Люди

Tamara Nicolaescu: despre începutul unei experienţe franceze

Oportunităţile de studii, oferite de ţările Occidentului, sunt foarte multe. Profită de ele însă doar cei care au perseverenţă şi dorinţa de a cunoaşte noi lumi, oameni, destine şi nu în ultimul rînd, cei ce-și doresc o educaţie aleasă. Eroina acestui material, Tamara Nicolaescu, este o tînără din ţara noastră, care a decis să îşi continuie studiile în Franţa. Şansa de a studia în Ţara Hexagonului i-a surîs într-un moment prielnic, iar acum învaţă cu ce se "mănîncă" economia! Care sunt impresiile după primul an de învăţămînt în Franţa, ne spune chiar ea!


Tamara,  eşti studentă în Franţa. Cum ai ajuns să înveţi acolo şi la ce facultate?

Într-adevăr,  în acest an am gustat pentru prima dată din ceea ce înseamnă viața de student și cred că sunt o norocoasă. Am avut oportunitatea să cunosc Franța, unde am învățat să vorbesc fluent franceza, am legat prietenii trainice cu studenți din toate colțurile lumii și am fost martor la viața de zi cu zi a "occidentalilor", cum îi numim noi. Fiind elevă în clasa XII-ea, am aplicat la mai multe universități prin intermediul Alianței Franceze din Moldova, unde urmam cursuri de limba franceză și ulterior am trecut și examenul Delf B2 pentru a-mi certifica cunoștințele dobîndite. La ora actuală sunt studentă la facultatea de Științe Economice și Management din cadrul Universității din Caen, Basse-Normandie. Este una dintre cele mai vechi universități franceze, cu o istorie de peste 580 ani, cu profesori emeriți care au CV-uri și experiențe de viață impresionante.

Cum e să fii student străin în această ţară?

Franța este a treia țară clasată în funcţie de numărul de studenți străini pe care îi găzduiește în fiecare an. Pot să afirm că orice student dornic de carte, cu scopuri stabilite din start, cu inițiative, dar mai ales cu perseverență și conștient că trebuie de lucrat zilnic, poate reuși. Nu am observat nici o distincție făcută între mine și studenții francezi, pentru care deja limba franceză nu constituia o barieră. Prin ce se mai deosebește Franța?  Este diferită prin faptul că, pe lîngă toate bursele de merit pe care le oferă, învățămîntul francez se caracterizează prin laicitatea sa și, prin urmare, prin gratuitate, exceptînd taxele de înscriere pe care le achităm oriunde. În plus, fiecare student  moldovean care deține și cetățenia română poate să aplice pentru bursele sociale, astfel nemaiputând fi invocat nici un motiv pentru a nu ne dori să excelăm. 

Ce deosebiri ai văzut între sistemul nostru de învăţământ şi cel francez?

Probabil, diferențele în organizarea sistemului educativ urmează să le cunosc mai bine în următorii ani. Acest an a fost atît de concentrat, că a trecut ca un vis. Ce pot spune deja e că de teorie nu putem fugi nici măcar în Franța. Am început să învăț adevărata teorie economică chiar de la bazele acesteia, pentru a ajunge să înțeleg gîndirea economică a societății în care trăim astăzi. Biografii precum ale lui Adam Smith, Malthus, John Say, Keynes au devenit între timp imperative.

Adevărată surpriză pentru mine a apărut prima dată la mijlocul lunii decembrie, cînd m-am trezit în pragul examenelor semestriale. Dacă îmi părea că BAC-ul reușește să înspăimînte elevii, atunci acolo, am învățat că 10 examene pot fi trecute în doar 5 zile. De dimineață aveam 2 sau 3 examene într-o singură zi, iar seara ajungeam acasă pentru a mă pregăti pentru următoarele (dacă mai putea fi salvat ceva! ). Altă deosebire ar fi baremul de notare francez care este pînă la 20. La general vorbind, sistemul francez este construit după principiul că 70 % din reușita unui student este asigurată de munca individuală, asiduă. De aici și rafturile enorme în biblioteci și statul la coadă pentru a avea seara un loc în sălile de lectură, programele de mentorat.

Ce activităţi ai în afara orelor de curs?

În acest an m-am dedicat în totalitate cursurilor de la universitate. Deși pot să recunosc că mi-a fost greu inițial, pentru că venisem de aici, de acasă, unde eram implicată în proiecte și unde era vitală pentru mine formarea extra-curriculară. Dar în această vară, odată ce voi reveni acasă, îmi voi găsi timp și pentru ele. În schimb, acolo, cel puțin un week-end pe lună îl consacram călătoriilor. Astfel, am descoperit regiunea Basse-Normandie: am vizitat orașe, am mers la plajă, am mîncat delicii tradiționale și fructe de mare. Am fost și în excursii, am participat la astfel de evenimente precum "Cafepolyglote", organizate de Asociația "Erasmus & International Students in Caen". Anume acest gen de structuri universitare, cred că lipsesc în Moldova, pentru că astfel socializam cel mai mult. 

Cum te împaci cu colegii şi profesorii?

Deși francezii sunt foarte deschiși și calzi, aflîndu-mă printre ei, am descoperit că eu trebuie să fiu cea care face primul pas spre a mă prezenta, a-mi prezenta țara, obiceiurile, cultura. M-am întors acasă, în vacanță, cu convingerea că schimbarea majoră pe care am făcut-o în acest an poate fi observată în felul meu de a fi, în modul în care mi-am modelat personalitatea. Recunosc că inițial în mentalitatea mea își făceau loc stereotipuri, de care am încercat să scap chiar de la început. Abia mai apoi, m-am împrietenit cu francezii, cu tineri veniți din Côte d'Ivoire, Columbia, Arabia Saudită, Coreea de Sud, China, Rusia. I-am simțit la fel de aproape ca și pe moldoveni.

Despre profesori, pot să zic că sunt foarte imparțiali, ceea ce îmi place enorm. Toți cei 270 studenți din primul an de Licență avem același statut și sîntem evaluați obiectiv. Relația profesor – elev este mai sinceră, mai liberă. La orice întrebare, oricît de absurdă, se răspunde. De unii profesori m-am apropiat deseori pentru a le cere sfaturi sau părerea despre ideile pe care le aveam. Acesta a fost un mare cîștig pentru mine.

De ce anume Franţa?

Nu știu ce răspuns exact să dau la această întrebare pentru că nu mă vedeam, cred, trăind în alte țări. Studiam franceza în ultimul an de liceu și era oarecum firesc să mă îndrept spre o țară francofonă. Dar, în afară de aceasta, Franța cucerește fără dubii pe oricine, prin istorie, cultură, oameni. Ne dorim cu toții să trăim măcar o dată în viață visul parizian. Eu, însă, nu vreau să mă opresc aici. Sunt curioasă să cunosc Europa și dincolo de hotarele ei. În mintea mea e doar încrederea că eu vreau, eu pot, eu fac. Mult timp m-am condus de motto-ul "Dreams can come true!".  Voi vedea apoi unde mă va duce destinul.

Ce va urma după absolvirea studiilor?

Am înainte patru ani de studii - timp berechet ca să mă descopăr, să mă orientez spre o carieră pe care o voi construi-o cu dăruire și plăcere toată viața. În ordinea firească a lucrurilor, după studii vreau să îmi găsesc un serviciu. Dacă aș fi întrebată dacă după studii mă voi întoarce acasă, apoi răspunsul ar fi că: "Aș vrea". Dar las loc pentru orice alt scenariu. Departe fiind, a crescut enorm dorul și dragostea de casă. Am început să acord o importanță dublă valorilor cu care am crescut și m-am hrănit spiritual. Vreau să valorific la noi acasă cunoștințele dobîndite. Dar, analizînd rațional, aș opta și pentru o opțiune de a lucra inițial undeva în străinătate,  pentru  a dobîndi experiență internațională și a mă  "coace" mai bine.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди