Columns

Maria Esanu

Maria Eşanu

Fericirea ta de a-l avea alături nu este şi fericirea lui

Oare cîţi dintre stăpînii de animale ar accepta măcar pentru o zi să fie inversate rolurile şi astfel, ei să devină proprietatea cuiva?!

Noi, oamenii, avem tendinţa să cumpărăm şi să punem stăpînire pe tot. Simţim necesitatea de a deţine controlul absolut asupra a tot ceea ce ne aparţine. Chiar şi asupra animalelor de companie.

De la papagali, pisici, câini sau purceluşi, preferinţele pot ajunge pînă şi la animalele cele mai exotice, precum sunt: şerpii, broscuţele ţestoase, paianjenii sau crocodilii.

Aceste minunate fiinţe ne ajută să scăpăm de stres, ne ţin de urît sau le luăm în proprietatea noastră deoarece e o tendinţă să ţii asemenea "suvenir" pe lângă tine.


Este  minunat faptul că stăpînii de animale le iubesc, le răsfaţă, le hrănesc la timp şi le scot la plimbare. Însă, toată această rutină nu cred că le poate face mai fericite, dacă e să le comparăm cu semenii lor din libertate.

Grădina zoologică este şi ea o adevărată puşcărie pentru animale. O vizită într-un asemena loc te umple de jale şi milă pentru sărmanele vietăţi închise în cuşti, ce în opinia multora le oferă condiţii optime de trai. Aici, tristeţea din ochii animalelor e evidentă, iar strigătul lor lăuntric de a fi libere într-o zi, nu cred că îl aude nimeni.  Doar poate fi citit pe chip.

Poate că unii se vor revolta şi vor spune că animalele de companie fac parte din familia lor şi că anume acolo, ele se simt cele mai fericite şi în siguranţă. Însă, ştiaţi voi oare că aceste gingaşe fiinţe pot transmite un mesaj pe care stăpînii îl înţeleg greşit. De exemplu, un cîine ar putea oferi falsa impresie că este fericit şi că zîmbeşte atunci cînd se simte ameninţat sau în pericol. Ridicarea colţurilor gurii şi încreţirea pielii din jur, pot părea inofensive. Mimica lui ar putea fi interpretată drept un zîmbet, dar acest lucru este doar o aparenţă. În realitate, cîinele este speriat, din cauza unui pericol pe care îl intuieşte. Acesta este un mic exemplu, fără a generaliza.

Stăpînii de animale obişnuiesc să-şi ocrotească şi să-şi iubească animăluţul. Dar oare cîţi dintre stăpînii de animale ar accepta , măcar pentru  o zi, să fie inversate rolurile şi astfel, ei să devină proprietatea cuiva?!

Cum ar trăi ei această provocare? Să fie certaţi atunci cînd fac dezordine, să fie îmbrăcaţi în hăinuţele pe care le urăsc, să fie spălaţi cu un şampon ce le provoacă alergie, să nu fie hrăniţi cu mîncarea de care li s-a făcut poftă… sau să iasă la plimbare, de cele mai multe ori, doar pentru necesităţi fiziologice, pentru câteva minute.

După asemenea experienţă, ai mai dori să ai un animal de companie?

Ce-aţi zice dacă s-ar închide toate grădinile zoologice, iar animalele să fie eliberate în mediul lor natural. Ce-aţi zice dacă stăpînii de animale le-ar oferi  vieţuitoarelor pe care le deţin libertatea  de a locui în condiţii naturale.

Еще Columns