Люди

Ion Usatâi. Interviu cu un tânăr cineast nereușit

Materialul este realizat de Ronin Terente în cadrul proiectului "Redactor pentru o zi"

Cum arată un tânăr cineast nereușit? Poartă ochelari cu dioptrii diferite la lentile, după care sunt doi ochi verzi-albaștri, deși conform datelor din buletin sunt suri. Are păr lung de culoarea spicului și îl poartă prins. Mama și prietenii îi spun că seamănă cu Ewan McGregor. E mândru că trăiește pe bani proprii, făcuți din cinematografie nereușită și de fiecare dată când îl întâlnești pe stradă e în drum spre o filmare. Acestui portret îi corespunde Ion Usatâi, tânărul care i-a făcut clipuri lui Guz și cel care montează "Ora de Ras" la Jurnal TV.

Filmezi la nunți?

Nu, fără nunți și cumetrii. Până la urmă, tot cu ce se ocupă un tânăr cineast moldovean nereușit e imaginea. Altceva nu face.

Dar dacă ți-ar propune?

Doar în caz că ar fi o rudă sau prieteni apropiați. Dar nu, de obicei refuz.

Adică, ești un cineast nereușit, dar cu principii.

Ei, eu nu-s chiar cel mai nereușit din Moldova.

Care e adevărul?

Adevărul e că dorința plus munca e egal cu un rezultat. Dacă tu într-adevăr muncești și vrei să faci ceva, dar nu vorbești aiurea, mergi încet dar sigur pe drumul tău, ai încredere în tine și zi de zi te faci mai bun, rezultatul se simte. Acum, când mă uit la ce am făcut în trecut, văd schimbări. Îmi dau seama unde greșeam, deci am devenit mai bun.

Atunci ce înseamnă un "cineast reușit"?

Eu înțeleg prin asta un om care e mulțumit de ceea ce a făcut el, care a căpătat anumite merite și a fost apreciat la festivaluri cinematografice. Iar oamenii îi mulțumesc pentru că i-a învățat ceva. Eu nu-s omul ăsta, dar eu muncesc pentru asta. Totodată, îmi capăt existența din munca mea. Nu trebuie să mă ocup cu altceva, dar să spun că-s cineast.

Te duci acum la filmare, din câte înțeleg.

Da, e proiectul unor studenți. Sunt din anul doi sau trei.

Îți place să te bagi în proiecte nereușite?

Nu chiar. Din câte am înțeles, nu. Eu nu mă implic în treaba lor, aștept rezultatul final. Să mă așez împreună cu regizorul și să îi zic unde e reușit și unde nu chiar. Nu vreau să-l încurc acum, împreună lucrând ne învățăm unul pe altul. 

Dacă tu l-ai ajuta din start, poate ar ieși ceva mai bun la final. De ce să aștepți un material prost, ca să-l refaci?

Mai bine aștepți să vezi cum a ieșit, decât pe urmă el să-ți spună că l-ai încurcat. Nu trebuie să te implici în proces. Încercând să-l corectezi puteți avea un rezultat mai rău, decât ar fi făcut el singur. Altfel nu se învață, până nu greșești, nu înveți.

Este așa o chestie ca memoria colectivă. Atâția alți oameni au făcut aceeași greșeală, au călcat exact pe aceleași greble. De ce o mai faci și tu?

Greșesc doar oamenii curajoși. Ceilalți nu fac nimic și de asta nu eșuează. Ei fac doar lucruri în care sunt siguri și astea sunt lucrurile elementare. Trebuie să înveți atât pe greșelile altora, cât și pe ale tale.

Ion, dar noi vorbim de film! Cinematografia are mai mult de un secol. Timp de atâția ani știi câți oameni au greșit? Chiar e greu să înveți de la ei și să nu repeți același cadru nereușit și același scenariu prost?

Eu nu mă nasc din start cineast, la fel cum nu mă nasc vorbitor de română. De câte mii de ani se vorbește româna, dar eu tot am nevoie de vreo 2-3 să o învăț. Așa-i și cu limbajul cinematografic. Tu ții cont de ceea ce a fost, dar trebuie să faci și greșelile proprii.

Atunci așteptăm material bun de la tine.

Păi, ce eu n-am materiale bune?

Dar acum ce faci?

Filmul de licență: "Cut". Acolo eu mă căsătoresc cu televiziunea, dar la final o omor, pentru că nu o iubesc.

Și ești mulțumit cum îți iese?

Îmi place mult ideea, dar nu-s mulțumit de realizare. Nu-mi place cum povestesc cinematografic istoria mea. Îmi dau seama că acum nu o pot face interesant. Dar dacă am așa probleme, privesc un film să văd cum alții rezolvă problema. Atrag atenție la munca regizorului, a scenaristului și așa învăț. În timp ce făceam filmul meu, simțeam că la mine în cap ceva s-a așezat, eu ceva am înțeles. Deci pelicula viitoare va fi mai bună.

Când vei avea un film bun de arătat publicului?

E posibil să nu-l am niciodată. Sau la anul. Dar chiar dacă nu-l ai niciodată, nu înseamnă că ai pierdut timpul. Pentru ce m-ai trăiești: să respiri, să mănânci și să mergi la veceu? Trăiești pentru a învăța, a te mișca, a comunica, a exprima.

Păi, tu vrei să scoți un film bun sau nu? Dacă permanent te vei gândi că mai ai de învățat, niciodată nu vei deveni un regizor reușit.

Dacă n-aș vrea, n-aș face. Dar este riscul că nu vei avea niciodată reușită. De asta greșesc cei curajoși. Alții, știind că există riscul ăsta, nici nu se apucă să facă film. Nu strig în gura mare că sunt cel mai talentat, dar sunt oameni cărora le plac lucrările mele. Chiar dacă personal nu le cred cele mai bune.

Prietenii oricum nu-ți vor spune că ai făcut ceva prost.

Lucrul bun vorbește de la sine. Acum este Internet, filmul tău ajunge să fie văzut de o grămadă de lume.

Deci, tu ții cont de opinia oamenilor care l-au privit?

Nu.

Clar, am înțeles.

Ea nu contează, fiindcă exact din acest motiv sunt populari "artiști" de-al de PSY. Există o parte mare de oameni care așteaptă doar "prikol" și nu au idee de limbajul cinematografic.

Ești cel mai egoist dintre cineaștii nereușiți pe care-i cunosc. Dacă nu ții cont de părerea publicului tău, ce rost mai are toată treaba asta?

Crezi că eu nu-mi pun întrebarea asta? Dar imediat după ea vine alta: ce aș face dacă nu film? Și nu pot găsi răspuns. Cinematografia e ceea ce-mi place și asta fac.

Text scris de Natalia Sergheev

allfun

Еще Люди