Люди

Leonid Stoianov: Ecoul războiului încă mai răsună, eu însă mă fac că nu îl aud

Leonid Stoianov

Timp de 69 de ani oamenii folosesc termenul „război” doar în situaţii neprevăzute, în situaţii complicate, şi de 9 mai. Termenul propriu zis este folosit fără a-i da deseori prea multă greutate, cu toate astea războiul a făcut parte din realitatea multor oameni care astăzi sunt numiţi veterani. Leonid Stoianov este un reprezentant al acelei realităţi, un reprezentant norocos care în prezent se poate numi tată, bunel şi străbunel al unei mari familii. Domnul Leonid a mers să facă armata dar la scurt timp, după ce s-a aflat că dînsul a absolvit şcoala muzicală, a fost chemat să intre în detaşamentul muzicienilor, contribuind astfel la formarea orchestrei. După primul an de slujbă în care moarte devenise un fenomen normal, anii petrecuţi în detaşamentul muzicienilor şi-a lăsat amprenta. Astăzi Leonid Stoianov este lucrătorul unei şcoli muzicale din Chişinău, avînd studenţi prin toată lumea care nu pierd legătura cu profesorul său. Un fel de apropo: domnul Leonid este un utilizator frecvent al calculatorului iar reţelele de socializare şi skype-ul sunt termeni cunoscuţi pentru dumnealui.

Războiul a schimbat totul, a venit şi pur şi simplu şi-a impus propriile reguli. A fost complicat însă acei oameni care au trecut peste acest fenomen la sigur şi-au schimbat viziunea asupra vieţii. Şi dacă aş fi în dreptul de a oferi sfaturi aş spune neapărat că viaţa trebuie preţuită. Afirmaţia precum că „mîine poate să nu fie” are prea mult adevăr în sine. Contează clipa şi tot ce poţi oferi lumii în această clipă. Iar ca să înţelegeţi, o lume întreagă se poate rezuma pentru un individ la familia pe care o are. În acea perioadă, valorile precum familia, cumsecădenia au fost poate mult mai accentuate şi cu mai mult sens decît astăzi pentru cei care îşi trăiesc slavă Domnului viaţa în pace.

 

Războiul reuşeşte să te înveţe multe. Atunci cînd înţelegi că viaţa ta nu îţi aparţine este foarte complicat, cu toate astea trebuie să trăieşti. În acea perioadă totul era mult mai pe înţeles. Războiul m-a învăţat să mă bucur lucrurilor simple din viaţa mea. Am conştientizat că pînă şi razele soarelui pot stîrni un moment de fericire enormă. Războiul te mai învaţă să preţuieşti şi să înţelegi importanţa cuvîntului „pace”, atît de des folosit acum în limbajul uzual.

 

Războiul nu a afectat generaţia noua şi sper să nu se întîmple asta niciodată. Generaţia tinerilor este una buna: sunt străduitori şi cuminţi, cu toate că nu există pădure fără uscături dar din tot timpul a fost aşa. Tinerii îşi au grijile lor: au de învăţat, de muncit, de întemeiat familii şi asta nu este deloc uşor. Ei îşi au bătălia lor.

 

Războiul a schimbat atitudinea faţă de pîine. Astăzi, din cîte observ multă lume are o atitudine uşuratică faţă de acest produs alimentar. Pîinea este o comoară, pentru noi, pentru cei de altă dată. Pîinea pe masă este o mare sărbătoare, mai ales în vremea foametei şi în perioada războiului. Astăzi să arunci o bucată de pîine nu este o mare problemă, lucru pe care nu îl voi înţelege niciodată.

 

Războiul a adus cu sine greutăţi dar a mai adus şi pace. Acea pace era finalul logic al unui fenomen de amploare care imaginaţi-vă a adunat atît de multe ţări şi în acelaşi timp le-a dezbinat. Greutăţile au avut proprietatea de a căli, oamenii se adaptau mai repede la diverse situaţii în care erau impuşi să trăiască.

 

Războiul a trecut, cu toate astea ecoul încă mai răsună. Sunt deja trecut de prima tinereţe şi mă fac că nu îl aud. A trecut şi bine, fiecare a început să îşi contruiască viaţa de la zero iau eu am mers la facultate, am făcut muzică. Anume muzica într-o oarecare măsură m-a ajutat, mi-a insuflat frumosul şi speranţa. Vremea de după război poate era chiar mai complicată decît în timpul războiului însă toate greutăţile erau nimic în comparaţie cu Pacea.

 

Text: Anastasia Deleanu

Foto: Alina Liubimova

allfun

Еще Люди