Люди

Irina Lencauţan, omul regizor, comunicator, jurnalist şi un voluntar înnăscut

Irina Lencauţan, omul regizor, comunicator, jurnalist şi un voluntar înnăscu

Irina Lencauţan este acel model de tânăr căruia nu-i place rutina. Ba dinpotrivă, se implică în multe proiecte, toate diferite ca subiect şi abordare. Film, comunicare, voluntariat, psihologie - sunt doar câteva domenii în care Irina se implică şi chiar îi reușește acest lucru. Cu un palmares promiţător la multe competiţii de film din ţară şi străinătate, cu o experienţă de organizator al Festivalului Voluntarilor din anul trecut, cu multe implicări în activitatea de prevenire a traficului de fiinţe umane, Irina nu se opreşte aici. Din contra, caută noi orizonturi de dezvoltare personală şi a societăţii.

Irina, după un şir de activităţi interesante, unde te găsim acum?

La moment sunt angajată în calitate de asistent de comunicare în cadrul Secretariatului Permanent  al Comitetului Naţional de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane. Dar, aşa cum sunt o fire mai activă, încerc să lucrez în calitate de regizor şi scenarist, realizând filme de scurt metraj. Am o colaborare frumoasă cu artistul poporului, dl Vasile Moroşanu. Împreună promovăm cultura noastră în toată ţara, susţinem tinerele talente.  În plus, mai colaborez cu dl. Valeriu Jereghi, unul din cei mai valoroşi regizori moldoveni, de la care am de învăţat multe lucruri din lumea cinematografiei. Anul trecut a fost fondată Asociaţia Tânărului Cineast din Moldova. Prin intermediul acesteia am avut ocazia să particip toamna trecută la un festival internaţional de film din Bulgaria, "Slaveanskaia Scazka". Republica Moldova a primit un trandafir de bronz în categoria filmelor de debut pentru cele 7 filme prezentate, din totalul celor 13 înscrise în concurs. Împreună cu Alexandru Statnîi, colegul meu, am avut ocazia să descoperim cultura bulgară, să ne împrietenim cu marii maeştri ai lumii cinematografice, cu renume mondial.

Ce te-a motivat, inspirat să faci filme?

Mereu am dorit să fiu altfel şi să văd lumea altfel. În 2009 am făcut un mic documentar despre evenimentele din aprilie, împreună cu un coleg, Alexandru Statnîi. Iar această experienţă m-a marcat. În acelaşi an, în luna august, am găsit un anunţ de participare la un curs de cinematografie din partea OIM, din cadrul concursului de film Plural+. Evenimentul era dedicat tinerilor, care ar dori să creeze scurt metraje cu tematica migraţiei şi diversităţii din ţară, propunînd concomitent soluții de rezolvare a problemelor abordate. Eu, fiind marcată de acest fenomen, deoarece naşul părinţilor mei şi nanul meu de botez au decedat după mulţi ani de muncă peste hotare, iar părinţii mei sânt și ei plecați de ceva timp, am decis să mă implic. Am participat la un traininig, susţinut de jurnaliștii Leonid Melnic şi Mircea Surdu. În timp, aceștea  au devenit mentori pentru mine. De la ei am aflat cele mai elementare tehnici de realizare a unui film. Când ai un scenariu în minte, ai nevoie de câteva pârghii pentru a-i da viaţă. Dacă iniţial Mircea Surdu privea sceptic la ideile mele de film, mai apoi a apreciat munca mea. Primul film se întitula "Noi rămânem acasă". Cu el am obţinut premiul II la festivalul Plural+Moldova.  A fost un prim succes, emoţii care nu s-au mai repetat, o plăcere enormă, ceva ce va rămâne veşnic viu în sufletul fiecăruia din cei implicaţi la crearea filmului, precum şi a familiei noastre. Aşa a apărut dragostea pentru cinematografie. La toate ediţiile Plural+ am luat câte un premiu. Deja mă retrag de la acest concurs, dar vreau să îmi încurajez colegii să participe!

Ce bariere ai atunci când creezi filme?

De la film la film, depinde de entuziasmul cu care lucrezi. Nu mai facem noi filme profesioniste, dar am ambiţia şi tupeul să mă duc să caut, să bat la uşă pentru ajutor. Cea mai frumoasă experienenţă am avut-o la realizarea peliculei "5 lei". Scenariul a trecut prin multe schimbări. Mulţumesc echipei care a muncit voluntar la producerea acestui film. Ne lipseşte o deschidere din partea unor agenţi economici, care să ne susţină munca. Nu avem cultura sponsorizării artei, a filmului, a frumosului. Nici autorităţile nu prea se implică, din păcate.

Visezi la o carieră cinematografică?

Vreau să fac o şcoală de regie, dar undeva în afara ţării. Am participat la trei festivaluri internaţionale: Franţa, SUA şi Bulgaria. În SUA am participat la Plural+ International, unde am primit o menţiune de participare. La Festivalul din Monaco Charity 8-th Film Festival Award 2013, filmul "Plec după părinţi" a fost numit "Cel mai bun film de scurt metraj". Vreau pe viitor să lucrez la un scurt metraj. Am deja şi un scenariu pentru el, dar am nevoie de investiţii. Totodată, dorim să iniţiem în cadrul Asociaţiei un laborator de film pentru 30 de tineri. Ei vor avea ocazia să treacă prin toate etapele de realizare a unei pelicule de cinema. Filmul rămâne a fi o pasiune, totuşi.

Anul trecut ai avut misiunea de a coordona Festivalul Voluntarilor, cel mai mare eveniment destinat societăţii civile din Moldova. Cum a fost această experienţă?

Am în spate o muncă de 10 ani de voluntariat. Cred că entuziasmul a fost cel ce m-a motivat să mă implic. Am primit această propunere de la  Cătălina Iucal, cea care iniţial trebuia să ghideze acest evenimet. Dar cum ea era implicată în alte proiecte, am preluat eu frâiele. Am făcut cunoştinţă cu Victoria Morozov şi Florin Ţurcan, am trecut un interviu şi am fost aleasă în calitate de coordonator. Am mai avut rolul de organizator la evenimente civice, dar nu de aşa amploare. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat în realizarea acestui eveniment. Am primit multe reacţii pozitive. Acum, dorim să facem un rebranding al Festivalului, să-i dăm un nou suflu, o nouă promovare. Sper să avem succes şi voluntariatul să fie la un alt nivel în Republica Moldova.

Dacă e să mă rezum la tot ce am povestit până acum, eu cred că Arta este o taină inventată de Dumnezeu, iar aceasta taină se numeste viaţa!

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди