Люди

Ana Chiriac: Viaţa de student în Marea Britanie e un amalgam de emoţii

Ana Chiriac este o tînără din Republica Moldova, care încearcă să îşi făurească un destin în Marea Britanie. Nu, nu e vorba că s-a stabilit cu traiul acolo. E vorba despre  studiile pe care şi le face în Marele Regat, cu atît mai mult că nici nu a visat că va fi acceptată să înveţe în afara ţării. După absolvirea colegiului britanic, unde a obţinut doar calificative mari, Ana a primit o bursă completă la o universitatea privată din Marea Britanie.

Cum e să fii departe de casă,să înveţi cu profesorii străini, într-un sistem de învăţământ nou, Ana ne-a împărtăşit în acest material!

Ana, cum ai ajuns să înveţi în Marea Britanie?

Ca şi majoritatea bobocilor din primul an de liceu, eram preocupată de lecţii, prieteni, îmi plăcea voluntariatul şi activităţile civice. Am aflat de oportunitatea de a studia în Marea Britanie absolut întîmplător, deoarece eram sigură că nu eu voi fi acea care cîştigă bursa - am aplicat fără a avea emoţii prea mari. Au urmat luni în care cunoştinţele în materie de engleză au fost testate, am prezentat notele obţinute la şcoală, recomandările profesorilor, diplome, am fost intervievaţi de către reprezentanţii proiectului veniţi din Marea Britanie. Pe 1 martie am fost telefonată şi anunţată că sunt cîştigătoarea unei burse în Anglia. Cu un car de emoţii, la 16 ani am părăsit cuibul familiei, iar aventura mea în Anglia abia începea. Anii mei de colegiu, la Seaford College a fost povestea mult aşteptată încă din copilărie. Anii au fost marcaţi de prietenii strînse, oportunităţi inegalabile şi profesori de aur. Am învăţat să mă adaptez la noi condiţii, să apreciez ce am avut acasă şi, cel mai important, să mă regăsesc, să descopăr pasiunea care-mi ghidează paşii şi acum spre o viitoare carieră împlinită.

Ce studiezi şi la ce instituţie?

Pentru că am absolvit colegiul cu note bune şi cu menţiunea de cel mai bun elev la obiectul de ştiinţe politice, mi s-a oferit o bursă completă la o universitate privată din Londra – New College of the Humanities. E o universitate ce acordă o atenție sporită fiecărei persoane în parte. În afara seminarelor majoritatea orelor au loc doar între profesor şi elev.  Studiez Istorie şi Ştiinţe Politice, iar pe zi ce trece conştientizez că am făcut alegerea corectă. Perindarea prin istoria medievală dimineaţa şi analiza operei lui Locke la amiază este ceea ce, în materie de studii, mă face fericită. Cu ajutorul tutorilor şi a implicării lor entuziaste şi sincere, fiece săptămînă e o încercare, una menită să ne îmbunătăţească, să ne maturizeze intelectual.

Cum  e viaţa de student în Marea Britanie?

Studentul e cel care prin muncă, mai mult individuală, pătrunde în esenţa temelor şi reflectează asupra problemelor. Studiul individual reprezintă o parte foarte importantă din rutina unui student, respectiv biblioteca a devenit una dintre prietenele mele bune. Însă, pentru că am avantajul şi norocul de a locui în Londra nu ezit nici o clipă să savurez din minunăţiile oraşului în timpul meu liber. Optez atît pentru evenimente culturale, cît şi pentru cele civice. La fel de important pentru mine este să mă implic, măcar virtual, în diferite acţiuni din Moldova, îmi ajut colegii din Hyde Park. Recent, cu ajutorul opiniilor expuse de elevi şi studenţi, am scris o petiţie adresată Ministerului Educaţiei cerînd reforme şi transparenţă.

Cu puţin timp în urmă am organizat şi un eveniment pentru comunitatea studenţilor, fostul laureat la Premiul Nobel, David Kilgour mi-a acceptat invitaţia de a ne vizita universitatea şi a ţine un discurs despre ultima sa carte publicată.

În principiu, viaţa de student în Marea Britanie e un amalgam de emoţii şi stări. De la gratitudinea pentru faptul că dispunem de o bibliotecă enormă şi că avem parte de o aventură studenţească pe cinste, până la acuta dorinţă uneori de a te refugia într-un loc calm, fără pic de trafic sau gălăgie. 

Ce au studenţii lor şi nu au ai noştri?

Entuziasm, pasiune pentru obiectele pe care le studiază şi acea curiozitate intrinsecă, caracteristică fiecărui student. Chiar şi fiind matur, niciodată nu trebuie să renunţi la a fi un "deceluş", diferenţa e că la această etapă sursa răspunsurilor la întrebări încetează a fi mama sau tata şi devine cartea, care stă cuminte în bibliotecă. Mă uit cu respect şi uimire pe alocuri la acei  studenţii,care  pe lîngă cele 15 titluri de cărţi menţionate în fişa de lectură, cer mai multe sau deja au citit jumătate din ele. Îmi plac şi acele momente cînd alţi colegi, visători şi ei, îşi împărtăşesc visele legate de carieră, afirmînd că sunt gata să muncească din greu pentru a le împlini. Nu aş dori, în nici un caz, să generalizez şi să afirm că studenţii noştri sunt diametral opuşi. Unii sunt extraordinari şi sunt mîndră că îi cunosc, însă uneori interacţionînd cu alţii, prin intermediul diferitelor proiecte, am impresia că universitatea pentru mulţi reprezintă doar o datorie, un efort mecanizat care eventual va deveni o cheiţă spre un salariu lunar. Totuşi, tind să cred că şi sistemul de educaţie are un rol semnificativ în perpetuarea unei astfel de atitudini...

Ce peripeţii ai avut în viaţa ta de student în Marea Britanie?

Nu cred că aş putea uita vreodată clipa cînd am intrat pentru prima dată în clasa de ştiinţe politice (eram încă la colegiu), iar toţi cei prezenţi, doar băieţi, mi-au spus că cel mai probabil am greşit sala, mi-au spus "ora de artă, literatură sau ce obişnuiţi să faceţi voi fetelor, se află în alt cabinet". Am zîmbit timid, rămăsesem perplexă, însă, pentru că era prima mea zi de lecţii, le-am spus la fel de timid că şi fetele fac politică! Au urmat doar nişte menţiuni ironice, care spre final au devenit amintiri hazlii, amiciţia dintre noi luând locul ironiei şi a timidităţii.

Ce urmează după studii?

Mă întorc acasă pentru o perioadă. Poate sunt naivă, idealistă sau chiar încăpăţînată, însă cred că împreună cu generaţia care abia răsare de pe băncile şcolilor şi cele ale universităţilor putem transforma Moldova. Cu muncă, efort şi determinare putem oferi buneilor şi părinţilor noştri şansa de a trăi un amurg al vieţii în confort, linişte şi împăcare. Londra are un farmec deosebit şi o încărcătură istorică, culturală grandioasă. Străzile curate, transportul public bine organizat şi funcţionarii publici mereu atît de amabili şi atenţi sunt doar cîteva aspecte care niciodată nu încetează să mă impresioneze. Prin comparaţie, Chişinăul şi alte localităţi din Moldova sunt opace, umbrite, triste şi abandonate, lucru care mă întristează enorm, însă în acele momente de reflecţie mă înarmez cu fermitate şi curaj, ştiu că nu suntem asemenea cimentului, ne putem remodela, schimba, îmbrăţişa reforme utile care ar scoate la suprafaţă particularităţile frumoase ale oraşelor şi satelor noastre, ale culturii noastre muribunde. Prin muncă şi dăruinţă, povara părinţilor noştri va deveni motivul mîndriei noastre.

E tentant să trăieşti într-o ţară unde ordinea, justiţia sunt la ele acasă, e tentant să te îndepărtezi şi să visezi la o viaţă dulce, lipsită de griji. Însă, pentru mine a devenit crucial ca acest vis şi dorinţă de a trăi bine să prindă aripi şi acasă, acolo unde am făcut primii paşi, am răsfoit primele cărţi şi am îndrăgit atît de multe persoane.

Iuliana Mamaliga

allfun

Еще Люди