Люди

Mihaela Rudenco: Am atâtea de învăţat! Din acest motiv iubesc viaţa!

Spune că face parte din echipa celui mai "însufleţit" post de radio care există. Scrie zilnic filă cu filă  istoria RMT dedicată celor ce au sufletul tânăr. Mihaela Rudenco, este tânăra care o aducem din faţa microfonului de radio în atenţia voastră.

Mihaela, te regăseşti în radio?

Pentru că m-am născut într-o familie de jurnalişti, când eram mai mică eram curioasă unde, în ce loc magic plecau mami şi tati în fiecare zi şi de ce se întorceau acasă cu un soi de împlinire ce li se citea pe chip cu ochiul liber. Am început să particip la emisiuni pentru copii, iar în prezent fac parte din echipa Radio Moldova Tineret. Nu cred că există suficiente calificative pentru a putea descrie acest post de radio sau oamenii care îi dau viaţă. RMT îmi oferă zi de zi oportunitatea de a învăţa şi de a dărui. La momentul actual, prezint emisiunea matinală "Lume Liberă", de la 6 la 9, alături de colegul meu, Andrei Cârlan.

Cum a fost prima experienţă?

Prima experienţă a fost pe la vârsta de 7 ani, probabil. Sincer vorbind, nici nu mi-o aduc aminte prea bine. Ştiu doar că eram uşor emoţionată şi vorbeam întruna despre partenerul meu de dans (pe atunci dansam la Clubul Sportiv "Codreanca").

Te consideri norocoasă sau consideri că norocul ţi-l faci singură?

Norocul, bineînţeles, e întotdeauna binevenit. Însă fără muncă, dedicaţie, dorinţă, inspiraţie, responsabilitate şi încăpaţînare:)  nu există "frumos". Cert e că puterea e în noi şi pentru că fiecare are un drum al său în viaţă, eu îmi asum şi bunele, şi relele şi cred că ne-am născut pe acest pămînt pentru a învăţa cât mai multe. Încerc să fac lucrurile cât pot eu de bine.

Cum încerci să creezi o conexiune între tine şi radioascultători?

Fiecare emisiune îşi are specificul său. Pregătirea diferă în funcţie de fiecare segment în parte. Ceea ce îmi pare absolut extraordinar în radio e conexiunea pe care o putem stabili cu ascultătorii. Cred că e uşor atunci când ai ce spune, când gândul trece şi prin inimă. O prezenţă fără de emoţie la radio nu înseamnă prea multe.

Care sunt exerciţiile de dicţie pe care le exersezi înainte de emisie?

Atunci când trebuie să comunici cu oamenii fără ca ei să te vadă, neavând la îndemână mesajul gesturilor şi al  privirii, importantă este emoţia comunicării, dar totuşi, în primul rând contează dicţia. Trebuie să înveţi şi să respiri într-un mod anume. Exerciţiile de perfecţionare a dicţiei nu trebuie neapărat să fie din cele mai sofisticate:"cocostârcul de la cocostârcărie" şi alte cimilituri binecunoscute sunt perfecte pentru un începător. Dar tainele meseriei le descoperi în timp.

Eşti absolventă de liceu, cum ai trecut peste valul examenelor?

Bac-ul a însemnat sfârşitul unei etape din viaţa mea. Nu pot să spun că sunt nostalgică, atunci când mă gândesc la cei 12 ani de liceu. Sunt emoţionată şi plină de aşteptări, pentru că vreau să fac actorie. Vreau să încep să exist în meseria asta, cel puţin atât cât exist în jurnalism.

Ai renunţa la jurnalism de dragul actoriei?

Ca prima dragoste, cea pentru radio va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. La moment, teatrul mi-a captivat inima, dar... niciodată nu se ştie... Mass-media reflectă realitatea, viaţa într-o măsură mai mare decât artele, deaceea este mai dinamică. Eu rămân a fi o visătoare. Da, vreau să devin actriţă. E unicul vis la moment, dar înglobează atât de multe lucruri! Esenţial e contactul cu oamenii.

Cu ce alte pasiuni îţi umpli timpul liber? Călătoreşti?

Marea mea pasiune e actoria. Cred că e vorba de a dărui. În ceea ce priveşte călătoriile - în fiecare seară, când pun capul pe pernă, îmi place să călătoresc în sufletul meu pentru a mă descoperi.

Ce lecturi te-au inspirat cel mai mult?

E crucial să citim şi nu exagerez cînd spun acest lucru. În liceu profesoara de limbă şi literatură romană m-a motivat şi inspirat din acest punct de vedere şi cred că îi datorez multe. Îmi place să aleg lecturile, aşa cum îmi place să aleg ce filme vizionez, ce mănânc sau ce vreau să fac. Filozofia blagiană mă pasionează la fel de mult ca opera lui Marin Preda, Mircea Cărtărescu, Liviu Rebreanu, Anton Cehov, F.Dostoievski, Albert Camus, A. Schopenhauer, etc.

Mulţi te confundă  cu prietena şi colega ta de serviciu, Maria Chistol (se întâmplă şi invers) vă amuză această asemănare?

Cu Maria Chistol suntem prietene de prin clasa a patra. Multă lume spune că semănăm foarte mult. Şi nu doar la exterior. Am avut parte de situaţii amuzante când chiar eram confundate. S-a întâmplat să ne placă jocul şi să intrăm în rol. Totuşi, cine ne cunoaşte mai bine, face diferenţa.

Începe un nou capitol din viaţa ta: facultatea. Ce învăţăminte vei lua cu tine în noul drum?

Am învăţat că judecăm prea mult, nu ne cunoaştem poveştile din spatele aparenţelor, nu avem suficientă rabdare. Am învăţat să iubesc viaţa!

Şi încă am atîtea de învăţat, din acest motiv sunt fericită!

Maria Eşanu

allfun

Еще Люди