Люди

Sorin Chiriac: Antreprenor la 15 ani

Dacă întîlnim pe Internet vreo istorie de succes a unui businessman sub 18 ani, de fiecare dată gîndul ne duce spre  SUA, China sau altă ţări cu mulţi genii tineri. Totuşi, putem întâlni astfel de istorii şi în Moldova. Sorin Chiriac, un licean de 15 ani, a început mica sa afacere de gadget-uri şi accesorii în noiembrie 2013. Ce face cu banii câştigaţi şi de ce nu ar lăsa studiile pentru business aflaţi mai jos.


Să înţeleg că acum vii de la o întâlnire cu un client.

Corect, ultimul timp am mai mult de lucru. În luna februarie am avut vreo 30 de clienţi. Pentru ceea cu ce sunt obişnuit e ok: nici foarte mult, nici prea puţin. Erau timpuri când pe lună aveam 2-3 cumpărători. Împreună cu un prieten am cumpărat o pagină de Facebook şi o bază stabilă de clienţi. Acum, pagina are aproape 3000 de like-uri şi am crescut considerabil.

Deci, nu te ocupi singur de afacere?

Până acum eram singur. Dar am decis că va fi mai uşor să o fac împreună cu un prieten. El se ocupă de clienţi şi vânzări, iar eu de partea economică, adică de bani.

De unde a apărut nevoia să-ţi faci banii proprii? Oricum, părinţii îţi oferă cele necesare.

De fapt, chiar de la tatăl meu a început totul. Odată  mi-a propus să vând nişte acumulatoare. Mi-a spus că ele costă puţin, dar la noi se vând cu un preţ de vreo patru ori mai mare. Toată vara cu asta m-am ocupat. Apoi am trecut şi la accesorii. Tot mai mulţi colegi de clasă şi chiar străini au început să-mi dea comenzi.

Chiar ai spirit de antreprenor.

Cam de vreo patru ani tot vând şi cumpăr diferite chestii. Țin minte că mi-am luat iPad, am umblat cu el o săptămână şi tot l-am vândut. Părinţii sunt obişnuiţi deja că eu mereu vând ceva, caut, schimb. Nu pot sta locului.

Ce spun clienţii, când văd că un băiat de 15 ani le vinde gadget-uri?

Încearcă să scadă preţul. Deşi, e posibil să fac o reducere, rareori sunt lăsat convins să o fac. Cei care cumpără accesorii şi case-uri, în mare parte, sunt de vârsta mea şi mai mari. Dar cei care cumpără tablete sau gadget-uri mai scumpe, au 25-30 de ani.

Cu ce probleme te-ai confruntat în micul tău business?

Am avut probleme cu livrarea. De obicei, fac comanda în SUA, China  şi se întâmpla ca coletele mele să se piardă pe drum. Astfel, vânzătorii sunt nevoiţi să mai trimită o dată produsul, ceea ce ia timp, iar clienţii sunt cam nerăbdători. Aşa că am o ciudă specială pe Poşta Moldovei. Chiar şi cursul dolarului cauzează dificultăţi. Din cauza creşterii lui, trebuie şi noi să mărim preţurile sau să câştigăm mai puţin.

Care e cea mai mare bătaie de cap legată de muncă?

Să-i fiu pe plac clientului. Unii sunt deosebit de pretenţioşi sau foarte migăloşi. Se interesează de materialul din care e făcut case-ul, cum se închide, dacă se deschide. Când ai câţiva pe zi de acest fel nervii nu mai rezistă. Sau, de exemplu, apar situaţii când clientul refuză comanda, fiindcă şi-a găsit ceva de o culoare mai frumoasă, cum a fost recent. Din acest motiv, luăm avans pentru un produs mai scump.

Sunt sigură că stranietăţile nu se opresc la asta.

Absolut, mai ales în ceea ce ţine de gusturile pentru accesorii. Au fost huse cu flori, în formă de albină, de metal. Chiar era un case cu Stitch, care avea şi urechi (personaj din desenul animat – n. aut.). Mă gândeam că dacă îl refuză, nu-l mai vând nimănui. La fel, multă lume ia huse bulletproof, rezistente la apă şi şocuri. Ele sunt de două ori mai grele decât telefonul, în schimb dacă schiezi şi cazi– eşti sigur că nu se va face ţăndări. 

Câţi bani reuşeşti să faci şi pentru ce-ţi ajunge?

Pe luna februarie, de exemplu, am făcut circa $120, pe care i-am împărţit la doi. Prefer să nu cheltui banii, să-i strâng pentru ceva mai mare şi mai important.

O maşină?

Până la maşină mai am, din huse pentru asta bani nu faci. Deşi, cine ştie.

În general, cât de profitabil e acest domeniu? Totuşi, avem multe magazine, care vând aceleaşi lucruri.

În magazine preţurile sunt de 5-6 ori mai mari, decât cele reale. Cred că domeniul accesoriilor şi gadget-urilor este cel puţin reuşit, fiindcă nu e nevoie de mult efort ca să-l administrezi şi nu necesită investiţii mari. Poţi începe chiar şi cu o mie de lei.

Ce trebuie să ştii ca să începi o afacere?

În primul rând, trebuie să posezi abilităţi de comunicare. Fără asta e imposibil. În al doilea, trebuie să fii ordonat. Cred că asta de la tata am învăţat. Dacă nu duci evidenţa banilor şi a stocului, te zăpăceşti de tot.

Ai vreun "idol" businessman?
Nu, deloc. Nu mă iau după Mark Zuckerberg, care a lăsat şcoala sau Bill Gates, care spunea că colegul care învăţa mai bine decât el, acum lucrează la dânsul ca inginer. Am capul meu şi nu vreau să urmez exemplul altcuiva.

Ce sfaturi ai da altor adolescenţi pentru a-şi deschide prima lor afacere?

Să nu le fie frică. Eşecul  nu înseamnă că nu ţi se va primi nimic. La fel, trebuie să analizeze piaţa, să vadă de ce ea ar avea ea nevoie. Am fost la o tabără în Marea Britanie şi ne-au propus să inventăm ceva bun de vândut în campus. O idee era să creezi un platou pentru mâncare, pe care cănile nu cad, fiindcă au magnet, altă idee era deşteptătorul cu ecuaţie, pe care trebuie să o rezolvi ca să-l opreşti. Astfel, menţii legătura cu consumatorii.

Ai putea renunţa la studiile în favoarea unui business?

Niciodată. Chiar e posibil să las business-ul pentru studii, fiindcă pot pleca peste hotare să învăţ. Deşi, în antreprenoriat e mai importantă mintea, decât diploma. Trebuie să fii descurcăreţ şi şmecher, atunci faci treabă oriunde.

Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди