Люди

Impresii exotice din călătoriile Lilianei Eşanu

Ce au în comun Brazilia şi Vietnamul? Dar Thailanda şi Noua  Zeelandă?  La prima vedere, chiar nu vedem nimic similar. Pentru Liliana Eşanu, însă, aceste ţări au elemente comune:  exoticul şi spiritul aventurier. Absolventă a facultății de jurnalism, USM,  Liliana a unit curiozitatea profesiei cu dorinţa de a călători, pasiunea pentru locuri noi cu setea de cunoaştere a altor destine şi a purces la drum. Iar impresiile sale din călătorii le-a împărtăşit cu noi în acest interviu, unde puteţi descoperi lucruri inedite despre diverse lumi.


Liliana, ai călătorit în multe ţări şi aici nu mă refer la cele din Europa, care, cât de cât sunt accesibile şi mai aproape pentru cetăţenii noştri. Tu ai avut ocazia să descoperi exoticul la el acasă. Care au fost aceste destinaţii?

În ultimii patru ani, am avut norocul să vizitez Thailanda, Noua Zeelandă, Brazilia şi Vietnam. Evident, aceste destinaţii presupun zboruri foarte lungi, de 24-36 ore, cu escale în astfel de oraşe ca: Dubai, Abu Dhabi, Kuala Lumpur, Melbourne, Sidney, Singapore. Sigur nu pot afirma că am vizitat aceste locuri, dar oricum, mi se încălzeşte sufleţelul la gândul că am călcat pe aceste meleaguri, măcar şi în aeroport!

Să le luăm pe rând, atunci. Cum a fost procesul de perfectare a vizelor?

Lung şi anevoios, o procedură birocratică infinită - în unele cazuri, şi simplă cât ai zice „peşte" - în altele.

Cea mai simplă procedură de obținere a vizei a fost pentru Thailanda, care e de fapt o ştampilă completată cu scris de mână și se obţine în aceeaşi zi când te prezinţi la consulat.

Nu a fost complicat să obțin viza pentru Noua Zeelandă. Am expediat toate actele necesare la Berlin, prin poştă, am fost contactată  de câteva ori de o domnişoară drăguţă şi politicoasă, rusoaică după accent, pentru unele concretizări şi într-o săptămână aveam paşaportul înapoi, cu tot cu viză.

Un infern a fost obţinerea vizei australiane - apeluri zilice de la consul, expedierea unui număr exagerat de scrisori, bilanţuri bancare, contracte de muncă, procesul a durat timp de o lună. Până la urmă tot n-am primit-o. Lungă a fost obţinerea vizei pentru China şi Tibet în care pâna la urmă nu m-am dus.


Cum îţi alegeai cursele şi mai ales, destinaţiile?

Luam globul Pământului, unul mic de birou,  închideam ochii, îl  roteam şi unde puneam degetul, acolo mă duceam. Glumesc! Unele alegeri erau ghidate de visuri din copilărie. Un exemplu în acest fel ar fi Brazilia, cu telenovele acesteia am fost hrănită toată copilaria, ştii Clona, Terra Nostra, etc. Eram convinsă că Rio de Janeiro este oraşul în care aş vrea să trăiesc toată viaţa. Spre Vietnam m-a împins contextul istoric şi interviurile Orianei Fallaci cu Nguyen Van Thieu şi Generalul Giap. Vroiam să înţeleg cum s-a întâmplat totul în realitate, cum este să trăieşti acolo, cu povara unui trecut atât de dramatic, generaţii sacrificate pentru ideile câtorva oameni. Pâna la urmă am descoperit o ţară foarte pozitivă,  un popor foarte solar, care acum priveşte ambiţios spre viitor.

Dupa ce fixam destinaţiile, procuram ghidul "Lonely Planet", în care este descris în detalii şi amănunte fiecare oraş, fiecare cartier, hotel, restaurant, siguranţa locului, preţurile, transportul şi în baza acestuia ne planificam călătoria.

Crezi că studiile tale de jurnalist, au influenţat cumva spiritul tău aventurier?

Cu siguranţă! Studiile în jurnalism mi-au ascuţit curiozitatea faţă de tot ce se întâmplă şi mă înconjoară, dar bazele spiritului aventurier s-au pus la ţară, la bunica. Experienţa căţăratului, şi respectiv căzutului din copaci, furatul pepenilor galbeni, km de mers pe jos prin arşiţă şi auto-stop-urile devin foarte utile când mergi în călătorii cu rucsacul în spate.


E şi de înţeles, ai avut multe peripeţii în timpul călătoriilor. Povestește-ne, te rog,  despre cele mai palpitante aventuri pe care le-ai avut pe parcurs.

Cele mai intense emoţii şi splash-uri de adrenalină le-am trăit în pădurea amazoniană, unde deplasarea are loc numai în barcă, pe râul în care mişună cele mai deocheate specii de caimani, şerpi, insecte, peşti carnivori. E suficient o glumiţă a destinului pentru a se răsturna barca şi ajungi să-ţi faci o băiţă printre ei. Pescuitul peştilor pirahna şi gătitul lor, poveştile ghidului nostru Rubihno la lumina lumânărilor despre cum a fost muşcat de un şarpe şi a supravieţuit, despre veninul şi antidotul jungle, mi-a ţinut nervii tenace. Vietnamul a fost o aventură gastronomică. Nordul rece atât de divers de sudul arid, se reflectă în mod deosebit în bucatele acestora. Carne de raţă, pui, viţel, porc, pregatită în zeci de moduri, tot condimentat cu mirodenii exotice şi ierburi aromate, calde, în sosuri picante de-ţi ard gura, le-am gustat în partea de nord.  Tot aici am gustat supa din creveţi cu ardei iute, ghimbir şi sos de roşii. La sud am rătăcit prin târgurile de mâncare, aşa zis-ul street food, care se pregăteşte la aer deschis, în văzul tuturor,  unde alegi singur peştele, scoica gigantă, racii care vrei să-ţi fie pregătiţi. Aici am gustat pentru prima dată carnea de broască şi de şarpe. Cele mai hazardate aventuri, însă, ţi le oferă turiştii, de toate nationalităţile, cu istoria, experienţa, stilul vestimentar şi comportamente diferite, încât ai putea scrie o carte, numai dă-le voie să-ţi povestească.

Cultura şi tradiţiile cărei ţări  te-au surprins în mod deosebit?

Fiecare din aceste ţări are o cultură puternic pronunţată care poate concura cu celelalte. Noua Zeelanda, fosta colonie unde erau deportaţi infractorii englezi, neavând o istorie imperioasă în spate, a transformat jocul rugby în tradiţie şi simbol naţional. În Brazilia fotbalul este mai cunoscut decât băutul cafelei şi muzica portugheză. În Vietnam, triburile  Daos şi Hmong cu straiele lor colorate şi brodate, coşuri din frunze de bambus împletite de mâna şi turbane imense pe cap, colorează clima ceţoasă de la nord. În Thailanda, insula Phi Phi Island, unde s-a filmat „The Beach" cu Leonardo di Caprio este un must-have al oricărui turist care se respectă.


Toţi au reuşit să se identifice cu ceva care le ridica piepturile de mândrie, iar asta te convinge şi te molipseşte atât de mult, încât îţi vine greu să stabileşti, pentru tine, ce ţi-a plăcut mai mult.

Ce ţări ţi-ai dori să vizitezi pe viitor? 

Mi-ar plăcea să văd Cuba cu sunetele şi culorile sale excentrice, Japonia - unde veritabilul sushi este un street food, SUA pentru ideile extravagante în materie de restaurante, arhitectură şi dans, nu mi-ar displace să exploarez târguşoarele europene cu obiecte vechi.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди