Люди

Alex Bumbu: Sfaturi care te pot ajuta să călătorești doar cu un ruscac

Fericirea nu înseamnă să ai telefon de ultima generație, haine de brand sau să circuli cu o mașină de lux. Fericirea înseamnă să ai suficient curaj pentru a-ți pune visele într-un rucsac și să pleci să descoperi o altă lume.  Drumul spre Asia a fost destinația spre fericirea lui Alex, care doar cu un sac în spate a cutreierat un alt continent.

Alex, ești protagonistul unei aventuri pe continentul asiatic. Cum s-a întîmplat totul?

Am decis și am plecat într-o perioadă foarte scurtă, dar totul mergea spre asta. Încă din vară am început să scap de toate chestiile de care nu aveam nevoie, într-un final rămânând cu o avere ce mi-a încăput într-un ghiozdan. Prin august am găzduit 2 prieteni din Cluj care deja aveau bilete de zbor în Thailanda pentru noiembrie. Așa cum deja aveau experiență de călătorie în această țară mi-au povestit cele mai frumoase momente. Atunci am și luat decizia, am spus mai mult în glumă că voi merge și eu.

În săptămânile ce au urmat am făcut câteva acțiuni importante: am căutat informații și prieteni care ar vrea să călătorim împreună; am aplicat la un eveniment în Malaezia ce urma să fie în octombrie: m-am decis cu tema tezei de master și mi-am găsit conducător. Într-un final, s-a dovedit că a pleca în Thailanda e destul de complicat din cauza vizei și nici persoane care să mă însoțească în călătorie nu am găsit. Apoi am fost acceptat la concursul din Malaezia și astfel mi-a fost setată data plecării.

Cum ai ales destinaţiile şi traseul parcurs?

Inițial am făcut o listă de țari care erau prin preajma Tailandei, am verificat dacă e nevoie de viză și cum o obțin. Apoi înainte de plecare m-am decis să petrec în fiecare țară cîte o lună. Astfel, am fost în 3 țari care mi-au părut cele mai convenabile (anotimp, preț trai, preț drum, viză…). Deja în fiecare țară decideam pe loc ce să fac.

Spuneai că unul din motivele pentru care ai plecat a fost un eveniment la care ai participat în Malaezia. Despre ce este vorba?

The Global Startup Youth 2013. A fost o competiție în format de StartUp Weekend, doar că la proporții mondiale și doar pentru persoanele de pînă la 25 de ani. Au fost în jur de 60 echipe care trebuiau să lucreze la una din temele propuse și să vină cu o soluție inovatoare. Eu am fost într-o echipă care lucra la idea de a crea o platformă ce ar permite ca mentorii și studenții să se găsească mai ușor unul pe altul în baza anumitor criterii de interese și abilități.


Ruscacul era singurul tău bagaj, pe lângă documentele indispensabile cu ce l-ai umplut? 

Era un ghiozdan turistic de mărime medie (25 L) care era adeseori pe jumate gol. Dacă de rezumat toată ce aveam ar fi: un laptop cu încărcător, cablu USB, o tabletă și o agendă, pix și creion, 4 tricouri, 3 perechi de ciorapi, 2 perechi de lengerie și un hanorac. Mai aveam un săpun, perie și pastă de dinți și niște medicamente. Din când în când aveam cu mine o sticlă cu apă, dar se găsea ușor apă.

Care sunt sfaturile tale pentru cei care și-ar dori să-ți repete experiența?

Nu este nevoie să cheltui o avere pentru a călători. Iar pentru cei care au reușit să se încadreze într-un rucsac nu am ce sfături să le dau. Iar pentru cei care ar vrea să încerce așa ceva le-aș recomanda să își găsească mai întîi un rucsac comod și în fiecare zi să-l echipeze așa ca să-și poată să nu se întoarcă acasa 2-3 zile fără a simți discomfort. Apoi, cu timpul realizezi care chestii sunt în plus și care sunt utile. Așa îți strîngi lucrurile necesare ție.


Ce conţinea agenda de activităţi pentru următoarea zi?

Nimic. Aveam doar 2 ocupații care trebuiau făcute, dar nu tare mă presau la timp și le făceam cînd aveam poftă sau cînd nu aveam alt ceva ce face.

Prin ce te-a impresionat bucătăria asiatică şi oamenii de acolo? 

Bucătăria e dulce-pipărată. Poți găsi și carne de frigărui, care e cu zahăr. Iar cîteodată mîncarea era atît de iute că nu puteam termina porția. Și mîncarea de acolo mi-a părut cu mult mai sănătoasă.

Oamenii sunt diferiți de la regiune la regiune. Dacă să nu vorbim de cei care trăiesc de pe urma turiștilor, atunci oamenii par a fi destul de prietenoși. 


Ce locuri te-au fascinat şi crezi că merită să fie văzute?

Cel mai mult mi-a plăcut insula Bali. E o insulă relativ mică, dar ea are și plaje perfecte pentru surfing, și zone stîncoase, și vulcan și zone culturale. E un loc foarte turistic, dar cumva mi-a părut simpul și prin asta probabil mi-a plăcut.

Ce aşteptări aveai şi cu ce impresii ai revenit?

Unica așteptare pe care o aveam era speranța că "acolo" într-adevăr e cald din această cauză și aveam doar șorți și un singur hanorac. Și această așteptare s-a adeverit. De impresii - nu pot face o listă. Am încercat să văd cum ar fi să trăiești în acea regiune, astfel zilele decurgeau simplu, iar fiecare peripeție era o normalitate pentru acel loc.

Această aventură ţi-a schimbat caracterul, viziunile ?

M-am bronzat (pe cât a fost de posibil). Mi-am demonstrat că dorința de a fi permanent în anotimp cald nu e una naivă și greu de realizat. Am definit conceptul de minimalism al lucrurilor deținute, al rolului și cantității de bani necesare. Am mai scăpat de unele stereotipuri și mi-am lărgit spectrul de cunoștințe ideologice.

Trei luni ai fost departe de tot ceea ce poţi numi "acasă". Cum a fost reîntoarcerea?

A fost frig. Cînd am revenit afară erau 6 grade, iar eu eram în șorți. Oamenii pe drum glumeau că mie îmi e cald. În rest, totul s-a mișcat „acasă" și fără mine.

Maria Eșanu

allfun

Еще Люди