Люди

Valeriu Istrati: O poveste cu spirit altruist şi voluntar

Sunt oameni pe acest pământ care au în suflet ADN-ul bunătăţii, al dorinţei de a schimba lumea spre frumos şi succes. Ei nu au nevoie să răstoarne munţii sau să fie asemănaţi cu eroii din filme. Nu. Ei sunt nişte soli ai implicării în viaţa comunitară şi, nu în ultimul rând, sunt eroi prin esenţă. Valeriu Istrati este unul dintre oamenii pe care i-am descris anterior, are la bază inspiraţia spre bunătate, spre iubirea de aproape şi dorinţa de a fi util societăţii. Cât este de vastă experienţa de viaţa a lui Valeriu şi în ce proiecte a fost implicat, aflaţi în interviul de mai jos!


Valeriu, tu faci parte din grupul tinerilor activi, implicaţi în mai multe proiecte. Dar să le luăm pe rând. De unde vine această dorinţă de implicare?

Sunt ferm convins că viața e prea scurtă pentru a nu fi activ! Acum mă gândesc că sunt deja 4 ani de când am început sa fac voluntariat și nu cred că o să încetez vreodată. Nu pot să zic că am fost mereu așa. Eu am început să lucrez pentru a câștiga un ban de pe la 16-17 ani, am cartea de muncă deschisă în 2005. Aveam valori materiale și îmi doream mult să fiu bogat, adică să am mulți bani. Voluntariatul a început să devină parte din viața mea în Statele Unite. Doar că abia la  a 3-a vizită pe care am făcut-o în State  am marcat un punct culminant în cine sunt eu acum.

Imaginează-ți situația, eu eram student la Viticultură și Vinificație în 2010, pe atunci anul 3 la facultate și am fost acceptat într-un program, de a merge și face practica de producție la o vinărie din Statele Unite. Urma să fac vin, în plus și să mai fiu plătit timp de 5 luni  pentru faptul că muncesc într-o vinărie de elită din California, nu departe de San Francisco. O experiență extraordinară pentru mine. Însă a fost mai mult decât o experiență în vinificație. La acel moment în viața mea au poftit zile negre. Am trecut prin cea mai tulburătoare parte a vieții mele. Lupta cu tuberculoza. Am trecut printr-o droaie de preconcepte, am dat nas în nas cu  un sistem medical invalid, am avut parte de tare, tare multă durere fizică, dar mai ales psihologică. Cu toate astea eram în State, nu o să intru în detalii despre cum am ajuns acolo, costul tratamentului și despre cum nu era acoperit de asigurarea medicală și cine a achitat într-un final tratamentul, despre cum nu am fost deportat și atitudinea angajatorilor de la vinărie, că este o altă istorie. Însă o să vorbesc despre doctorul meu de acolo, bun specialist, a deschis clinica de boli infecțioase din acea regiune. Așa se face că trebuia să fiu izolat 2 săptămâni, pentru tratament. În prima zi, după orele de lucru, a venit să mă viziteze, a zis că a vrut să vadă cum mă simt și că pregătind cina acasă cu familia, s-a gândit că și mie mi-ar plăcea o cină caldă, mi-a adus steak, legume, desert și o sticlă de bere, de la berăria din regiune... Mai târziu, înainte să revin în Moldova m-a invitat la cina de Ziua Recunoștinței (Thanksgiving dinner), așa am aflat mai multe despre el și familia lui. El și soția au 3 copii. Cu câțiva ani în urmă, s-a întors din Africa, a stat acolo împreună cu soția și copii, au făcut voluntariat timp de un an, au vaccinat locuitorii din câteva zeci de sate și au distribuit antiretrovirale pentru bolnavii de HIV. În acest timp copii lor au mers acolo la școală. Acum, împreună cu soția, fac gemuri și le vând, iar din banii adunați susțin o bucătărie pentru nevoiașii din regiunea din Africa unde au stat. Apoi, el în fiece duminică merge la West Safari. Este un refugiu pentru animale exotice de tot felul, care fie au fost salvate, fie recuperate de la traficanți, fie nu mai pot trăi în sălbăticie, mai multe hectare de teren și câteva sute de specii de  zebre, girafe, rinoceri, gheparzi, primate și multe altele. Îngrijirea animalelor se face de voluntari: ei le hrănesc, le verifică sănătatea și le fac ordine în cuști sau valiere, fiecare își alege un animal de care vrea să aibă grijă. În schimb, persoana poate veni oricând cu familia și prietenii pentru a vizita parcul, unde de altfel, intrarea e cu plată.

Acest om, îmi era total străin, are grade științifice și e mult mai ocupat decât majoritatea oamenilor cunoscuți mie. Însă, a găsit timp să se comporte omenește, cu dragoste și căldură pentru cei din jur, fie ei oameni sau animale. Pe lângă zecile de vieți pe care le-a salvat, sutele de destine pe care le-a atins, se află și destinul meu. Eu îi sunt recunoscător pentru că m-a salvat de la o existență materialistă, mizerabilă. Tot ce făcea el era extraordinar și avea un impact enorm asupra celor din jur, în ACEL moment mi-am dat seama că vreau să fiu asemeni lui.

În ultimul timp, am observat că voluntariatul se poartă ca o medalie, ca ceva extrem de neobișnuit, deși voluntariatul este mult mai firesc decât orice alt fel de activitate. El se întâmplă mult mai des decât ne imaginăm, nu toți îl afișează, nu toți se laudă cu asta. De fapt, cei care o fac cel mai des nici nu vorbesc despre asta, o fac pentru că așa sunt ei, pentru că dragostea pentru cei din jur este mai mare decât dragostea pentru propria imagine, iar asta îi face fericiți. De când am devenit noi atât de leneși, atât de egoiști, atât de reci față de nevoile altora? Eu am schimbat demult, televizorul, jocurile la calculator și multe alte distracții de altă dată pe voluntariat. E extraordinar să poți învăța lucruri noi, să vezi locuri noi, să devii mai bun, să poți schimba viețile altora, să aduci fericire, zâmbete pe fețele oamenilor. Asta mă face pe mine extrem de fericit... Iar la sfârșitul unei zile de voluntariat chiar nu contează cine ești și cum arăți: că ești geniu, că ești de bogat. Contează doar faptul că ești fericit.

Prin voluntariat am retrăit cele mai extraordinare experiențe din viața mea... Am întâlnit și am lucrat alături de mii de oameni, frumoși, talentați și luminoși. Am fost în mai multe țări și colțuri ale lumii decât mi-aș fi putut imagina. Am făcut cunoștință cu fata cu cel mai superb zâmbet... și astea sunt doar câteva din multe, multe alte lucruri frumoase ce mi s-au întâmplat.


Tu ai fost membru al unei echipe ambiţioase, care a coordonat proiectul "Hai, Moldova!". Cum au fost începuturile?

Pentru mine "Hai Moldova" a început exact când am revenit din SUA și aveam atâta bunătate în mine încât eram gata să fac orice. Pe de o parte, eu am avut mereu o pasiune pentru a învăța lucruri noi, iar aici am avut ocazia să le pun în practică pentru un scop nobil. Pe de altă parte, "Hai, Moldova" a venit cu o abundență tare mare de experiențe și cunoștințe noi.

De la început și până acum, cel mai fain lucru din "Hai Moldova" au fost  oamenii. Niciodată până atunci nu întâlnisem o densitate atît de mare de oameni deschiși la minte, colorați și perseverenți. Nici nu îți imaginezi câtă muncă a fost depusă în această mișcare de către o echipă atât de mică... în comparație cu cei peste 100.000 participanți.

Cred că "Hai Moldova" demonstrează foarte bine cât de putenică poate fi o idee și ce pot realiza oamenii dacă își unesc forțele. Indiferent de ce limbă vorbim, ce credințe și culori politice avem, respirăm același aer, asta mi-a plăcut tare mult de la început, eram uniți de idee mai presus de diferențele pe care le aveam.

La început a fost greu, iar pe cât de greu pe atât de interesant. Mai întâi am avut un eveniment de 10 persoane, a venit un post de televiziune și a făcut un reportaj, eu am rămas frapat. Apoi am făcut un eveniment la care au venit vreo 30 persoane. Apoi am făcut o curățenie pilot la care au participat 300 oameni. Apoi un flash mob la care au venit 1000. Apoi a fost marea curățenie unde au venit peste 100.000.

Am muncit ca nebunii și tare mulți au venit cu tot ce au mai bun, în materie de idei, contacte, resurse și talent, absolut gratuit. Pregătind curățenia din 2011, eu veneam la oficiu ca la serviciu, de dimineață până seara am făcut voluntariat full-time jumătate de an. A fost minunat, am luat atât de mult din experiența "Hai Moldova".


Ai avut ocazia să vezi şi Statele Unite. Cu ce impresii ai venit de acolo?

Am fost în SUA de 3 ori, am cutreierat multe state și de fiecare dată a fost o experiență de neuitat. Fie că am descoperit sălbăticia și grandomania nordului în Alaska, serenitatea și vastitatea Pacificului în Washington sau soarele și abundența în California. Pentru mine SUA au însemnat 2 lucruri. Pe de o parte tot ce am descoperit acolo, cultura, locuri, oameni și gânduri care au rămas parte din mine pe tot restul vieții. Pe de altă parte, am înțeles de acolo mult mai bine Moldova.

Țara, din punct de vedere cultural, e o comoară. În ceea ce ține de locuri, Statele Unite este o țară cu locuri extraordinare, locuri unde încă este sălbăticie neatinsă sau cel puțin în care omul este doar un spectator. Din cauza acestor locuri, din dorința de a împărtăși ceea ce văd, lumea mea, cu cei dragi, am pus mâna pe aparatul de fotografiat și tot  fotografiez de 6 ani încoace. Am realizat că în SUA e mult mai ușor de trăit, atât timp cât nu ești un leneș și un papă lapte, orice lucru ai avea, îți poți asigura existența, cumpăra o casă, mașină și alte unelte necesare vieții moderne.

Însă mie nu îmi este suficient să fie ușor. Mie îmi place să fie complicat, sofisticat,  dar mai ales -  interesant. Am revenit cu drag în Moldova. Fiind o perioadă mai lungă în afară țării am început să prețuiesc mai mult ce avem. Am început singur să descopăr, să redescopăr propria țară. Am aflat, învățat și văzut multe lucruri noi, despre care nu știam, dar ar fi trebuit.

Te-ai implicat voluntar în multe activităţi. Care este cel mai recent caz în acest sens?

Sunt membru al Clubului Rotaract Chișinău, activitățile de voluntariat sunt pe agenda zilei. În acestă organizație am găsit o casă. Având nevoia de a fi mereu în folosul societății, aici am găsit oameni minunați, care au multe de oferit celor din jur, la fel de dezinteresat, din inimă, pentru o lume mai bună. În așa mediu, ideile prind aripi și uimirile, realizările, miracole pe alocuri, sunt lucrurile ce îmi umplu zilele.
Cel mai recent, chiar săptămâna trecută, am participat la Balul de Caritate organizat de Hospice Angelus, primul centru de îngrijire paliativă din țară. Îngrijirea paliativă este asistenţa destinată bolnavilor incurabili de cancer în stadii avansate şi terminale, cît şi familiilor lor. Echipa de medici de la Hospice au grijă ca, în pofida stadiului iremediabil de sănătate, bolnavii de cancer în stadii avansate şi terminale să își trăiască ultimele zile fără chinuri și durere.
Pentru Hospice de cele mai multe ori ajut la imortalizarea evenimentelor de colectare de fonduri, dar și activitatea de zi cu zi. Activitatea lor depinde foarte mult de resursele colectate local, de la evenimente și sponsori. Cel mai important eveniment este Balul de Caritate. Deja al doilea an, am ajutat la elaborarea unui filmuleț despre activitatea Hospice și pacienții săi. Lucrul la acest material a fost una din cele mai mari provocări emoționale din viața mea... iată filmulețul din 2012 și cel din anul acesta.

Recent ai venit din  Cambodjia. Care a fost scopul vizitei?

Este prima dată când am pășit în Orientul îndepărtat. Trebuie să zic că aceste locuri m-au sedus din moment ce am pășit  în aeroport. În Bangkok, de îndată ce am intrat în terminal, am rămas copleșit de aromele de uleiuri eterice și de lumânări aromatice, de umeditatea aerului și abundența vegetației tropicale.

Vizita în Phnom Pehn, Cambodjia, a fost întâlnirea Delegației Comunităților ce trăiesc cu HIV/SIDA, Tuberculoză și Afectați de Malarie, a Fondului Global. Fondul Global este o organizație internațională de finanțare, care atrage și alocă fonduri pentru lupta și tratamentul împotriva HIV/SIDA, Tuberculoză și Malarie, acestea fiind responsabile de pierderea celor mai multe vieți omenești an de an.

Fondul Global este alcătuit din 20 delegații, 10 din ele reprezintă donatorii, iar alte 10 implementatorii. În blocul implementator, 3 delegații reprezintă societatea civilă, una din delegații reprezintă persoanele care au fost afectate de aceste afecțiuni. Eu sunt membru al acestei delegații. În fiecare an, ne întrunim în una din țările implementatoare pentru a evalua realizările și a schița strategiile pentru perioada următoare.

Fondul Global pentru mine este un cu totul alt nivel, o dată confruntat cu unele lucruri, nimic nu mai este la fel. De exemplu, cum e să trăiești cu gândul că în fiece minut, azi, mâine, poimâine, doar în Africa câte un copil moare din cauza malariei, deoarece nu are acces la medicamente care costă mai puțin de un dolar. În Moldova, în fiece an sunt diagnosticate peste 5000 de cazuri noi de tuberculoză... mulți din ei, o să treacă prin lupte mult mai dure decât am trecut eu, prea mulți din ei o să afle prea târziu sau nu o să urmeze tratamentul și nu o să treacă. În lume sunt 35 milioane de persoane care trăiesc cu HIV, viața lor depinde la propriu de o porție zilnică de medicamente. Este greu să stai și să nu faci nimic. Mai ales atunci când poți, când poți face ca cineva să se bucure de propria viață.

Ce părere ai de generaţia actuală a tinerilor din ţara noastră?

Este absolut genială! Este generația care a spars bariera comunicării pe orice nivel, este generația în care poți vorbi cu omul de lângă tine, care în același timp are în el un pic de Ștefan cel Mare și un pic de Obi-Wan Kenobi, sau e un pic Maria Tănase și un pic Jennifer Lawrence... foarte interesant!

Dacă ar fi să fac o comparație, felul nostru de a fi până acum, a fost unul de omidă, unul distructiv și sălbatic. Cred că acum suntem în stadiul de cocon, iar generația de astăzi o să inițieze depuparea și evoluția noastră în o formă frumoasă de fluture. Deși metaforic și extrem de optimist, avem foarte mulți tineri extraordinari pe care chiar eu îi cunosc, aici la noi în țară. Sunt și mai mulți extraordinari, pur și simplu o mare parte din ei încă nu au realizat acest lucru...

Atât timp cât o să reușim să trecem peste durerea de teritoriu, peste proteza unei sau altei limbi de stat, cât timp o să punem pe prim plan viața unui om, cât timp bunătatea, sinceritatea și cunoștințele o să fie în radiografia gândurilor noastre, cât timp dragostea, de viață, de oameni, de frumos o să curgă prin vene, eu cu drag aștept ziua de mâine.

Sună utopic? Știu, însă tinerii din ziua de azi visează, iar viitorul aparține celor ce cred în frumusețea viselor lor.

Sună nebunatic? Știu, însă eu îmi aduc aminte cu vreo 2 ani ani în urmă, câțiva tineri nebunatici au vrut să adune 100.000 de voluntari să facă curățenie în toată țara într-o singură zi... pfff.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди