Люди

Călin Goia: Noroc de chitară, ea mă ajuta să atrag domnişoarele

Materialul este pregătit de Nicoleta Gavriliţă şi Andrei Tostogan în cadrul proiectului "Redactor pentru o zi"

Datorită muzicii lumea a cunoscut interpreţi pe care nu doar i-a îndrăgit, dar i-a şi ridicat în slăvi. Muzica de calitate întotdeauna a fost apreciată de public, a fost aşteptată şi comentată prin vorbe de bine. Astăzi cunoaştem istoria lui Călin Goia, solistul formaţiei "Voltaj", trupă care impresionează pînă în prezent prin profesionalismul de care dă dovadă. Despre ce înseamnă familia, dorinţele şi muncă  în viziunea interpretului, aflaţi în interviul de mai jos.


De unde vine numele "Voltaj"? Cine a venit cu ideea?

Numele "Voltaj" este foarte vechi, e din 1982. Cristi Minculescu şi Adrian Ilie, părăsind trupa "Iris", au înfiinţat formaţia "Voltaj", ca peste 6 luni să se reîntoarcă la "Iris". Cu toate astea, numele a fost dus mai departe de diferiţi muzicieni. Din 1988 au intrat în echipă Gabi Constantin şi Valeriu Ionescu, care sunt şi azi în componenţa formaţiei, fiind la chitară şi bas.

Cum a început totul?

În îndepărtatul 1998 eu îmi căutam trupă, iar ei solist vocal. Ne-am întâlnit şi am hotărât să începem un drum nou, cu un stil de muzică diferit, care să ne reprezinte pe toţi. Ceea ce a urmat, se ştie bine, istoria nu ascunde.

Cum era Călin- copilul, adolescentul? Şi cum de reuşiţi să fiţi mereu "ca la 20 de ani"?

Eram foarte timid. Norocul meu a fost că aveam o chitară, cântam şi veneau fetele la mine, nu invers. De fapt, reţeta este foarte simplă: suntem nişte oameni optimişti, cu poftă de viaţă şi tineri în suflet. Cred ca asta e foarte important, să ne păstrăm tinereţea sufletească, indiferent de vârsta pe care o avem scrisă în actele de identitate.

Te simţi un om fericit? Ce îţi aduce fericire?

Mă simt foarte fericit şi împlinit. De vină este familia mea din partea căreia primesc multă energie pozitivă, primesc dragoste şi, nu în ultimul rînd, fericit mă face muzica. Sunetele mă fac la fel bucuros şi plin de viaţă, lucrurile şi momentele frumoase care mi se întîmplă mă fac să simt că trăiesc ci nu exist.

Ce s-a schimbat în viaţa ta de când au apărut copiii?

Totul: priorităţi, frici, program. Dacă înainte nu îmi făceam prea multe griji, acum am o grămadă şi toate sunt legate de ei. Mai mult decît atît, vreau să spun că multe din aceste griji nu sunt fondate, dar fiind părinte te gândeşti continuu  cum să faci să-i fie cât mai bine copilului tău.

Vrei ca ei să-ţi urmeze paşii? Ce talente au?

Vreau să facă ce vor ei. Îi voi sprijini indiferent de drumul pe care şi-l vor alege. Ambilor le place muzica, fac pian, au ureche bună, însă nu ştiu dacă vor apuca drumul ăsta, pînă atunci mai rămîne de văzut. Dar oricum, să faci muzică şi din postură de amator e un lucru foarte plăcut, plus la toate te mai şi dezvoltă.

Cum e soţia ta? I-ai compus vreo piesă?

E minunată! Textul piesei "Ultima secundă" l-am scris special pentru ea.

La ce visezi? Ce planuri ai?

În primul rând, vreau să fim sănătoşi, eu şi familia mea. Pe urmă vedem noi ce facem. Iar pe plan profesional aş vrea să mai fiu pe scenă încă mulţi ani de acum încolo, însă vedem ce ne rezervă viitorul. Nouă nu ne rămîne decît să ne dorim, să realizăm şi să mergem tot înainte.

Еще Люди