Люди

Ion Iancu: Gospodar cu inimă mare

Materialul este pregătit de Terrence Carp în cadrul proiectului "Redactor pentru o zi"

Atunci cînd am făcut cunoştinţă cu Ion Iancu, am rămas impresionat de simplitatea, cumsecădenia şi răbdarea lui, motiv pentru care am vrut să-l cunoască toată lumea, mai ales că domnul Ion apare pentru prima dată în paginile presei. După 6 ani de muncă în Rusia, moldoveanul a hotărît să se reîntoarcă acasă definitiv şi să iniţieze o afacere pe meleagul natal. Astăzi, domnul Ion are în grija sa 240 de hectare de pămînt şi este considerat un agricultor desăvîrşit. Din interviul de mai jos, veţi avea ocazia să aflaţi o istorie de succes care ar putea inspira şi care ar mai putea demonstra că în Republica Moldova pot fi iniţiate afaceri, iar cu multă dorinţă şi dăruire se pot obţine rezultate înalte.


Ion, ce v-a făcut să vă întoarceţi acasă?

Deși nu mă pot plânge pe serviciul pe care îl aveam la Moscova, pentru că într-adevăr era unul bine plătit, totuşi mă simțeam ca un iepure între lupi. Aveam mai mereu bătăi de cap cu permisul de ședere, cu permisul de muncă. Aceste momente de control şi constrîngere exagerată m-au făcut să mă întreb: Da pot eu odată și odată sa mă simt liber de a face ceea ce îmi doresc cu adevărat?

După ce am revenit acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost căsătoria cu o femeia frumoasă la chip şi la suflet. Şi chiar dacă mulţi prieteni mă convingeau să nu o fac (zîmbeşte), astăzi nu regret decizia pe care am luat-o cu ceva ani în urmă. Soţia este cea care mă susţine şi îmi acordă tot sprijinul ei. De la o vreme, însă, nu doar şoţia, dar şi cele două fetiţe şi un băieţel de asemenea îmi acordă sprijinul lor.

De ce ați decis să vă lansați în agricultară?

Inițial mă gîndeam să produc mobilă, ținînd cont de faptul că am învățat cîte ceva în acei 6 ani munciți peste hotare. Însă, cum am fost învățat să mă descurc cu ce am şi din dragostea care o aveam faţă de pămînt, am pornit de la cîteva hectare pe care le gestionam. Iar cu timpul am mai procurat cîteva, astfel afacerea a început să se lărgească.

Cîte hectare gestionați actualmente?

De la cele cîteva pe care le aveam, am ajuns la 27 în primul an, 180 în 2012, actualmente am 240 de hectare. Însă, după cum arată dinamica în fiecare an numărul hectarelor crește şi asta nu poate să nu bucure.

Cît de greu sau poate uşor v-a fost să convingeţi lumea să vă încredinţeze pămîntul?

Mi-a fost greu să conving lumea să mai aștepte puțin. Atunci cînd m-am întors, am investit toți banii și am fondat gospodăria țărăneasca, iar cu banii de la nuntă am cumparat o semănătoare și un plug. Am mai apelat și la un grant din partea programului PNAET și am procurat primul tractor. Așa am ajuns la 27 de hectare de pământ. Deși venitul nu s-a adeverit a fi mare, sătenii au observat investițiile mele și au decis să îmi încredințeze pămînturile binevol. Mi-a fost greu să îi conving să mai aștepte puțin, deoarece pământul pe care îl primeam nu era lucrat, iar anul se aștepta a fi secetos. Şi chiar dacă vremea uneori nu a  a fost de partea noastră, cu mila lui Dumnezeu mi-am onorat toate responsabilitățile față de proprietarii pământului. Sunt recunoscător oamenilor care s-au adeverit a fi suficient de înțelegători și răbdători.

Cînd v-am telefonat ați menționat că puteți fi și noaptea în cîmp. Cum reușiți să oferiți timp familiei?

Din păcate, mai tot timpul sunt pe dealuri. Însă cel puțin duminica o dedic integral familiei. Dacă totuși am de plecat undeva, îmi iau apropiaţii cu mine (cum a fost și in cazul interviului nostru).

Ați menționat despre provocări legate de secetă, finanțe și așa mai departe. Personal am auzit de mai multe istorii în care țăranii sunt deposedați de pămînturi prin scheme frauduloase sau sunt impuși să le cedeze. Dvs v-ați confruntat cu astfel de probleme sau indivizi?

Personal nu m-am confruntat cu astfel de probleme. Unica dificultate cu care luptăm la momentul de faţă este prețul sub care suntem nevoiți să vindem produsul final. Cu alte cuvinte trebuie să vindem sub acei cîțiva indivizi care dictează costurile. Însă am vrea și noi respectuos să solicităm o formulă sub care să se calculează prețul la produsele cerealiere.

Să înțeleg că în pofida dificultăților pe care le întimpinați nu aveți regrete legate de acea decizie pe care ați luat-o acum cițiva ani?

Nicidecum nu! Am fost învățat să mă descurc cu ce am și am fost mereu precaut, încercînd să mă asigur sau cel puțin să minimizez pagubele. Greutăţile doar te călesc, iar eu sunt obişnuit să ţin piept tuturor problemelor, mai ales atunci cînd am o asemenea echipă de susţinători în spate.

Făcînd o analiza, spuneţi-ne cît de dornică este lumea să muncească în cîmp?

Sincer să vă spun, în fiecare an numărul doritorilor de a lucra manual cîmpurile scade, însă aici ne-am asigurat din start cu tehnica necesară pentru a evita pe cît de posibil problemele de acest fel.

Care sunt planurile pe viitor?

Desigur planific să mă extind, dar prioritar va fi obiectivul de a implementa tehnologie nautilă de ultimă oră. De asemenea aș dori să procur o combină în viitorul apropiat. Cu ajutorul lui Dumnezeu aş vrea și un depozit pentru cerealiere, pentru a le putea conserva pentru cîțiva ani. 

Planificaţi să lucraţi şi la export?

Nu, la moment exportul se adevereşte a fi destul de anevoios și necesită o sumedenie de certificări. Sunt absolut satisfăcut de piaţa autohtonă, atît timp cît știu cum se formează prețurile.

Ce le-ați sfatui tinerilor?

Le-aș recomanda insistent să aibă încredere în propriile puteri, să fie optimiști, doar așa vor reuși în condițiile de azi.

P.S: Sincere mulţumiri colegei mele din sectorul asociativ de tineret Ecaterina Covali, pentru această referinţă.

Foto: Dana Gârbu

Text: Terrence Carp

allfun

Еще Люди