Columns

Il Separatio

Il Separatio

Una dintr-un milion!

Stăteam zilele acestea la o terasă cu prietenii. Ne împărtăşeam succesele, necazurile şi stabileam planurile şi priorităţile pentru viitorul apropiat.

La un moment dat trecuse pe lângă noi o fată extrem de atrăgătoare. Relaxat, am mai sorbit un gât de vin şi mă uitam atent cum mergea, de fapt, plutea lent, ca-ntr-un film în slow motion. Briza dinspre lac îi mula şi mai mult rochia uşor transparentă pe corpul ei perfect. Părul strâns la spate îi punea în evidenţă chipul frumos conturat şi privea undeva departe, în viitor, ce deja bucura prin faptul că fata e capabilă să gândească.

Da, de acord, mint, evident că-n primul rând mi-a atras atenţia fundul ei superb. Fata dacă are fundul şi picioarele urâte , poate s-o salveze doar un chip foarte frumos sau nişte sâni excepţionali. Iar asta le avea pe toate!

Şi mergea foarte sigură pe sine, îşi cunoştea bine valoarea. Geanta şi accesoriile scumpe dădeau clar de înţeles că nu-i de ici colea: ori o întreţine cineva, ori părinţii se străduiesc să nu-i lipsească nimic fetei. Varianta cu "şi le-a câştigat singură, din munca ei" era exclusă din start. Era prea tânără pentru a produce atâţea bani şi sunt excepţionale cazurile când există un serviciu onest, cu salariu care ar permite asemenea achiziţii. Plus că fetele care se întreţin absolut singure rareori îşi cheltuie banii pe asemenea chestii.

Deci să revenim la varianta optimistă: au părinţii suficienţi bani pentru a investi în fiica iubită şi să-i satisfacă mici plăceri absolut fireşti şi inocente. Respectiv, mai e şi dintr-o familie sănătoasă, normală.

Deci e frumoasă, deşteaptă şi din familie bună – numai bună de luat de nevastă şi de făcut copii!

Dar cum reflectam eu aşa, examinând-o minuţios, ea dispăru după colţul străzii şi în secunda imediat următoare am şi uitat de ea, de parcă nici n-ar fi existat. Era cam a zecea în ziua respectivă.

Mi-am revenit din impactul vizual absolut firesc şi imediat mi-au revenit gândurile la Ea!

  • Separaţio, eşti cu noi? Pe ce planetă eşti?
  • Las că ştim noi cu toţii pe ce planetă se află el, râdeau prietenii cu poftă.

Da, mereu mă gândeam doar la ea. Nu, nu la fundul ei, la buze sau la ochi, ci anume la Ea. Restul erau detalii mai mult sau mai puţin importante, dar care adunate împreună creau un drog de care devenisem dependent. Da, raţiunea pură şi crudă ar fi putut în secunda imediat următoare să mă scoată din această stare euforică, dar nu vroiam! Îmi era atât de plăcută senzaţia aceasta de apartenenţă la ceva divin, ceva care sfidează prin manifestările sale orice buchet de senzaţii oferit de "o fată de moment".

Şi atunci mi-am dat seama de ce anume Ea!

Ea era unica care-ţi oferă senzaţia că nu există nimic imposibil şi irealizabil. Ea te face să-ţi impui scopuri şi să le urmezi cu sfinţenie, şi să fii mai bun, pentru tine, şi pentru Ea. Ea te face nemuritor findcă tu niciodată nu vezi o limită a fericirii voastre. Ea era fata, pentru care, dacă ar fi cazul, ai fi gata să te lipseşti de sex pentru orice perioadă şi să fii împlinit doar pentru previlgiul de-ai fi alaturi. 

Ah da, şi referitor la faza descrisă mai devreme: bărbaţii (de fapt şi fetele) îşi pierd cu adevărat interesul în a privi "fata de moment" doar atunci când sunt priviţi de Ea ca "bărbatul pentru totdeauna"!

Еще Columns