Люди

Alexandru Leu: Filmul nu există în vacuum, el este culminaţia formelor artistice

Alexandru Leu: Filmul nu există în vacuum, el este culminaţia formelor artistice

El este stabilit de mult timp în SUA şi îşi construiește acolo cariera în lumea cinematografiei. Astăzi compatriotul nostru, Alexandru Leu, ne povesteşte despre începutul carierii sale și despre proiectele la care lucrează chiar acum.

Înainte de a citi interviul vă oferim cîteva lucrări ale tînărului talent din Moldova:

În ce moment ţi­ai dat seama că vrei să pleci şi să­ţi planifici cariera peste hotare?

Aşa s­a întimplat că tatăl meu a fost transferat cu serviciul la New York. Astfel, ne­am mutat acolo cu toată familia. Venind la New York în calitate de muzician, ca în zece ani să-mi schimb practic definitiv  profesia, tranziţia a avut loc foarte încet. Era un proces interesant, de descoperire personală. Îmi aduceam aminte ce mă bucura în copilărie şi de fiecare dată gîndurile îmi zburau spre poveştile şi filmele din copilăria mea. Acestea erau unele dintre cele mai fericite momente pentru mine, evadînd într­o lume în care orice este posibil.

Cum te­a întîmpinat New­York? Sunt bucuroşi talentelor străine?

New York m­a primit cu braţele deschise, dar astfel i­a întimpinat şi pe alți sute de artişti, care aspiră la o cariera in SUA. Aici nu este suficient să fii talentat  sau muncitor. Trebuie să fii într­adevăr deosebit de talentat pentru a te face remarcat acolo. New York­ul le­a vazut pe toate, să impresionezi pe cineva nu este uşor, dar nici nu este imposibil. Eu abia fac primii paşi în calitate de regizor, aşa că am înca multe de făcut, înainte ca oamenii să înceapă să mă observe.

Ce greutăţi ai întîmpinat în drum spre devenire?

Cea mai mare greutate pentru artiştii de aici este de a găsi un echilibru între cîştigarea banilor şi de a nu te îneca într­un loc de muncă, care este doar pentru ei, având suficientă energie şi a menţine dorinţa de a crea. Pentru cei care sunt norocoşi de a nu fi deranjaţi de astfel de impulsuri creative ca scrisul, muzica, etc, timpul de lucru se termină atunci când ei părăsesc locul de muncă. Pentru un artist, ziua se împarte în timpul de lucru  şi timpul pentru somn ­ dar chiar şi atunci subconstientul îţi este chinuit de vise şi fantezii. Artiştii nu au un timp stabilit de lucru, week­enduri sau vacanţe. Dacă îşi iau vacanţă ­ atunci dispar de pe piaţa de muncă şi altcineva le ia cu plăcere locul.

Un astfel de stil de viaţă nu este încurajator pentru cei care îşi doresc să aibă o viaţă activă cu prietenii sau chiar să înceapă o familie. Uneori, indiferent de ceea ce alegi, pierzi în una sau alta. Sunt foarte norocos să am o familie care mă sustine şi înţelege sacrificiile pe care trebuie sa le fac.

Care este principala morală care te­au învăţat profesorii americani?

"Spune „da", chiar dacă nu eşti gata. Îţi vei da seamă cum s-o faci mai târziu". Cu alte cuvinte, nu aştepta proiectul pentru care eşti în întregime gata, el aproape niciodată nu îţi va fi oferit.

Pentru ce momente preţuieşti şi îţi iubeşti lucrul cel mai mult?

Fiecare zi e plină de noi oportunităţi creative. Este aproape imposibil să te plictiseşti, deoarece nici nu există timp pentru asta. În fiecare zi eşti confruntat cu noi provocări şi oportunităţi pentru a încerca ceva nou, a experimenta, a face greşeli şi a învăţa. Niciodata nu poţi fi pe deplin pregătit, dar în momentul în care simţi că eşti ­ atunci ştii că este timpul de a trece la următorul proiect, pentru că distracţia se opreşte atunci cînd ştii exact ce şi cînd să faci. Dacă nu simţi că lucrezi la ceva nou şi captivant, poţi paria că şi publicul se va simţi la fel.

Ai fost premiat în diverse concursuri de cinema. Care dintre premii a fost cel mai neaşteptat şi totodată dorit?

Fiecare premiu este o mare surpriză, deoarece concursurile sunt rareori împărţite în funcţie de vârstă şi experienţă. Astfel încât eşti mereu în competiţie cu oameni care ar putea fi şi sunt cu mult mai talentaţi decât tine.
Premiul cel mai dorit pentru mine este să ştiu că m­am întrecut pe mine la acel proiect, că am învăţat şi am crescut ca regizor. Premiile pot să motiveze, însă dacă ele devin scopul final al proiectului, asta adesea duce la degradarea integritaţii artistice şi la decizii care nu aduc nici la rezultate favorabile şi nicidecum la premii.

Unul dintre premiile la care nu m­am aşteptat a fost premiul pentru "Cel Mai Bun Documentar", pe care l­am primit cînd lucram la Fundaţia Ford. Documentarul a fost un proiect despre fundaţie, la care am lucrat în timpul liber şi care a avut ca scop să reamintească fundaţiei despre impactul pe care îl are asupra vieţii tinerilor practicanţi. Nimeni nu aştepta prea mult de la acel film, însa pîna la urmă documentarul a readus în atenția oamenilor fundaţia respectivă înca mulţi ani, ajutînd în promovarea şi menţinerea activităţilor  programului lor de stagiere pentru studenţii universitări din New York.

Un proiect recent care m­a ajutat să cresc creativ a fost clipul muzical "Get That Gold" despre olimpiada din Soci. La el am avut şansa să colaborez cu producătorul de muzica Buck3000, cîştigător al prestigiosului premiu muzical "Grammy". Clipul a inclus patru artişti de hip-hop din New York, printre care şi Elena Ouri care este din Moscova. Filmat în ultima saptamina a olimpiadei, clipul trebuia să fie produs rapid şi foarte calitativ pentru a fi promovat împreună cu evenimentul sportiv. Deşi a fost  produs de o echipă mica, cu echipament limitat, la un moment dat am fost nevoiți chiar să luminăm o scena cu telefoanele mobile, clipul a avut o premieră de succes şi a fost apreciat pentru creativitate şi combinarea de succes a cîntăreţilor şi sportivilor.

Povestește-ne despre proiectul "Tzu Chi 360" la care lucrezi?

"Tzu Chi 360" este un show TV despre eforturile voluntarilor Tzu Chi din Statele Unite şi alte ţări unde fundaţia activează.

Cu reprezentanțe în 47 de ţări, fundaţia budista Tzu Chi este una dintre cele mai mari organizaţii de caritate care provin din Hualien, Taiwan. De peste patruzeci de ani, organizaţia a oferit servicii pentru cei care au nevoie de ajutor la nivel mondial.

Ca parte a emisiunii "Tzu Chi 360", eu sunt unul din cameramanii şi editorii care lucrează la producerea episoadelor "Tzu Chi 360" şi a programelor de ştiri care sunt difuzate pe Daai TV în Taiwan, pe cablu satelit şi Youtube.

În calitate de cameraman sunt nevoit să călătoresc în locuri unde se produc dezastre, acolo unde voluntarii Tzu Chi sunt chemaţi să acorde ajutor. Recent am filmat un reportaj despre prăbușirea a doua clădiri de locuit din Harlem, New York. În pofida nenorocirii, bunătatea umană a biruit. Voluntarii Tzu Chi, ca întotdeauna, erau prezenţi acolo ca să acorde primul ajutor, atît fizic, cît şi moral.

Ce ai vrea să le transmiți, în materie de profesie, colegilor moldoveni, tinerilor care la fel se ocupă de filmare?

Nu­i nimic nou ce pot să­i sfătuiesc, ce ei nu au auzit deja. Eu singur sunt înca abia la început  şi chiar după două universităţi, cît de banal n-ar părea ­ deabia fac primii paşi.

Dar sfatul pe care eu mi l­aş da dacă aş fi fost la începutul carierei mele de film, ar fi să mă familiarizez cu cît mai multe forme de arte. Să merg la spectacole, să citesc cît mai multă literatură, să umblu la expoziţii de pictură, la concerte de muzica, etc.

Filmul nu există în vacum în afară altor domenii de artă. Filmul este culminaţia formelor artistice, un amalgam artistic care combină tot frumosul pe care omenirea l­a creat pîna acum. În afară de artă, este important să gustăm din viaţă căt mai mult din ceea ce ea ne oferă. Fiind creatori de film, noi trebuie să avem ce spune, să avem o opinie despre anumite lucruri şi să ne umplem bagajul vieţii cu istorii interesante şi emoţii puternici.

Deja de șapte ani ești în lumea video, mai înainte a fost colegiul, unde  la fel erai preocupat de artă. Povesteşte-ne, cum îţi menţii interesul  pentru job­ul tău pe parcursul acestei perioade?

Viaţa de artist nu este o profesie, e o stare mentalăşi tu ori îmbraţişezi asta, ori nu. Ca orice în viaţa, sunt perioade cînd totul merge bine şi inspiraţia curge din belsug. Dar sînt și perioade cînd lucrurile merg un pic mai lent şi ai şansa să-ți reîncarci bateriile. Problema este de a şti în care perioadă te afli la moment şi de a profita de amîndouă.

E imposibil să te plictiseşti, întotdeauna esti înconjurat de oportunităţi de a te inspira, atâta timp cât eşti dispus să deschizi ochii şi să trăieşti viaţa.

Ce planifici în viitor? În ce direcție îţi vei orienta puterea şi energia?

În primul rînd, vreau să mă dezvolt ca om şi ca artist. Să mă înţeleg mai bine pe mine şi pe cei din jur. Să particip la cât mai multe proiecte creative, să filmez istorii la care ţin şi de care sunt pasionat.

Cum crezi de ce mai are nevoie cinematogrofia autohtona pentru a înflori?

Cinematografia autohtonă are nevoie de minţi îndrăzneţe şi creative, care nu se tem să încerce lucruri noi. Care nu se tem să­şi împărtăşească bucuriile şi durerile lor cu lumea şi să le povestească prin film. De asemeni, tinerii regizori au nevoie de sprijin şi recunoaştere. Cel mai mare sprijin pe care ar putea să-l primească tinerii realizători de film, ar fi educaţia şi oportunitatea de a avea experienţa activității pe platourile de filmare.
Practic soarta filmului moldovenesc este în mâinile noii generaţii. Nimeni nu trebuie să le dea permisiunea să facă un film sau să le spună că pot sau nu să fie regizori, scenariști  sau chiar actori. Ei devin aceşti artişti în momentul în care se decid să facă un film şi pornesc la treabă.

P.S. mai multe informaţii despre Alexandru puteţi găsi pe pagina lui oficială: www.alexleufilm.com

Maria Savina

allfun

Еще Люди