Columns

Dorina Arsene

Dorina Arsene

Pisicile nu mor niciodată

Învăţăm în fiecare zi să ne iubim aproapele şi să-l respectăm după felul în care ne vorbeşte, ne priveşe, necaută, ne atinge.

Un mieunat greoi şi foarte dureros aud dintr-o dată de afară. Alerg speriată la balcon, acolo unde de obicei se încălzeşte la soare sau priveşte lumea de la înălţimea etajului 7 pisica noastră, cea albă. În timp ce mă apropii încep să tremur, presimt ceva. Deschid uşa – nu-l văd. Mă apuc de bara balconului, pentru că simţeam că-mi pierd controlul, privesc în jos – simt înţepături în inimă.

Un ghem mare de blană albă stă întins jos, pe pămînt. Încep să tremur instantaneu şi nu ştiu ce să fac. Caut telefonul disperată şi-l sun să vină cît de repede poate acasă că a căzut pisicul. Mă aşez pe fotoliul din sufragerie şi tremur toată, nu am curaj să merg jos, să-l văd. Dacă nu mai răsuflă. Nu. Nu pot să văd aşa ceva. Mă rog să fie bine.

Totul cred că a durat vreo 15 minute. Momente destul de dificile pînă am primit un telefon şi mi-a spus că pare să fie bine pisicul şi este în drum spre medicul veterinar.

Acum îl ţin în braţe şi mă strînge cu lăbuţele-i mici parcă îmi spune să nu îl las să i se mai întîmple ceva. Medicul ne-a spus că nu are decît o sperietură puternică şi i-a administrat o pastilă de calmare. E o minunăţie ce nu putem, dar nici nu vrem să o explicăm. Suntem din nou împreună şi asta e cel mai important.

P.S. Cîţiva ani în urmă, mama pisicului, care-i seamănă leit, a avut de trecut exact prin aceeaşi experienţă tragică, doar că ea a avut o luxaţie de picior.  

Învăţăm în fiecare zi să ne iubim aproapele şi să-l respectăm după felul în care ne vorbeşte, ne priveşe, ne caută, ne atinge.

Învăţăm în fiecare zi să ne iubim.

Еще Columns