Люди

Ana Gorea, un jurnal feminin de călătorii şi confesiuni

Ana Gorea mi-a oferit şansa de a-i cunoaşte povestea de viaţă un pic mai aproape. Tot ce ştiam despre ea era faptul că are un blog, că a vizitat o groază de ţări şi că munceşte pentru o companie elveţiană. Totuşi, mereu am vrut să ştiu ce oameni mă înconjoară şi nu doar din simplă prietenie, din contra, pentru a le şti povestea de viaţă, de a mă inspira de la ei. Ana chiar m-a inspirat prin acest articol care demonstrează tenacitatea în aspiraţii profesionale, succesul bazat pe capacităţile proprii, poftă de viaţă şi iscusinţa echilibrului între toate acestea! Cred că avem de învăţat multe de la ea!

Ana,  îmi spui te rog, în ce domeniu activezi şi ce presupune munca ta?

La moment deţin funcţia de Senior Carrier Manager în departamentul Comercial  Switchover AG, o companie elveţiană care activează în domeniul telecomunicaţiilor. Am în subordinea mea relaţiile business cu mai mult de douăzeci de parteneri internaţionali, printre ei numărându-se nume importante la nivel mondial şi regional. Responsabilităţile mele presupun  menţinerea relaţiilor diplomatice de afaceri cu partenerii şi creşterea potenţialului contractelor bilaterale. Optimizarea costurilor şi mărirea profitului companiei presupun analiza zilnică a raporturilor finaciare.

Scopul meu este ca fiecare dintre companiile pe care le monitorizez să nu  rămână doar la nivelul Acordului iniţial semnat, relaţia trebuie să fie reciproc avantajoasă. Asta presupune o muncă asiduă zilnică de negocieri prin email şi la telefon, un lucru cot la cot cu echipa comercială, tehnică şi Directorii Comerciali, analiza minuţioasă a statisticilor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite pentru clienţi. Spiritul de analiză, isteţimea şi reacţia sunt un must obligatoriu în acest domeniu. O decizie greşită poate duce la pierderi de mii şi zeci de mii de Euro în doar câteva zile.

Tu ai avut ocazia să călătoreşti în multe ţări. Care au fost acestea?

Călătoriile mele sunt, aproape toate, în strictă conexiune cu jobul meu, doar o pătrime din ele sunt vacanţe personale. Lunar se organizează câteva conferinţe pentru companiile de telecomunicaţii. Acestea au loc în regiunile cu vector strategic pentru noi, cei din domeniu: Bucureşti/România, Chicago/SUA, Praga/Cehia, Madrid/Spania, Londra/Marea Britanie, Moscova/Rusia, Amsterdam/Olanda, Banckok/Thailanda, Rio de Janeiro/Brazilia, Santo Domingo/Republica Dominicană, Panama, Insulele Caraibe etc. Până la moment am reuşit să am deplasări de serviciu în Italia, Elveţia, Olanda, SUA, Rusia, România – pentru că în unele ţări au loc conferinţele care sunt considerate prioritare pentru Companie. Sunt aproape sigură că foarte curând vom deschide uşile şi în alte regiuni, mai exotice, pentru că avem ca scop să creştem stabil în următorii ani, iar colegii mei sunt absolut extraordinari în ceea ce fac zilnic şi depun mult efort pentru o cauză comună.

Ai fost chiar şi în Ţara Sfântă. Spune-ne mai multe despre această experienţă.

Israelul şi Palestina sunt două destinaţii în care îşi doreşte să ajungă fiecare dintre noi. În primul rând,orice creştin ortodox consideră o binecuvîntare să meargă acolo unde sunt rădăcinile religiei părinţilor noştri. În cele 10 zile cât m-am aflat acolo, am avut o agendă foarte bine pusă la punct. Astfel,  am reuşit să văd tot ceea ce am văzut doar în filmele privite în zilele de Paşti.Trebuie să recunosc, a fost ceva inexplicabil de frumos în trăiri şi emoţii atât în Ierusalim, cât şi în Bethleem. Intensitatea respiraţiei când păşeşti în lăcaşurile sfinte nu poate fi redată în cuvinte. E ceva care merită să fie trăit de fiecare om de bună credinţă.

Recent te-ai întors din Dubai, la fel, o destinaţie exotică. Care sunt impresiile tale?

Impresiile sunt de cel mai înalt nivel. Dacă aţi văzut vreodată imagini cu Dubai, care îţi împăienjenesc imaginaţia, să ştiţi că aşa este – ca în filme. Martie este cu siguranţa una din cele mai favorabile luni pentru a merge acolo – perfect pentru plajă, vizitarea destinaţiilor turistice şi, chiar dacă sună straniu, patinat şi schiat în Dubai Mall – cel mai mare shopping mall din lume, pentru că acolo poţi vedea şi asta în plină vară. Nivelul de trai este unul pe care ar dori să-l aibă oricine, luând în considerare infrastructura bine pusă la punct, posibilităţile financiare şi noţiunea de modern life style, care sunt aici la ele acasă. E un oraş foarte tânăr, terasele, restaurantele, cluburile de noapte sunt mereu în mişcare. Poţi auzi hohotele oamenilor care îşi trăiesc viaţa din plin. Acolo toate sunt organizate în aşa mod, încât cei care depun efort şi ştiu să-şi preţuiască timpul, îşi realizează uşor scopul.

Tu ai şi un blog de ceva timp. Ce te-a determinat să îl lansezi?

Probabil e un hobby. Plăcerea de a scrie vine din copilărie, obişnuiam să iau premiile întâi la şcoală pentru creaţii propii- poezii sau scenarii de sărbători. Într-o lume în care internetul centrează viaţa reală  în jurul site-urilor de socializare, probabil, să ai un blog ar fi o posibilitate să împărtăşeşti careva idei, trăiri sau de ce nu şi frustrări. Blogul este uneori o modalitate de a scrie un status, dar într-o modalitate mai detailată, cu argumente sau întrebări retorice.

Despre ce scrii mai mult?

Obişnuiam să scriu mai des chestii care acum mi se par prea lirice, deşi toate au fost sincere şi intenţionat metaforizate literar. Recent am decis să-i schimb direcţia.  Aşa că poate foarte curând voi veni cu o serie de mici postări care se axează mai puţin pe suflet şi mai mult pe experienţe, pentru că asta e ceea ce îmi place şi mie să citesc la alţii. Uneori sfaturile cuiva, pot prinde bine. Nu contează cantitatea, dar calitatea lor şi dacă au fost utile măcar unei persoane, să ştii că ai făcut un lucru bun. Mi-aş dori să mă axez pe experienţele zilnice ale persoanelor care şi-au construit singuri o carieră, absolut independenţi, cum le-a reuşit şi ce fac zi de zi ca să menţină echilibrul şi dorinţa de a avansa. Acum cinci ani aveam nevoie de astfel de sfaturi, nu mi le-a dat nimeni. Toate deciziile le-am luat bazându-mă pe capacităţile proprii, intuiţie şi scopurile de viitor. Îmi lipsea experienţa cuiva care, atunci posibil mi-ar fi asigurat liniştea şi concentrarea la procesul muncii şi nu la fricile eşecului.

Cum aduci echilibrul între carieră şi viaţa personală? Nu mă refer neapărat la viaţa de cuplu.

Nu sunt sigură că mi-aş dori să ajung una dintre acele femei care de dragul unei cariere se  transformă în nişte persoane reci şi îşi pierd feminitatea, calitate ce ar trebui să predomine în special după ora 18.00. Îmi vine greu să găsesc scuze pentru cele care se reţin la birou cu regularitate până la 21.00 şi nu dau suficientă afecţiune celor cu cine formează un cuplu sau şi mai mult- copiilor.

Pentru mine idealul este – o femeie de succes şi cu reuşite în carieră, implicată în viaţa socială, dar care ştie să poarte şorţul la bucătărie şi îşi dă străduinţa ca persoanele din apropierea ei să se simtă bine acasă. La serviciu sunt silită să gândesc, acţionez şi să iau decizii ca un bărbat. Uneori mă simt ca un broker de pe Wall Street. Dar, odată ieşind din birou, masca trebuie scoasă şi naturaleţea feminină să inunde. Deşi uneori trebuie să recunosc că stau overtime pentru a finisa negocierile pentru un deal sau când e nevoie să se pregătească următoarea conferinţă. Oamenii din viaţa mea contează la fel de mult ca şi cariera, aşa că mă strădui să petrec suficient timp cu prietenii şi cei dragi. Echilibrul între carieră şi viaţa personală este un test zilnic, bazat pe experienţă şi priorităţi. Trebuie să ne asumăm responsabilităţile corect şi să lăsăm viaţa să ne surprindă după merit.

Ce ţi-ai dori pe viitor în ceea ce priveşte cariera?

La moment mă simt perfect acolo unde sunt şi sunt mulţumită de ceea ce am reuşit singură. Am optat pentru un job în care renumele şi aprecierea vine la nivel internaţional şi am cedat aspiraţiilor de acum câţiva ani de a face o carieră în diplomaţie în Moldova. Zilnic îmi confirm că am luat o decizie corectă.  În Moldova e mai greu să obţii ceva dacă nu eşti afiliat politic sau dacă nu ai părinţi sau relaţii, care ţi-ar deschide  uşile. Prefer jocurile cinstite din care să ies independentă atât finaciar, cât şi sufleteşte. Îmi doresc să cresc în continuu şi să am reuşitele pe care le am, poate într-o anvergură mai mare. Asta ar însemna sporirea venitului pentru companie şi poate promovarea în altă funcţie. Dar pentru că îmi place să ştiu că funcţia pe care o deţii se bazează doar pe capacităţile tale, am răbdare şi sunt sigură că munca asiduă mă va duce acolo unde îmi doresc în timpul apropiat.

Ce pasiuni ai?

Îmi place pictura şi am o plăcere extraordinară când merg în muzee şi văd capodoperele artiştilor pe care, în copilărie, îi puteam admira doar la televizor, în documentare sau în cărţi şi reviste. În decembrie am avut una din cele mai memorabile experienţe de acest gen. Am fost la două dintre  muzeele din Viena. Primul fiind, Palatul Belvedere, unde era expusă una din cele mai renumite colecţii Gustav Klimt. Am trăit 30 de minute de admiraţie a picturii „Sărutul", chiar şi agenţii de pază din muzeu m-au rugat să mă depărtez de pictură. Probabil,  li s-a părut straniu că o persoană poate sta atât de mult în faţa unui tablou. Iar în altă zi am mers la Muzeul Albertina să-l văd pe Matisse. La începutul verii am avut norocul să merg şi în Ermitaj, faimosul şi irepetabilul Ermitaj. În copilărie îmi amintesc un şir de reportaje realizate despre renumitele picturi de acolo. Și mi-am văzut încă un vis realizat – să văd în realitate "Portretul femeii în Albastru" de Thomas Gainsborough. Deci pot recunoaşte că pictura este un fel de hobby al meu.

Iuliana Mamaliga

allfun

Еще Люди