Columns

Il Separatio

Il Separatio

Nihilism erotic

Aţi avut vreodată senzaţia că sufletul şi mintea se desprind de corp şi te privesc dintr-o parte?

- De ce crezi că am identificat atâtea chestii comune?

- Pentru că ne-am dorit asta.

Poate simți cu adevărat gustul vieții doar cel care trăiește și poate înțelege cu adevărat dragostea doar cel care iubește.

Aţi avut vreodată senzaţia că sufletul şi mintea se desprind de corp, şi te privesc dintr-o parte? Totul a durat doar câteva clipe, însă a fost sublim, de neuitat.

Sufletul era fericit, indiferent de evoluţia evenimentelor, deoarece Ea era alături. Mintea perversă şi calculată, acum era puţin şocată şi confuză. Iar corpul - scăpat de sub control: am strâns-o la perete şi i-am dat două palme pentru a scoate raţiunea din corpul acela superb, mâinile îi răvăşeau hainele cu sălbăticie, buzele căutau să-i guste fiecare centimetru de piele, iar dinţii s-au infipt în gâtul ei de frică să nu scape prada.

Sufletul privea fericit, iar mintea, deja conştientă de tot ce se petrece a început să analizeze. O privisem direct în ochi şi buzele i s-au întredechis. Privirile noastre denotau gânduri similare, generate concomitent. Atunci am închis ochii şi am sărutat-o. Am sărutat prima dată în viaţa mea atunci, fiindcă chiar nu ştiam cu ce să compar. Ceea ce credeam eu până în acel moment că este un sărut era incomparabil cu ce am simţit în acel moment. 


Am oprit pentru o clipă euforia, i-am descheiat calm şi elegant nasturii de la bluză, am dezgolit sânii ei superbi şi m-am aşezat pentru o clipă la poalele lor să meditez. Priveam în sus la sfârcurile care adineaori îmi păreau inaccesibile ca-n vis, am luat o gură de aer şi am urcat. Nu, cu siguranţă nu i-am sărutat inconştient, am simţit întreg buchetul şi muşcam cu grijă sfârcurile, dând tonul ţipetelor ei de plăcere. Aş fi putut asculta toată noaptea muzica aceea, fără încetare.

Sufletul era în extaz. Am senzaţia că dacă ar fi avut un iPhone în acel moment, şi-ar fi făcut un selfie cu corpurile noastre.

Îmi părea că o domin complet, însă ea se pare că suferise aceeaşi metamorfoză şi acum, cu mintea revenită în corp, mă controla cu o sclipire diabolică în ochi.

Şi ce fac două minţi arogante care se doresc? Exact, fac tot posibilul pentru a se depărta! Nici unul din noi nu era gata să cedeze în seara aceea şi să-şi exploreze dorinţa până la capăt.

Ne-am privit încă o dată în ochi, ne-am zâmbit, am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o ca pe cea mai dragă fiinţa din lume.

I-am deschis uşa, a intrat, am închis-o şi am plecat.

Credeam că am apăsat butonul de chemare al liftului, însă stăteam ca o statuie inconştientă. Sufletul forţa uşa ca un prost strigând după ea. Mintea l-a tras către corp şi am plecat.

A fost una din cele mai frumoase experineţe pe care le-am trăit vreodată, însă eram trist. Eram trist şi enervat din cauza complexităţii fiinţelor noastre care se agaţă de orice pretext pentru a ceda în faţa raţiunii.

Еще Columns