Люди

Ion Şova: Despre succesul "Tenerbis" şi cinematografie

Ion Şova este tânărul regizor, recent premiat în cadrul celui mai faimos Festival de Film de la Manhattan. Despre această frumoasă experienţă, dar şi despre perspectivele personale în cinematografie, afli mai jos.

Ce învaţă un student la Facultatea de Teatru şi Televiziune din România şi de ce ai aplicat anume aici?

Aş spune că un student de la această facultate învaţă de toate, dar direcţia principală este imaginea de film (în diploma de licenţă va fi evidentiată aceasta direcţie). Pe lângă asta, studenţii învaţă scenariu, fotografie, teorii mass-media, operatorie, programe video/audio/foto, multe alte ramuri care îţi permit să îţi alegi un drum bine conturat în viitor.  Pentru specialităţile la care s-au oferit burse Republicii Moldova de către statul Român, am observat un singur loc pentru această  specializare (anume acolo unde îmi doream să studiez). Am decis să încerc, am depus actele la ambasadă şi mi-a rămas doar să aştept.  Când au venit rezultatele, am aflat că am fost admis la facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babes Bolyai.

Aşteptările ţi s-au adeverit?

Din punctul meu de vedere, şcoala de regie/film din România este destul de bună. Singura problemă  este prejudecata multor studenţi,  care mă consideră net inferior celor de peste hotare în ceea ce ține de dotări tehnice, surse informaţionale, profesori excentrici. Ei doar nu ştiu că sunt facultăţi asemănătoare în alte ţări, unde camerele de filmat sunt cercetate doar pe pagini web, pe când facultatea mea deține macarele şi black magic-uri, de exemplu.

Ce părere ai despre noul val al cinematografiei româneşti şi cât de mult te regăseşti în el?

Ca să spun sincer, încerc să evit acest nou val românesc :). Îl percep ca pe o "fabrică" producatoare de filme fără perspectivă. Filme care peste 20 de ani nu o să le mai priveasca nimeni. Sunt adeptul unui stil estetic neconvenţional, metaforic, liric, iar aceste stiluri sunt în contradicţie cu realismul.  De aceea, de multe ori, minimalismul este prezent în noul val românesc.

Filme comerciale sau underground?  Ce stil apreciezi şi crezi că te-ar defini?

Încerc să  merg mai mult pe stilul mainstream, o combinaţie din stilurile de mai sus. Stilul care mi-ar permite să fac filme  atât pentru consumatorul de masă, cât  şi capodopere ce m-ar putea reprezenta ca personalitate. De asemenea, e important pentru mine să iau parte la toate etapele de producţie a unul film, doar aşa poţi demonstra o cultură specifică filmului, caracteristică filmului de autor.

Wes Anderson este unul din regizorii pe care îi prefer şi îi studiez. Sunt frapat de modul în care îşi construieşte acţiunea în filmele sale, mişcarea camerei, compoziţia, dinamica cadrelor, montaj.

Pentru a înţelege mai bine ce vreau sa spun, priviti filmele  "Moonrise Kingdom",  "Mister Fox", "Castello Cavalcanti".

Cum a fost experienţa de la New-York, acolo unde ai primit menţiunea de onoare în cadrul festivalului de  film  de la Manhattan?

După finisara filmului m-am consultat cu profesorul meu coordonator, Ligia Smarandache şi am decis să trimit filmul la cât mai multe festivaluri din întreaga lume.  Pâna a primi invitația de la Manhattan International Film Festival  aveam deja festivaluri unde filmul meu fusese vizionat (Internacionalni TV Festival Bar 2013 (Muntenegru), Golden Orchid International Animation Festival (USA), Festival Internacional de Cortos de la Cuenca del Salado (Argentina),  International student film festival Cluj-Napoca (Romania) etc. Dar când am primit invitiaţia de la MIFF am ramas profund surprins, nu m-am aşteptam să fiu unul din cei 13 regizori selectați dintr-un total de 130 de pretendenţi. A fost o experienţă uimitoare pe parcursul a 7 zile, începând de la clădiri care îţi taie respiraţia, oameni total diveriți, prieteni, legaturi, însuşi festivalul Miff cu câştigarea  titlului onorabil.

Care este ideea scenariului acestui film?

Filmul are o durată de 5 minute şi 30 secunde.

Povestea se deapănă în jurul unui luptător, care trece prin multe obstacole ca să ajungă acasă, la familia sa. Toate aceste obstacole sunt create într-o lume alb-negru, unde culoarea neagră domină aproape în totalitate.

În Tenebris se observă foarte mult dorinţă de a ajunge într-un punct anume. Filmul motivează spectatorul să îşi găsească un scop în viață  şi să meargă spre el, indiferent de obstacole. Toţi am fi în stare de lucruri imposibile dacă am păstra scopul în inimile şi gândurile noastre, indiferent de problemele care apar.

Poţi numi  "Tenebris" o rampă de lansare? Ce urmează?

Desigur, Tenebris e filmul cu care am avut cel mai mare succes pâna acum. Cred şi stiu că proiectele mele de viitor vor fi la fel de impresionante, vor trata subiecte diferite, vor impresiona prin calitate, umor/romantism. Vor face ca spectatorul după vizionare să se gândeasca la ideile transpuse în creaţiile mele. 

În lunile viitoare voi finisa lucru asupra un film despre un grup de basarabeni, care locuiesc într-un cămin din Cluj-Napoca. Subiectul principal este scumpirea băuturilor alcoolice şi grupul de baeti ieşind din situaţie, construind o distilărie pentru alcool în camin.

Următorul meu film va fi  pregătit în cadrul proiectului de licenţă. Un film despre doi copii care încearcă să supravetuiască singuri în padure.

Ce aşteptări ai de la cinematografia autohtonă şi cea internaţională?

La nivel naţional atât în România, cât şi în Republica Moldova, se observă o resuscitare a cinematografiei autohtone.  Aştept şi îmi  doresc să contribui la această încercare de a pune în funcţiune un sistem care produce filme de calitate gen: "Despre oameni şi melci", "Undeva în Palilula", "La limita de jos a cerului".

Vorbind de cinematografia internaţională, voi trece la un cu totul alt nivel. În viitorul apropiat aştept mai multe filme cu un sens profund, cred că marea masă deja începe să se sature de filmele comerciale cu bugete de zeci şi sute de milioane, unde subiectul principal este "arma mea este cea mai bună".

Am mari aşteptări de la aşa numitul "viitor" al cinematografiei, unde se fac deja experimente în interacţionarea directă cu filmul. Și aici nu vorbesc despre ochelarii 3D,  ce mă înebunesc la culme când îi pun pe ochi, vorbesc de filmele care vor avea un sfârşit diferit în funcţie de deciziile luate, de fiecare în parte. Filme asemănătoare într-un fel, jocurilor video care sunt prezente în zilele noastre.

(Nu vreau sa spun despre teorii si principii cinematografice, deoarecere consider că subiectul este, în mare parte, interesant nouă, regizorilor și poate fi plictisitor pentru cei care citesc acest interviu)

Ce loc ai alege din lume pentru a face cinematografie?

Unde e locul perfect ca să faci filme? Răspuns: Holywood.

Holywood-ul pentru mine e locul unde pot să învăţ foarte multe de la cei mai buni. Este un loc în care toate cele necesare îţi sunt la îndemână, tehnologii de efecte speciale gata create, actori care respectă termenii contractelor, lucrători specializaţi care ştiu ce trebuie să faca, manageri în vânzare care să îţi vândă filmul peste tot în lume. Un loc creat special pentru a face filme.

Maria Eşanu

allfun

Еще Люди