Люди

O, Simoncic! Sau de ce Irena Boclincă luptă cu propriul ADN?

Mulţi dintre voi privesc emisiunea satirică săptămînală "Ora de Ras" şi o cunosc pe Irena Boclincă - actriţa, care a dat viaţă la două protagoniste carizmatice: Simoncic şi, ulterior, Învăţătorea de la penitenciar. Mergeam la întălnire cu gîndul de a afla, dacă este ceva comun între personajele pe care le interpretează şi însăşi Irena.  Am pregătit chiar şi o serie de întrebări mai pipărate. Dar discuţia a mers de la sine. Iată rezultatul ei...

Cît din tine reprezintă personajele tale de la TV?

E cert faptul că deseori personajele influenţeză maniera de a fi a unui actor. Însă în cazul dat vorbim despre personaje satirice, menirea cărora e să arate neajunsurile ţării în care trăim. Atît  Simona, cît şi Învăţătoarea sunt caractere comune - un pic isteţe, un pic hazlii, simple la port şi la vorbă. Nu mi-a fost greu să le interpretez, căci fiind moldoveancă am trăsăturile specifice în ADN (zîmbeşte).

Personajul tău e sever cu cei de la penitenciar.  Am putea zice că şi în viaţa reală eşti tot atît de răutăcioasă cu bărbaţii?

"Răutăcioasă" sînt  mai degrabă cu mine însumi la capitolul muncă… Ceea ce vedeţi în fiecare duminică e doar o mică parte din ceea ce fac: efortul depus pe scenă nu se compară cu cel din faţa camerei. Dar mă bucură faptul că personajele de la "Ora de Ras" trezesc interesul oamenilor pentru teatru. Și asta pentru că le este interesant să vadă actorii de la televizor pe viu, în scenă.

În afară de popularitate sporită, ce îi oferă unui actor colaborarea cu mass-media?

Posibilitatea de a te expune şi a fi promovat profesional. Am fost invitată la mai multe emisiuni. M-au ajutat enorm în promovarea monospectacolului meu "Edith Piaf", cu care în aprilie am fost la festivalul de la Bacău – Gala "Star" - 2014, unde am luat premiul pentru cel mai bun One-Woman Show.

Cu ce impesii despre români te-ai întors în Moldova?

Am făcut mai multe vizite peste Prut cu scop lucrativ şi întodeauna veneam cu o impresie frumosă. Nu înţeleg de ce unii zic că românii sunt ţanţoşi. Da, un pic se alintă la vorbă, însă rămîn destul e simpli în comportament – cel puţin asta am observat de cîte ori am avut de a face cu ei.

O dată la doi ani "Eugen Ionesco" organizează festivalul BITEI, în decursul căruia găzduieşte trupe teatrale din mai multe ţări. Vin la noi pentru schimb de experienţă. Noi, actorii, primim cîte o trupă în responsabilitate. Ne certăm uneori în glumă: cine pe cine să ia. Eu de fiecare dată tind să lucrez cu românii, căci ne înţelegem de minune.

Ai crescut la sat, dar de mai mulţi ani locuieşti la Chişinău, te simţi orăşeancă deja?

Îmi pare oarecum de prisos să împarţi oamenii după provinienţă. Porcul e pretutindeni porc şi invers: omul bun pretutindeni rămîne om. (stă pe gînduri) Ei, bine, orăşenii au mai multe posibilităţi. Cei de la sat par un pic mai naivi la capitolul experinţă. Dar provenienţa nu e nicidecum o sentinţă pentru un om, mai ales că poate fi tratată cu trai decent. Deşi, moldovenii nu se tratează cu una cu alta: au un ADN puternic (zîmbeşte).

La ce anume te referi?

Mă refeream la compatrioţii noştri plecaţi peste hotare. Nana mea, care s-a stabilit în Italia de mai mulţi ani, zice că acolo moldovenii se recunosc de la o poştă – pantaloni "Adidas", "barsetcă" subţioară – aşa îi descrie ea. Unii habar nu au că pînă şi în Moldova aşa nu se mai îmbracă (zîmbeşte).

Te deranjează aceasta?

Mai degrabă mă doare ceea ce văd pe loc: răsărita. Tone de răsărită scuipată la o bîrfă despre fiece şi fiecare. Cultura noastră de a privi în ograda vecinilor, de a pune pe un cîntar averea ta şi averea lui. Fiecare vrea să arate că trăieşte mai bine, cu orice preţ, chiar dacă îi va costa sănătatea şi fericirea. Sper că ne vom debarasa odată de complexul sărăciei, pe care nu ştiu de unde îl avem.

Chiar crezi că în Europa nu există acest "efect al răsăritei"?

Acolo, cel puţin, la nivel de morală pe nimeni nu-l interesează ce ai în casă… Societatea lor obligă ca unul care mătură străzile să fie respectat de rînd cu un producător de haine "haut couture". La noi e altfel: oamenii se apreciază şi se autoapreciază, reieşind din numărul lor de cunoscuţi cu influenţă. De parcă nu sunt capabili singuri să facă ceva în viaţă.

Problema e cumătrismul dezvoltat…

Dar cert este că noi înşine, prin vorbele noastre, agreăm acest fapt. Agravăm situaţia, fiind dispuşi să trăim după legea cumătrismului. Poate, uneori, e ok mai puţin să te jeleşti şi mai mult să munceşti.

Să finisăm cu ceva fun: ţi s-a întîmplat să fii confundată cu eroinele tale de la TV?

Din cînd în cînd aud pe stradă de la vreun trecator: "uite băi, Simoncic" … Of… Cred că rolurile astea sunt mai puternice ca ADN-ul.

Ana Gutan

allfun

Еще Люди