Люди

Rodica Gavriliţă, despre experienţa ERASMUS şi FLEX

Oportunităţile pentru tineri sunt la tot pasul. Tot ce îi rămâne noii generaţii este să le selecteze pe cele potrivite ei şi să înceapă un drum frumos în viaţă. Pe acest principiu s-a ghidat şi Rodica Gavriliţă, o tânără care a acumulat o vastă experienţă de studiu prin intermediul programelor ERASMUS şi FLEX. Cum i-a schimbat viaţa aceste două oportunităţi şi ce sfaturi are pentru semenii ei în materie de educaţie, aflaţi în materialul de mai jos!

Am aflat despre Erasmus chiar în cadrul Facultăţii de Litere de la USM, dar iniţial părea departe de realitate. Oportunităţile de studiu peste hotare sunt un subiect preferat de tineri, iar mobilităţile academice prin programul Erasmus Mundus au reuşit să încetăţenească ideea de calitate, situându-se printre cele mai respectate programe de schimb academic şi cultural, de aici şi concursul, care am impresia că în ultimii ani este tot mai mare.

Ţările în care poţi merge pentru o asemenea experienţă pot suna pe cât de exotic, pe atât de banal. Experienţa Erasmus poate fi neaşteptat de aproape. Iar aici mă refer la cazul meu. Am mers nici mai aproape, nici mai departe decât Iaşi, România, pentru un semestru din anul terminal de studii la Universitatea Alexandru Ioan Cuza.

Un motiv pentru care destinaţia aceasta a fost potrivită era posibilitatea de a urma aceeaşi specialitate ca în Republica Moldova: studii filologice de limbă, literatură română şi engleză. Poate tocmai această experienţă a făcut posibilă o distincţie mai obiectivă, dar şi perceperea unor afinităţi între sistemele educaţionale.

Am vrut cu tot dinadinsul să experimentez ce înseamnă să fii la facultate într-un mediu nou, să iei aproape totul de la zero, să cunoşti profesori minunaţi sau persoane de seama ta, care îţi devin prieteni. Un alt motiv, foarte concret, este posibilitatea, ba chiar dreptul de a-mi echivala creditele. Chiar dacă am avut de susţinut câteva examene la întoarcere, procesul a fost mult mai simplu, iar sesiunea mai puţin obositoare. Oricum ar fi, merită tot efortul.

O prietenă de la facultate a continuat să fie colega mea de grupă şi de cameră de cămin pe tot parcursul programului, pentru că, iată, aşa s-a întâmplat să fim ambele selectate. Aşa că toate emoţiile au fost trăite cu dublă intensitate.

Dar motivele poate că nici nu au fost aşa de multe, însă faptul că n-a fost o decizie greşită, ba chiar una bună, se tot confirma.

Continui să cred că experienţa mea este diferită de cea a unui bursier al statului român, pentru că într-o perioadă scurtă de timp, te vezi nerăbdător să călătoreşti, să guşti din tot ce înseamnă experienţa academică şi culturală, nu amâni lucrurile, pentru că ştii că nu vei fi acolo pentru o perioadă îndelungată. Impresiile s-au extins mult după încheierea perioadei propriu-zise, am format legături foarte strânse cu oameni care mi-au devenit prieteni şi care ne-au vizitat în Republica Moldova. Apoi, după ce m-am întors la facultate, eu şi colegele mele din Moldova am mers la un concurs care s-a desfăşurat tot la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, iar satisfacţia pe care am primit-o revăzând atât colegii, cât şi profesorii, e de neegalat.

Numele pe care le vedeam pe unele manuale din facultate în Moldova, au început să prindă contur, la propriu, iar scriitori şi oameni de cultură pe care s-ar putea să nu mai am ocazia să îi văd, s-au tot perindat pe la lansări de carte, dar şi la Festivaul Internaţional de Literatură şi Traduceri, care a avut loc în toamnă la Iaşi. Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru Literatură în 2009 ar fi fost prezentă şi ea, dacă nu era internată în spital la momentul acela.

M-a fascinat ospitalitatea acestui orăşel studenţesc, pe care nu doar l-am vizitat, ci m-am simţit parte din viaţa foarte liniştită de acolo. Impresiile mele încep de la plimbările pe Copou mâncând covrigi de la Petru, teiul lui Eminescu şi toate aleile parcă tăinuite, tramvaiele, sentimentul pe care-l simţi atunci când pe 24 ianuarie eşti în Piaţa Unirii, urci pe bloc şi priveşti de sus baloanele în trei culori plutind, aici am mers prima oară la operă, apoi cafenelele drăguţe, în care mergeam la un ceai sau la o cafea, doar ca să nu stăm acasă, ci să fim mereu în mişcare, librăriile bogate şi cărţile la preţuri rezonabile, mall-ul, care a devenit şi el (evident) unul din locurile noastre preferate şi multe-multe altele.

Pentru că m-am aflat doar patru luni în Iaşi, am acordat prioritate orelor de la facultate, însă nu am ezitat să accept provocarea de a merge într-o călătorie de câteva zile, în care am descoperit Transilvania şi toate minunăţiile naturii, cu nimic mai prejos decât priveliştile văzute pe pământ american, de exemplu.

Între timp am aplicat pentru o serie de traininguri într-un domeniu care mă interesează, cu traineri notorii din agenţii de publicitate din România.

Erasmus este o reţea în sine, cum zic ei: Once an Erasmus, always an Erasmus. De aceea, din start am interacţionat cu grupul de voluntari pentru regiunea Iaşi. Aceştia au fost cei care ne-au organizat această călătorie, dar şi alte evenimente culturale, turistice, făcând posibilă şi interacţiunea cu studenţi din alte culturi: portughezi, spanioli, italieni, francezi, ucraineni, georgieni. Aşa, oricât de straniu ar părea, Iaşul a devenit un oraş internaţional pentru noi.

Primul program de schimb în care am fost selectată m-a făcut să întreprind o călătorie, în dublu sens: prima dată am văzut un avion îndeaproape şi am şi zburat o grămadă de timp, pe de altă parte, călătoria a fost prin mine, o şansă de (re)descoperire. Am avut fericita ocazie să fiu selectată la vârsta de 16 ani în cadrul programului de burse FLEX, astfel, am avut parte de 10 luni de schimb academic şi cultural cu adevărat, fiind aruncată, nu în ocean, ci literalmente, peste ocean. Nu ratez ocazia să încurajez elevii claselor liceale să se înscrie chiar în această perioadă în competiţie, pentru că e ceea ce s-ar putea numi "şansa vieţii" lor. Poate tocmai datorită acestei experienţe, la o vârstă la care abia-abia începi să te desprinzi de tot ce înseamnă confortul de acasă, nu am ezitat să accept o altă provocare.

Sunt sigură că toţi tinerii care vor să se dezvolte personal, dar şi profesional, au încercat măcar o dată să aplice pentru o bursă, iar Erasmus întruneşte toate beneficiile pe care poate să ţi le ofere un program de studii.

Experienţa voastră va fi una individuală, iar acesta este cel mai important motiv, pentru cineva poate însemna evadare, pentru altcineva dezvoltare, sau prietenii noi, sau un plus profesional, sau toate luate împreună.

O să aveţi mereu ce povesti, o să aveţi mereu puncte de referinţă pentru comparaţii, un loc în care să vă reîntoarceţi cu drag şi ani de studenţie deosebiţi.

Iuliana Mămăligă

allfun

Еще Люди