Люди

Patricia Zghibarţa: Nu voi înceta să mă implic în proiecte naţionale şi internaţionale

Pasiunea pentru studii se cultivă din copilărie. Pas cu pas învăţăm lucruri noi, ne îmbogăţim spiritual, ne dezvoltăm personal şi profesional. Frumuseţea cunoştinţelor ne oferă oportunităţi nebănuite pe care le putem folosi spre binele nostru şi nu în ultimul rînd, pentru un viitor strălucit. Patricia Zghibarţa este un exemplu minunat pentru tinerii care îşi doresc experienţe academice inedite şi care tind spre culmi infinite. În 2013 Patricia a fost desemnată unul din cei mai buni studenţi din ţară. Totodată, ea   a avut ocazia să călătorească în multe ţări, acumulând experienţe inedite şi frumoase. Din acest interviu îi puteţi afla povestea de succees şi, de ce nu, să vă inspiraţi!


Patricia, tu faci parte din generaţia tinerilor activi, cărora le place mereu să înveţe şi să progreseze.  De unde vine această dorinţă de a cunoaşte cât mai multe?

Sunt mulţi factori ce au determinat pasiunea mea pentru învăţat şi descoperit lucruri noi. În clasele primare, pe care le-am urmat în cadrului unui program iniţiat de Fundaţia Soros, eram încurajaţi să punem întrebări şi să argumentăm opiniile proprii, nu doar să "consumăm" informaţia oferită la ore. Stimularea gândirii critice şi opiniilor argumentate e foarte importantă în procesul educaţional, un proces care ar trebui să le ofere copiilor posibilitatea să înveţe cum să acumuleze noi cunoştinţe, ci nu să livreze cunoştinţele ca pe un produs finit sau un adevăr absolut. Părinţii mei au încurajat întotdeauna acest model de studiu. Nu mi-au verificat niciodată tema pentru acasă şi de fiecare dată când încercam să iau calea mai uşoară şi aşteptam de la ei să îmi spună ce să fac, replica lor era: "Tu ce vrei să faci?", urmată evident de întrebarea: "De ce?". Mai mult decât atît, în cercul meu de prieteni, discuţiile în contradictoriu şi schimbul de cunoştinţe au fost mereu pe ordinea de zi. În sfârşit, studiile la Liceul "Mircea Eliade", într-o clasă cu foarte mulţi colegi talentaţi şi premianţi la olimpiade naţionale şi internaţionale şi-au pus şi ele amprenta. Cred că datorită lor am dezvoltat şi eu o pasiune pentru studiu şi am participat la competiţii similare. Curiozitatea a devenit un perpetuum mobile şi în astfel de circumstanţe e imposibil să nu vezi procesul de învăţare ca pe ceva fascinant. Cunosc mulţi tineri din Republica Moldova cărora le place să înveţe pentru sine, ci nu pentru a obţine note bune. Evident, asta nu se referă la toate disciplinile predate în licee şi universităţi, unde eşti nevoit să înveţi şi lucruri care nu reprezintă neapărat interes prioritar. Cu toate acestea, e admirabilă dorinţa şi efortul pe care îl depun aceştia în încercarea de a se autodepăşi.

Cred că cea mai frumoasă evoluţie pe care o putem face în viaţă constă în a face o comparaţie dintre tine acum şi cel sau cea care ai fost cinci, zece ani în urmă şi a fi mîndru de cine ai devenit.

Anul trecut, chiar ai fost desemnată unul din cei mai buni studenţi din ţară, în cadrul Burselor de Merit. Cum a fost drumul până la acest succes?

Bursa de Merit a fost, într-un mod oarecum ironic, un premiu pentru toate premiile obţinute până atunci. Mă bucur că respectiva bursă este oferită nu doar pentru merite academice, ci şi pentru implicare în activităţi extra curriculare. Am văzut mulţi tineri cu experienţe impresionate în spate care au devenit finalişti şi este bine că aceşti tineri sunt încurajaţi să-şi continue activitatea de voluntariat şi implicarea în comunitate. Nu premiul în sine este cel mai important, ci recunoaşterea meritelor acestor tineri şi mesajul pe care îl poartă acest tip de concursuri.

Performanţa academică a jucat, evident, un rol important. Peste cîteva luni după obţinerea bursei am devenit şef de promoţie. Cu toate acestea, procesul de studii universitare a fost mai puţin competitiv şi dificil decît cel din liceu, cel puţin pentru mine. De aceea, nu media obţinută la universitate e un indicator de performanţă pentru mine, ci activităţile pe care le-am făcut în toţi cei 4 ani de facultate. Pot spune că sunt foarte mândră de faptul că am contribuit la organizarea unui program de vară pentru tineri talentaţi şi excepţionali din întreaga lume. Axat pe leadership şi antreprenoriat, programul Aspire Academy mi-a oferit onoarea să lucrez cu o echipă profesionistă şi să obţin o doză de energie şi inspiraţie incredibilă de la studenţii care au avut curajul să îşi depăşească propria condiţie şi să iasă din zona de confort pentru a schimba comunitatea din care fac parte.

Tu ai avut ocazia să participi în cadrul multor proiecte internaţionale. Care ar fi acestea şi ce experienţă ai acumulat?

Prima mea plecare într-o ţară îndepărtată a fost în anii de liceu, când am participat la un campionat internaţional de dezbateri în Bosnia şi Herţegovina, urmat de un concurs organizat de Consiliul în Belgia. În primul an de facultate am plecat la un scurt schimb intercultural în Germania şi un program academic de vară în Austria. Au urmat semine şi conferinţe în Finlanda, România, Ungaria, proiecte în Estonia, Azerbaijan şi Letonia şi competiţii de drept internaţional în Belarus şi Tailanda. Acest interviu l-am oferit, de altfel, tot din afara ţării, fiind la un program educaţional în Creta.

Toate călătoriile de până acum le-am făcut exclusiv în scopuri academice. Am încercat să obţin nu doar cât mai multe cunoştinţe şi să dezvolt noi aptitudine şi competenţe în cadrul acestora, dar şi să cunosc noi culturi şi, mai ales, oameni. Am fost întrebată odată ce mă inspiră şi mă motivează să lucrez mai mult. Răspunsul e cât se poate de simplu:oamenii. Istoriile oamenilor care au reuşit mai multe decât mine, care au depăşit greutăţi şi au avut curaj pe care eu nu l-am avut în multe cazuri îmi reamintesc constant că se poate şi că unica limită care există cu adevărat e cea pe care ne-o impunem noi înşine. Fiece călătorie a avut un impact major asupra mea, asupra modului în care comunic într-un mediu cultural divers, asupra viziunilor pe care le am şi modului în care le expun. Pe lângă multitudinea de prieteni pe care îi poţi face în întreaga lume şi noi alte oportunităţi pe care le poţi găsi pe această cale, orice călătorie e şi o (re)descoperire a propriului eu, iar asta e ceea ce de fapt contează în viaţă.

Ai fost implicată în activităţile CID NATO, o instituţie cu un nume sonor şi serios. Care a fost rolul tău aici?

Am venit la Centrul de Informare şi Documentare privind NATO în Moldova încă în anul doi de facultate, cînd am făcut un stagiu de practică. Peste trei luni mi s-a propus să mă angajez în calitate de coordonator de proiecte. În toată această perioadă am învăţat multe nu doar în ceea ce priveşte rolul NATO pe arena internaţională şi în regiune, parteneriatul RM-NATO, diplomaţia publică, managementul proiectelor şi lucru în echipă, ci şi cum să distribui eficient timpul între muncă, facultate şi activităţi extra curriculare. Acum sunt director de programe şi coordonez proiecte şi îmi ajut colegii în activitățile curente ale Centrului și menținerii relaţiilor cu partenerii noștri din țară și de peste hotare.

Mai eşti la licenţă sau ai aplicat la studii de master?

Am absolvit facultatea acum o lună. Am fost acceptată la studii postuniversitare în Marea Britanie, dar din motive financiare voi refuza ofertele. Anul acesta voi aplica iar, în speranţa obţinerii unor burse, iar între timp îmi voi continua activitatea la Centru şi sper că voi avea ocazia să călătoresc şi să continui activitatea în sfera non-guvernamentală.

Care este visul tău cel mai mare în ceea ce priveşte studiile, cariera?

Sper să reuşesc să obţin şi studii de doctorat pentru a putea preda dreptul internaţional în cadrul unei universităţi. Până atunci, voi încerca să fac un stagiu la Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi la alte organizaţii internaţionale care activează în domeniul dreptului internaţional umanitar, drepturilor omului şi soluţionării conflictelor. Nu voi înceta să mă implic în proiecte naţionale şi internaţionale şi cu siguranţă mă voi dedica şi dezvoltării sistemului legal din Republica Moldova.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди