Люди

Augustina Şiman: Meseria de scriitor presupune o continuă ceartă cu tine însuţi

Pentru Augustina Şiman scrisul niciodată nu a intrat în categoria "hobby". Mai mult decît atît, această îndeletnicire poate fi considerată o meserie de suflet pe lîngă funcţia pe care urmează să o deţină după absolvirea facultăţii de drept.


Tînără scriitoare este autoarea primei cărţi audio lansate în ţară, iar ulterior a mai realizat în premieră şi un recital video. Augustina este cunoscută pentru cartea care îi poartă numele şi anume "Parfumul". Însă asta nu este unica creaţie literară, prima fiind cartea "Încercări de a Trăi sau Prin prisma ochilor albaştri", cu prefața semnată de academicianul Mihai Cimpoi. În interviul de mai jos Vă oferim posibilitatea să aflaţi gîndurile scriitoarei, viziunile, autorii preferaţi, dar şi detalii despre autocritică.

Pe lîngă conceptul clasic al termenului "scriitor", cum ai defini tu această "profesie"?

Meseria de scriitor este meseria graţie căreia eşti într-o continuă ceartă cu tine însuţi: analizezi prea mult, îţi dai întrebări asupra cărora au meditat prea puţini oameni ca să ceri răspunsuri, de aceea le cauţi în tine şi dacă ai noroc: pentru faptul că îţi transpui în litere, cuvinte, fraze crezul, viziunea s-ar putea să cîştigi cîţiva bănuţi.

Profesia de scriitor e cea în care lucrezi continuu  fără a aştepta foloase materiale, ştii din start că nu o să-ţi achiţi facturile din cărţile vîndute. Profesia de scriitor implică foarte mult curaj, deoarece îţi dezgoleşti sufletul şi îl prezinţi lumii intregi, expunîndu-l chiar riscului de a fi repudiat.

Mi-a plăcut mult ce mi-a zis d-l Andrei Strîmbeanu în culise înainte de lansarea primei mele cărţi: "Scriitorii sunt aceeaşi oameni ca şi toţi, doar că vorbesc mai des cu Dumnezeu."

De aceea cred că scriitorul, prin creaţia sa, e intermediarul dintre om şi sufletul pe care îl poartă în sine.


Cum înţelegi că textul pe care de curînd l-ai scris este unul bun sau mai puţin bun şi trebuie redactat?

Bine, eu de regulă sunt foarte critică în privinţa lucrărilor mele. Am lucrări cu peste 600 de accesări pe blogg şi pe care, totuşi, nu le consider a fi cele mai reuşite. În cazul solilocviului "Parfumul" lucrurile au stat altfel. L-am scris dintr-un impuls foarte greu de prins şi de reţinut pentru orice scriitor, l-am scris dintr-un sentiment, dintr-o senzaţie sau altfel spus - dintr-o suflare. Am reuşit să răscolesc cu fiecare cuvînt şi semn de punctuaţie destul de adînc în mine. Cu toţii avem acele colţuri de sinceritate lucidă în suflet la care ne este greu să ajungem... şi din considerentul faptului că "Parfumul"este unul dintre puţinele texte prin care am ajuns atît de departe în mine, îl consider a fi un text bun – la care uneori mă întorc singură  şi îl recitesc sau mai nou – îl ascult, ca să mă regăsesc. Şi cred că "Parfumul" îi ajută pe mulţi să ajungă adînc în conştiinţa lor – dînd motive clare de meditaţie asupra experienţelor lor de viaţă.

Din păcate sau din fericire, niciodată nu îmi redactez textele, îmi pare o vandalizare să dau buzna peste un text de al meu şi să îi modific ceva luînd în consideraţie faptul că în clipa cînd a fost scris am avut o anumită predispunere emoţională să îl scriu – din care nu mai rămîne nimic a doua sau a treia zi. De aceea, toate textele scrise de mine sunt şi foarte sincere.

În scrierile tale, din cîte am observat, unul din subiectele principale este femeia şi atitudinea bărbaţilor faţă de Ea. Nu îţi este frică să devii prizoniera acestui subiect sau îl consideri inepuizabil?

Femeia este într-adevăr laitmotivul textelor mele din ultimii 2 ani. Pînă acum abordam tematici diferite: viaţa, renaşterea interioară etc – tematici poate puţin mai greoaie. Ideea atitudinii bărbaţilor faţă de femei se găseşte preponderent în "Parfumul", fiindcă este în primul rînd un text de analiză.

De fapt, niciodată nu îmi aleg temele sau subiectele, mai curînd ele mă aleg sau mă găsesc pe mine. Cred că acelaşi lucru ar putea să vi-l confirme mulţi scriitori. Scriem în funcţie de vîrsta pe care o avem, de aptitudinea psihologică, de predispunerea morală şi de sensibilitatea interioară pe care o avem la acea vîrstă pentru anumite subiecte.

Peste 2 ani sau poate mai curînd e posibil să scriu despre altceva  şi e un lucru absolut natural , fiindcă odată cu anii mă schimb şi eu. Dar atîta timp cît rămîn să înot în oceanul ăsta, mă simt bine aici şi cred că sunt potrivită în acelaşi timp. În primul rînd, graţie faptului că niciodată nu am pus la dubiu subiectele mele  şi scriam din impuls cu cea mai mare sinceritate şi cu cea mai mare pasiune. De aceea nu mi-e frică să devin prizonieră, din contra – mă bucur că pot să abordez astfel de subiecte şi abia aştept să văd cît de mult o să mă crească viaţa şi despre ce o să scriu peste cîţiva ani


Cît timp dedici scrisului?

E unul foarte divers! Poate să fie oricînd: la prelegerile de la universitate, în parc ( notîndu-mi uneori texte întregi în smartphone ) etc. Dar, totuşi, prefer să scriu seara, cînd trece tot zbuciumul zilei, toate grijile şi pot să rămîn în linişte cu mine însumi – atunci am adus pe foaia de word cele mai bune solilocvii ale mele

Clipul "Parfumul" a ajuns să fie apreciat pe reţelele de socializare. Cum crezi de ce filmuleţul a plăcut atît de mult publicului?

"Parfumul"  într-adevăr a avut şi are parte de cea mai caldă apreciere. Cred că filmuleţul a plăcut tuturor prin sinceritatea sa. Deşi se utilizează preponderent metafore pentru a narata despre diversele forme ale comuniunii bărbat-femeie, prin intermediul lor se transpune toată duritatea şi, în acelaşi timp, toată realitatea diverselor forme de comuniuni.

Filmul reuşeşte să atingă strunele alea sensibile ale sufletului, deoarece fiind o analiză universală găseşte ecou şi în dimensiunea individuală a fiecărui ascultător – fiecare dintre noi a fost Parfumul cuiva, poate chiar mai suntem  şi cu toate am trăit experienţa de a fi un anumit tipaj de Parfum, iar bărbaţii la rîndul său au trăit experienţa de a trata într-un anumit mod o femeie. Filmul răscoleşte amintiri, filmul e în acelaşi timp o adresare către fiecare (atît bărbaţi, cît şi femei ) cu un mesaj simplu: Dacă iubiţi cu adevărat persoana de alături, atunci să îi oferiţi preţuire, iar dacă nu – daţi-i drumul, fiindcă cu toţii merităm o mare iubire.

Povesteşte-mi despre scriitorii tăi preferaţi şi ce apreciezi la ei?

În biblioteca mea găseşti orice! Dau continuu cărţi cu împrumut. Stau cuminţi pe rafturi scriitori de diferite extreme: Stendhal, Dostoevski, Agatha Christie, Mircea Elidae, Caragiale, Andrei Pleşu, Moliere, Mihaela Rădulescu, Tudor Chirilă, Goethe etc.

Totuşi, cred că scriitorii mei preferaţi sunt (la moment) Mircea Cărtărescu şi Lucian Blaga, graţie atitudinii lor absolut înălţătoare faţă de femeie. Dacă e să facem puţină analiză literară; Eminescu e mereu frustrat de femeie, o învinuieşte pentru imposibilitatea ei de a se înălţa la aşteptările sale, pe cînd Blaga e antitetic, el asimilând femeia cu cele mai mari minuni ale lumii. Plus la toate, Blaga are o predilecţie absolută pentru mister, taine şi minuni ale universului – m-am îndrăgostit de Blaga încă în liceu graţie poeziei arhicunoscute "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".

Dacă ar fi să vorbesc despre cartea preferată, atunci e cu siguranţă "Adam şi Eva" de Liviu Rebreanu, graţie teoriei reîntîlnirii sufletelor-pereche pe parcursul a şapte vieţi, expusă în roman. Iar eu sunt o romatincă incurabilă şi recitesc această carte ori de cîte ori prind un ochi în agenda mea.

Acum ce citeşti?

De curînd am avut examenele de stat, ce aceea cea mai recentă lectură a mea o reprezintă: Teoria Generală a Dreptului, Drept Constituţional, Drept Internaţional Public şi Drept Internaţional Privat. M-am întors recent din România şi deja mi-am achiziţionat pentru lectură Gabriel Garcia Marquez "Povestea Tîrfelor mele Triste" şi "Dragostea în vremea holerei" şi abia aştept să le citesc.


Cum crezi, cît de importante sunt părerile negative în adresa unei cărţi?Atunci cînd zic păreri negative, mă refer la o critică argumentată venită din partea unei persoane din domeniu, de exemplu?

Atîta timp cît este o critică bine argumentată care parvine de la persoana în cauză, cred că merită ascultată. Dar iarăşi, lucrurile îşi au subtilităţile sale. Ca să vă dau un exemplu: am frecventat mai multe cenacluri literare, printre care şi un cenaclu căruia nu vreau să îi divulg denumirea. Era alcătuit preponderent din aşa-zişii Douămiişti – scriitorii veacului nou care propăvăduiau după mine mizeria, incultura, greşelile gramaticale, pornografia şi nicidecum literatura. Cu membrii acelui cenaclu am avut parte chiar de certuri din cauza viziunilor literare mult prea diferite. Erau persoane "din domeniu " (care mi-au criticat dur chiar prima carte, afirmînd că e demodată). Pe de altă parte, erau scriitori consacraţi precum: Mihai Cimpoi (care a scris cuvîntul de început pentru cartea de debut – Un lucru nemaiîntîlnit pentru debutanţii în literatură), Dumitru Mircea, Andrei Strîmbeanu care mă încurajau foarte mult în ceea ce făceam (scriam) şi îmi declarau direct că am talent şi că nu trebuie să îl irosesc.

Cred că pînă la urmă publicul, cititorul şi ascultătorul a decis cît de bună sunt.

Părerile negative sunt importante, dar contează foarte mult cine le verbalizează.

După cartea "Parfumul" ce urmează? Ce manuscrise păstrezi în mapele calculatorului?

Încă nu ştiu exact. Fiecare din cele 3 proiecte ale mele: Cartea, Cartea audio şi Recitalul Video au fost o decizie a unei inspiraţii de moment, pe la mijloc de noapte. Mie îmi place mult noul gen cinematografic creat şi s-ar putea să îl îmbrăţişez treptat tot mai mult. Am circa 100 de texte organizate prin mapele laptopului (unele fiind transpuse pe blog ), mai există şi cartea audio care mai are 5 recitaluri pe lîngă "Parfumul". Dar s-ar putea prea bine să aleg un alt text, să îl imprim în studiou şi apoi să mai filmăm cu echipa alături de care am muncit pentru clipul anterior, o echipa de altfel  extraordinară, un recital video.

Ştiu un singur lucru: abia aştept să susţin şi teza de licenţă la universitate ca să petrec cîteva săptămîni de vară, lucrînd în studiou. După care, o să-mi zică sufletul la o bucată de noapte încotro să o apuc, iar eu o să-i dau ascultare fără dubii şi fără pic de ezitare.

Text: Anastasia Deleanu

allfun

Еще Люди