Columns

sergheev

Natalia Sergheev

10 chestii despre Bratislava

Monumentele sunt detaliile care cu adevărat evidențiază Bratislava.

Am vrut să mă laud că am fost la Bratislava, de asta am decis să scriu această postare. Dar până la urmă am înţeles că nu prea am cu ce mă mândri, dacă e să nu luăm în calcul faptul că am reuşit să nu răcesc. Toate aprecierile sunt extrem de subiective, iar unele detalii sunt lipsite de sens.

Ploi

Trei zile de ploi. Trei. La început te simţi ca Gene Kelly şi îţi vine să zburzi ca în "Singing in The Rain". Dar nu vă lăsaţi înşelat de aparenţe. La sfârşit, ajungi să invidiezi oamenii din pustiurile africane. Cât am stat acolo, noi am stricat patru umbrele şi ne-am resemnat cu imposibilitatea existenţei unei coafuri normale.

OZN-urile

Pe podul oraşului este un OZN. Desigur, nimeni nu a avut intenţia să cocoşească la înălţimea de 85 de metri o mostră a transportului extraterestru. De fapt, acolo este un restaurant, cu o privelişte de 360 grade asupra oraşului şi chiar Austriei. Teoretic, construcţia ar trebui să semene cu un vizitiu al unei trăsuri, unde cablurile sunt frâie, iar pilonul e vizitiul cu pălărie. Nimeni însă n-a fost amăgit.

Vinul şi berea

Aparent, vinificaţia este una dintre tradiţiile acestor locuri. Desigur, au tot felul de Chardonnay-uri şi Cabernet-uri, însă doar aici se face Devin şi Dunaj. Nu le-am încercat pe astea, dar Riesling-ul pe care ni l-au servit era fabulos.

Cu greu am decis ce bere să aduc celor de acasă. Ai de unde alege şi m-ar fi mirat să fie altfel. M-a dat gata PilsnerUrquell, inclusiv cu preţul de un euro şi ceva. Am găsit şi legendarul Duff Beer, pe care-l bea Homer Simpson. Dar aşa şi n-am apucat să-l gust. D’oh.

Carne şi mâncare ieftină

Pentru 2 euro şi câţiva cenţi am luat jumătate de kilogram de şuncă "romana", din care toţi patru am mâncat de fiecare dată când ne strângeam seara la bârfit (adică, de multe ori). Din păcate, aşa şi n-am înţeles care e bucătăria tradiţională slovacă. Pe de o parte, am avut puţin timp, pe de alta, fiindcă alegeam între supă de cocos şi butterfishla hotel. P.S. Dacă ajungeţi şi voi la dilema asta, încercaţi-le pe ambele.

Comunism+capitalism

Acest paradox e motivul din care-ţi pare că Bratislava seamănă cu Chişinăul. Deşi, probabil, toate oraşele post-sovietice seamănă cu Chişinăul. Casele în proces de construcţie amintesc de "novostroiurile" moldoveneşti. Locuinţele vechi au îmbătrânit în acelaşi mod ca şi cele de la noi, de parcă au fost cândva surori gemene, separate în copilărie. Toate astea cumva reuşesc să convieţuiască cu preţurile în euro, pistele pentru biciclişti, graffitti-ul contemporan şi maşinile care se alimentează de la o priză din mijlocul drumului.

Încă un Oraş Vechi

O altă chestie comună pentru capitalele europene – toate au în centru un Old City, care fără excepţie e imposibil de frumos şi de care te îndrăgosteşti instantaneu. Bratislava nu e o excepţie. Căsuţele de acolo par a fi inspiraţia poveştilor lui Hans Christian Andersen, iar catedralele bucură prin fantasticul stil gotic. Din acest motiv, nu judeca un oraş după centrul vechi, fiindcă celelalte părţi nici pe departe nu seamănă cu el. Am inclus acest punct în listă, doar ca să ştiţi că el nu ar trebui să fie aici.

Seriozitate

Nu că m-aş fi aşteptat la zâmbete americane pe feţele slovacilor, dar aparent toţi oamenii pe care i-am întâlnit în Bratislava au funcţii ultra-importante cu mii de responsabilităţi sau cel puţin duc greutatea lumii pe umeri. Totuşi, sunt săritori la nevoie şi te ajută cu un sfat dacă văd că eşti pe cale să strici aparatul de dat bilete din staţia de autobuz.

Castelul şi Dunărea

Mai trebuie să spun că Dunărea e superbă? Atunci când vezi că chiar şi în ploaie oamenii fug pe lângă rău, îţi este ciudă un pic că tu ai rămas doar cu r.Bîc. Castelul care se află în vârful dealului, deşi arată frumos şi e de fotografiat, ne-a lăsat cu senzaţia că am bătut drumul degeaba până la el. În schimb, la terasa din preajmă cu vederi spre tot oraşul îţi pare că timpul se opreşte.

Monumentele

Monumentele sunt detaliile care cu adevărat evidenţiază Bratislava. Probabil, motivul din care au fost instalate trădează mai multe din personalitatea oraşului şi a locuitorilor decât s-a vrut la început. Acolo este statuia lui Andersen, care are nişte mâini ca ale unui bunel, este monumentul lui "SchonerNaci", omul ce a devenit vestit prin felul chic de a se îmbrăca şi prin bunele maniere şi îl mai vezi pe Rubberneck, omuleţul de bronz care-şi scoate capul din trapă. După ce câţiva motociclişti s-au "împiedicat" de el, a fost pus semnul "Man at work".

E aproape de Viena

Unul dintre marele plusuri ale capitalei slovace. Dacă ai ajuns acolo, e păcat să nu treci prin Viena, care se află la câteva zeci de km distanţă. Vei savura călătoria la viteze mari pe un drum european şi vei vedea câmpii largi de mori eoliene, care impresionează destul de uşor. Iar dacă bagi şi nişte Chopin, aproape uiţi că mai este ceva înafara acestui moment.

Еще Columns