut o menţiune. De asemenea, mi-au fost oferite două diplome de gradul III în România, în oraşele Orăştia şi Brăila.  Recent, am ajuns finalistă la prima ediţie a concursului italian din oraşul Palermo. Am obţinut şi titlul "Omul anului 2013" din Criuleni, pentru acumularea mai multor premii internaţionale la capitolul poezie.

Cu ce alte activităţi combini poezia?

Poezia ocupă un loc aparte din viaţa mea. Eu scriu mai mult când simt, deoarece versurile nu se compun la comandă. Am făcut şi canto. Vioara o studiez de şapte ani. Acesta este ultimul şi am început şi pianul. Citesc foarte mult, când am câte o clipă liberă - iau o carte în mână. Poeţii mei preferaţi sun George Bacovia şi Eugen Cioplea. Din prozatori imi plac Paolo Coelho şi Danielle Steel.

Pe lângă acestea, practic yoga de câteva luni deja. Eu sunt şi vegetariană de un an, aceasta a fost o decizie spontană, deoarece iubesc foarte mult animale. Am acasă un patruped chihuahua.

Aspiri la o carieră muzicală?

Nu văd un viitor muzical, deoarece sunt conştientă că la noi în ţară nu e posibil şi arta nu este apreciată la justa ei valoare. Eu, totuşi, vreau să continui, deoarece astfel fac abatere de la lucrurile mai puţin importante, meschine. Muzica, ca şi poezia, este un refugiu pentru mine.

După părerea ta, poezia şi muzica merg în unison pentru a-ţi forma o personalitate frumoasă?

Da, deoarece şi muzica şi poezia sunt pentru suflet. Împreună acestea îmi formează o personalitate frumoasă şi creează armonie între suflet şi trup.

Care sunt planurile tale pentru viitor în domeniul literar?

Am început deja să editez poeziile pentru a le include în volumul meu de debut, dar mai am foarte mult de lucru. Lansarea o planific pentru luna decembrie a acestui an, când voi împlini optsprezece ani. Sper să reuşesc, însă mă presează şi şcoala şi muzica şi sunt restrânsă în timp.

Cu ce gând ai veni pentru tinerii de astăzi?

Aş îndemna tinerii să citească cât mai mult, să facă ceea ce le place şi să nu uite de cultură şi de artă.

Recită-ne, te rog,  o poezie.

În gară iar doare

Timpul ne strînge pe toţi,
Scurge din noi ani şi minute,
Iar oamenii pleacă ca trenul,
Lasînd o gară de urme durute.

Dorul a devenit  obişnuinţă
Ce roade-n suflet cu ecou,
Plînge amarnic acea fiinţă
Ce-aşteaptă măcar un gest nou.

Toamna iar bate în geam,
Din mine cad Frunze
De dragoste,
De timp
şi răbdare.
Doamne, făcuta-I vreodată un neam
în care răsare doar soare?

un copil,
o mamă,
un iubit,
aşteaptă toţi să vă intoarceţi,
privesc pe geam îndureraţi,
cu sufletul zdrobit.

şi plîng amintiri,
şi strîng doar fărîme,
sădesc …speranţe
în ziua de mîine.

Distanţa e ploaie,
inundă gîndul cu durere,
Oamenii ce nu mai vin acasă,
Lăsat-au în urmă numai tăcere.

Veniţi acasă, oameni dragi,
Călcaţi orgoliul şi mîndria,
Fiţi flori, dar nu copaci,
înflorind din voi armonia.

Eugenia Tataru

allfun

Еще Люди