Люди

Rodica Ninicu: despre comunicare şi studii de master în Franţa

Descoperim în continuare tineri de ai noştri care sunt în drumul lor de cucerire a altor lumi, orizonturi, cunoştinţe şi experienţe. Azi vă propun să citiţi interviul realizat cu Rodica Ninicu, o tânără din Republica Moldova, care îşi face studiile de masterat în Franţa. Lumea franceză nici nu mai are nevoie de a fi analizată sau de a fi comparată cu lumea noastră, cert e că Rodica ne povesteşte în detalii despre viaţa de student în Ţara Pentagonului şi în special, despre implicările ei în diverse proiecte din afara orelor de curs.

Rodica, tu eşti licenţiată în ştiinţele comunicării, la USM. Acum, urmezi un master în Franţa, tot în domeniul comunicării. Cum l-ai obţinut?

Aş fi vrut să răspund cu un : "simplu", dar nu a fost chiar aşa. Eu sunt adeptă a extremelor: pot să fiu cuminte foarte mult timp, să îmi caut de treaba mea, să îmi îndeplinesc bine munca, dar în momentele când simt că mi-am  îndeplinit deja rolul pe care îl aveam acolo, las totul şi plec. Mi-am început viaţa de la capăt de câteva ori, iar plecarea mea în Franţa a fost şi ea privită ca o aventură.

Decizia de a pleca mi-a venit pe nepusă masă, într-o seară de martie 2012. Mă întorsesem de la serviciu, pe de o parte fericită, pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam, pe de altă parte revoltată, pentru că eram conştientă că pentru munca şi efortul depus, în altă parte aş fi mult mai apreciată  şi-am hotărât să schimb… ţara.

Aveam nişte bani  puşi deoparte, o prietenă în Bordeaux, care m-a îndrumat în ceea ce priveşte înscrierea la facultate. Astfel, în luna mai eram deja înscrisă pentru a urma cursuri de limba franceză, deoarece ca să te înscrii la o facultate în Franţa trebuie să ai, cel puţin, un certificat de  cunoaştere a limbii la nivelul DELF B2. Aş fi putut să susţin acest examen şi în Moldova, dar asta ar fi însemnat să amân plecarea mea cu încă un an. A fost mare ambiţia de a pleca.

Am studiat câteva luni limba franceză, după care am aplicat la master. Înscrierea la o facultate în Franţa se face până pe data de 30 aprilie, cei care încă intenţionează să o facă,  mai aveţi timp !

Trebuie să recunosc că, uneori, am regretat faptul că în perioada studenţiei mele din Moldova nu am aplicat la nici o bursă de studii în altă ţară. Dar, niciodată nu e târziu să îţi continui studiile într-o altă ţară pe cont propriu. Experienţa şi cunoştinţele acumulate merită tot efortul.

Ce diferenţe vezi între experienţa de student în Moldova şi cea din Franţa?

De când sunt aici, de  multe ori m-am întrebat ce aş putea face ca să transmit şi celor din Moldova informaţia nouă pe care eu o aflu aici. Sunt lucruri elementare cu care noi, studenţii din Moldova, ne complicăm tare mult viaţa. Încă mai caut o soluţie, poate o găsesc între timp!

Poate că am să îmi fac un blog, unde le voi povesti celor din Republica Moldova despre tot ceea ce aflu eu nou în domeniu, dar mă prind uneori şi la gândul că mi-ar plăcea să vin să mă împart cu experienţele chiar faţă în faţă. Ideea asta s-a născut demult, în Moldova, pe când eram formator media în cadrul unui proiect al Centrului Media pentru Tineri şi revine de fiecare dată când aflu ceva nou.

În Moldova adevărata viaţă de student se trăieşte la cămin, unde mi-am petrecut şi eu 4 ani din viaţă. În Franţa, la fel, doar că diferenţa dintre căminele de acolo şi cele de aici e tare mare (cred că asta nu e mare noutate, dar eu am s-o spun din perspectiva mea). Și nu e vorba de condiţii, pentru ca sunt şi aici cămine vechi, care abia urmează a fi renovate, ci de faptul că aici îşi are fiecare camera lui, pe care nu o mai împarte cu nimeni, lucru care, pe de o parte, e foarte bun: suntem fiecare o personalitate în parte, avem nevoie de spaţiu nostru intim, nu ne mai umblă nimeni prin lucruri,cum se mai întâmpla uneori prin căminele din Moldova, dar... lipseşte comunicarea.

Desigur, nu e în toate cazurile, pentru că nimic nu te împiedică să îţi saluţi vecinul şi să discuţi cu el. Sunt şi plusuri şi minusuri.

Cea mai interesantă şi recentă experienţă pe care am trăit-o a fost în cadrul unui curs care are scopul de a ajuta studenţii în a-şi defini proiectele profesionale. Am avut un exerciţiu în care trebuia să răspundem colegului nostru la câteva întrebări privind experienţa noastră de până acum, iar apoi colegul să ne facă prezentarea tuturor celorlalţi. În Franţa e normal ca CV-ul unui student să conţină astfel de informaţii precum locul unde acesta a susţinut BAC-ul, domeniul licenţei, dacă are vreun stagiu – două şi atât. Ei nu prea se implică în atâtea proiecte cum o facem noi încă de pe băncile şcolii. Iar când colega mea a povestit câte ceva din experienţa pe care o am eu, profesorul a întrebat câţi ani am – 58? Nu a fost cea mai plăcută situaţie, trebuie să recunosc, pentru că în asemenea caz te simţi, într-un fel, vinovată că tu eşti mai activă decât restul colegilor tăi. Aici se creează confuzia – tu sau minţi, pentru că în Franţa asta nu e normal, sau trebuie să ai o explicaţie bună, de ce ai aşa experienţă, servicii schimbate şi în general, de ce ai un CV al unei persoane de 58 de ani ?!

Eu le-am explicat şi mi-am propus să scriu şi un articol de ce tinerii din Est dau atâta din coate, pentru că, trebuie să recunoaştem, nu sunt eu unicul exemplu.

Din experienţa  ta de comunicator, cum crezi ce le lipseşte instituţiilor de la noi din ţară, în ceea ce ţine de comunicarea cu publicul ?

Comunicarea corectă. O mare parte dintre companii nu îşi angajează un specialist în Relaţii Publice pentru a le asigura promovarea imaginii şi o comunicare corectă cu publicul  şi încearcă să atribuie această responsabilitate vreunui angajat, în unele cazuri îşi asumă această responsabilitate  însuşi directorul. Și zic asta în cunoştinţă de cauză. La compania unde am lucrat anterior, în Moldova, am avut ocazia să discut cu peste 200 de directori de companii, e o problemă frecventă. Nu este încă înţeles la nivelul cuvenit rolul unui specialist în comunicare într-o companie.

La noi o mare parte dintre companii încă mai mint publicul  şi asta e trist; promit anumite lucruri, dar uită de ele în foarte scurt timp. La noi se pune foarte des accentul pe programele de cucerire a noilor clienţi, dar se uită de cei fideli.  Mie tare îmi place programul de fidelizare a clienţilor al unei companii de produse cosmetice de aici. Știu că au reprezentanţă şi în Moldova, dar nu ştiu ce fac ei acolo şi nici în alte părţi. Din acest motiv am să mă pronunţ doar despre programul de fidelizare a clienţilor din Franţa. În fiecare lună clienţii primesc acasă scrisori cu informaţii referitor la reducerile pe care le au. Prin fiecare scrisoare eşti anunţat şi despre un anumit cadou pe care poţi să îl ridici, vizitând cel mai apropiat magazin. Automat eşti invitat la ei  şi, vrei nu vrei, de acolo cu mâna goală nu ieşi. În primul rând îţi primeşti cadoul  şi dacă vrei mai cumperi ceva, daca nu - nu eşti obligat. Se simte respectul şi grija faţă de clienţi, pentru că tu oricum deja ai cumpărat ceva de la ei, deja eşti clientul lor şi odată ce ai revenit, e sigur că o vei mai face.

Ce înveţi nou în Franţa, faţă de ceea ce ai învăţat la USM?

Trebuie să spun că sunt foarte multe lucruri noi, pentru că, deşi e vorba de acelaşi domeniu – Informare şi Comunicare, eu acum fac master de cercetare. În Moldova am studiat mai mult aplicarea în practică, acuma studiez partea inversă a monedei.

Ce faci în afara orelor de studii?

Sunt implicată în activităţile a două asociaţii franco-moldoveneşti : "Cercle Moldavie" şi "ModCom". Tindem să păstrăm şi să facem cunoscută cultura moldovenească şi aici, departe de casă. Cel mai recent eveniment pe care l-am organizat a fost serata cultural-caritabilă "Mărţisor 2014", ce a avut loc pe 15 martie. A fost un eveniment organizat de "Cercle Moldavie", "ModCom"  în colaborare cu asociaţia "Pédiatres du Monde", cu sprijinul Biroului pentru Relaţii cu Diaspora.  " Pédiatres du Monde"  fiind o asociaţie în exclusivitate de medici pediatri, care are o misiune importantă în tratarea copiilor cu dizabilităţi din Republica Moldova, iar banii donaţi la această serată urmează a fi investiţi în activităţile pe care aceasta  le desfăşoară în ţara noastră.

Ce urmează după masterat?

Nu pot să răspund acum la această întrebare, pentru că eu sunt foarte imprevizibilă  şi s-ar putea să se schimbe unele lucruri până atunci, dat fiind faptul că mai am un an de studiu. Mi-aş dori  chiar din toamna 2014 să începem nişte proiecte de lungă durată în cadrul asociaţiei "ModCom", avem câteva planuri, dar e prematur să vorbim despre ele.

Cert e ca în Moldova nu o să vin decât în vacanţe şi, poate, mi-ar plăcea să mă întorc periodic cu anumite proiecte. Vedem, nu pot să mă pronunţ încă.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди