Люди

Iana Soloviova: Handball-ul – mai mult decît o ambiție

Practicarea handball-ului de către femei trezește diverse reacții, mai ales în rîndul bărbaților. Palme peste ochi, piedici subtile sau lovituri în sîn -sunt apanajul unui joc care nu poate fi practicat de oricine. Iana Soloviova este handbalistă de aproape 10 ani. De ce handball-ul a devenit pentru Iana mai multdecît un sport dur, afli aici.


Cînd ai avut primele tangențe cu lumea handball-ului?

Totul a început acum 9 ani. Învăţam în clasa a IV-a şi eram pe cale să împlinesc 10 ani. Într-o zi, un domn a intrat în clasă şi s-a prezentat drept antrenorul unei echipe de handball. El a selecţionat cîteva fete şi ne-a invitat la primul antrenament. Pînă la urmă, am mers doar eu. Îmi amintesc clar momentul în care am intrat în sala de antrenament şi am rămas cu gura căscată, deoarece eu, fiind micuţă, mi s-a părut sala enormă!

De aproximativ 10 ani practici handball, ce înseamnă acest sport pentru tine?

Handball-ul pentru mine înseamnă, în primul rînd, spirit de echipă, fiindcă acesta este pilonul lui de bază. Acest sport mai înseamnă dinamicitate, viteză, dăruire, disciplină  şi ambiţie.


Ți-a fost greu să combini antrenamentele epuizante cu programul încărcat de la școală?

Mi-a fost greu uneori să îmbin şcoala şi sportul, însă nu am pus niciodată învăţatul pe un plan secundar. De mult timp mă gîndeam la o carieră în IT. Am studiat unele lucruri desinestătător pe lîngă cursul şcolar şi ştiu că am făcut alegerea corectă. În plus, sînt sigură că experienţă mea în clubul "Femina-Sport" mă va ajuta la studiile mele ulterioare, fiindcă anume acolo am aflat ce este insistenţa, lucrul în echipă şi ambiţia.

Care este prima echipa profesionită pentru care ai jucat şi cum a decurs demersul tău profesional pe parcurs?

Pînă în 2011 am jucat în componența echipei  "Tarpan" a Şcolii Sportive Specializate de Handball nr. 2. Deşi nu putea fi numită o echipa profesionistă, de acolo am început şi acolo am "prins gustul" sportului.  Apoi am evoluat în componenţa echipei de handball a clubui sportiv dedicat exclusiv femeilor "Femina-Sport Chişinău", condus de  Mihai Burciu. Noua mea echipă era antrenată de Cristina Sîrbu, un antrenor talentat şi o persoană splendidă.


Cum ai ajuns să evoluezi în aceste formaţii şi să ai performanţe?

Sportul de performanţă presupune multă  perseverenţă,  convingere,  stres şi chiar traume, iar pentru a reuşi, e nevoie de foarte multă dăruire. Eu am reuşit fiindcă am avut o echipa de excepţie. Probabil, asta contează cel mai mult, doar sîntem nişte fiinţe sociabile şi avem nevoie de susţinere şi feedback. Toate persoanele  din echipă luptau pentru acelaşi scop. Nu am fost niciodată singură. Aici am înţeles cu adevărat ce înseamnă lucrul în echipa. A fost o experienţă fără de preţ. Mi-am făcut prietene pe viaţă. Le iubesc şi-mi va fi foarte dor. În general, toţi membrii echipei "Femina" înseamnă mult pentru mine şi ocupă un loc aparte în inima şi viaţă  mea.

Care sunt titlurile obţinute şi victoriile pe care le consideri cele mai importante?

Cea mai importantă victorie o consider promovarea sportului în Moldova, a celui feminin în particular. O ţară integră are nevoie de multe: de politici bune, de o economie stabilă, de cetăţeni conştiincioşi şi sănătoşi, dar şi de sport de performanţă la un nivel înalt. Aceste aspecte definesc o ţară modernă, civilizată, o ţară "model". Apreciez mult faptul că în Moldova, pe lîngă eforturile depuse în domeniul politic, social,  economic, se depun forţe pentru a ridica sportul la un nivel european. Eu am simţit evoluţia pe pielea mea şi mă bucură mult acest fapt. Mă simt mîndră de faptul că întregul club "Femina-Sport", membrul căruia am fost de 3 ani, a contribuit considerabil la dezvoltarea sportului profesionist de echipă în Moldova


Unde îți continui studiile?

Întrucît am studiat într-un liceu francofon, am decis să-mi continui studiile universitare în Franţa. Am fost acceptată la Universitatea de Stat din Bordeaux, unde voi studia Informatică, începînd cu  septembrie al anului curent. Mă bucur foarte mult de această oportunitate, dat fiind faptul că Franţa oferă studii de înaltă calitate, noi posibilităţi de creştere sportivă şi profesională şi desigur experienţe de neuitat.

E greu să te desparți de actuala echipă?

E trist că nu voi mai putea practica hanball-ul în echipa curentă, unde mi-am făcut mulţi prieteni şi nu voi mai reprezenta Moldova la concursuri naţionale şi internaţionale. Universitatea din Bordeaux are echipa ei de handball şi mă înscriu acolo neapărat.


Antrenametele te scapă de probleme cu kilograme?

Silueta depinde de doi mari factori, în următoarele proporții: 80% mîncarea și doar 20 % exercițiile fizice. Poți să te antrenezi ca un cal și să nu ai rezultate. Dar dacă alegi mîncarea corect, ramăi suplă și doar definești mușchii.

Perfomanțele în sport nu întotdeuna te scapă de problemele cu greutatea. Chiar dacă te antrenezi din greu, ajungi la așa numitul efect plato, atunci cînd organismul s-a acomodat, iar exercițiile fizice nu mai reprezintă o continuă evoluție, ci mai degrabă un stop. Din acest motiv se întîmplă să mai adaugi cîteva kg în plus.

Cum sunt aplanate conflictele într-o echipă de femei, care practică un sport dur?

Evident că un colectiv de fete e mai puțin controlabil, disciplinat și previzibil decît unul de baieți . Dar am avut noroc de un antrenor femeie, care știa cum să ne potolească în măsura necesară.


Ce atitudine au băieții față de domnișoarele cu caracter și forță fizică?

În echipa nostră toate fetele sunt frumoase. Pe lîngă faptul că sunt puternice și luptătoare, acestea nu uită că sunt și domnișoare!

Mie tot mi-e frică de fete puternice!

Ce calități trebuie să aibă acela care i-ar putea fura inima Ianei? Trebuie să fie handbalist?

Nu este neapărat! Trei calități au prioritate: inteligența, simțul umorului și cumsecădenia.

Maria Eșanu

allfun

Еще Люди